comuniunea in casatorie

[radup]

În prealabil postat de 7th_Brigade_TzHL

Inca niste lucruri care pot ajuta o casnicie sa fie fericita:
1. Sotul sa ii mai duca din cand in cand sotiei cate o floare.
2. Sa mai iasa din cand in cand la o masa in oras impreuna.
3. Sa ii mai scrie cate o scrisoare sau sa isi verbalizeze sentimentele.

Pildele lui Solomon 5
18. Binecuvantat sa fie izvorul tau si sa te mangai cu femeia ta din tinerete.
19. Cerboaica preaiubita si gazela plina de farmec sa-ti fie ea; dragostea de ea sa te imbete totdeauna si iubirea ei sa te desfateze.

Aduc flori (celei care imi impartaseste dragostea ?); nu am uitat ziua de nastere, ziua casatoriei, ziua onomastica si alte zile care si-au pus amprenta pe existenta (noastra ?).Dar a aparut un Fat Frumos pe un cal alb care (uitand ca are o familie si doi copii de crescut) a reusit deocamdata sa-si bata joc de ceea ce Bunul Dumnezeu a hotarat in urma cu 10 anisori; cum va fi mai departe? Cum ar trebui sa ma port ca familia mea sa fie linistita sufleteste si ca Bunul Dumnezeu sa ne pazeasca de tot necazul, nevoia si primejdia?
Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!!!
Pace tuturor si cat mai multa dragoste sufleteasca!!!
God bless you and your familly!!!

Cele scrise de tine sunt in primul rand o ispita pentru tine. De aceea mergi si te spovedeaste si duhovnicul tau te va invata de bine. TE ROG, nu cadea in ispita de a face scandal acasa, dand motiv pentru despartiere. Poarta-te in mod egal in toate zilele; aloca timpul copilului si nu-ti fa ganduri negre. Intr-o buna zi idila va lua sfarsit si se va intoarce acasa. Ai grija dupa aceea sa nu faci si tu aceeasi greseala.
Roaga-L pe Dumnezeu sa te ajute sa treci cu bine si nevatamat aceasta incercare.
Am mai auzit de asemenea "Feti Frumosi", care in final ajung sa fie numiti "Idioti".
E chestie de rabdare. Aproape ca nu e familie sa nu fie incercata o data in acest fel.

În prealabil postat de ancah

cand il vezi pe sotul tau nervos, in loc de altceva, spune pentru el de cateva ori "Tatal nostru" in gand si vei vedea efectul

asta-i inselare.

suntem prea mici pentru a conta imediat pe asemenea efecte, pentru soti sau pentru altii.

nici sfintii n-ar indrazni sa spuna asa ceva! ca Dumnezeu le face pe plac imediat ce spun o rugaciune.

radup

Cum ar trebui sa ma port ca familia mea sa fie linistita sufleteste si ca Bunul Dumnezeu sa ne pazeasca de tot necazul, nevoia si primejdia?

poarta-te ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si ai deja aceasta liniste.

[dragomirna]

În prealabil postat de mirelat

asta-i inselare.

suntem prea mici pentru a conta imediat pe asemenea efecte, pentru soti sau pentru altii.

nici sfintii n-ar indrazni sa spuna asa ceva! ca Dumnezeu le face pe plac imediat ce spun o rugaciune.

Nu este inselare... Domnul nostru Iisus Hristos a spus sa-i binecuvantam pe cei ce ne fac rau! Daca "Tatal nostru" e o rugaciune prea lunga ca sa o spunem de cate ori suntem intr-un conflict cu cineva, mai mult sau mai putin apropiat noua, un simplu "Doamne, binecuvanteaza/miluieste pe robul/roaba tau/ta ..!" va face cu adevarat minuni, atat timp cat o spunem sincer, dorindu-ne sa aplanam conflictul si sa ne impacam sau macar sa-i potolim furia celuilalt. Si Dumnezeu nu "ne face pe plac", pt ca noi avem nevoie sa-i binecuvantam pe ceilalti, in primul rand pentru a ne intari noi sufleteste, deoarece aceasta binecuvantare este o rugaciune care ne da putere necesara sa biruim ispita, si raul care vine asupra noastra. Binecuvantarea celorlalti este la fel de puternica precum este rugaciunea inimii (rugaciunea lui Iisus). Duhovnicii ne invata sa spunem rugaciunea inimii si sa binecuvantam, deci nu suntem "prea mici pt a conta imediat pe asemenea efecte", si nu ai dreptate nici cand spui ca "nici sfintii n-ar indrazni sa spuna asa ceva". Mantuitorul ne-a spus, chemandu-ne dupa El: Indrazniti, caci Eu am biruit lumea. Dar sa fie o indrazneala din inima, sincera si nu pt a avea parte de "efecte imediate, magice"...
:D ..Nu sunt tocmai persoana potrivita sa explic si sa dau sfaturi in legatura cu binecuvantarea, pt ca eu insami sunt prea putin practicanta a acestor rugaciuni. Dar pt ca exista anumite lucruri care tb stiute si nu aruncate in umbra, si pt ca mai stiu si eu cate ceva dupa cat imi da si Domnul sa inteleg, am precizat cate ceva. Doamne-ajuta. Si iertati-mi partea de indrazneala care nu e buna.. :dontgetit:

fratilor, vad ca una vorbim si alta ne intelegem...

dragomirna, citeste mai bine ce am scris si apoi da-ti cu parerea.

a spune o rugaciune de una, dar sa crezi ca vezi efectul imediat e altceva.

Mirela, incearca si vei vedea singura cu ochii tai!

[radup]

În prealabil postat de ancah

Cele scrise de tine sunt in primul rand o ispita pentru tine. De aceea mergi si te spovedeaste si duhovnicul tau te va invata de bine. TE ROG, nu cadea in ispita de a face scandal acasa, dand motiv pentru despartiere. Poarta-te in mod egal in toate zilele; aloca timpul copilului si nu-ti fa ganduri negre. Intr-o buna zi idila va lua sfarsit si se va intoarce acasa. Ai grija dupa aceea sa nu faci si tu aceeasi greseala.
Roaga-L pe Dumnezeu sa te ajute sa treci cu bine si nevatamat aceasta incercare.
Am mai auzit de asemenea "Feti Frumosi", care in final ajung sa fie numiti "Idioti".
E chestie de rabdare. Aproape ca nu e familie sa nu fie incercata o data in acest fel.

Relatia noastra a inceput sa scartaie de vreun an; i-am spus cand am vazut "mesajele" sa se potoleasca dar mi-a zis ca a fost doar o joaca;vad ca joaca continua; si eu par a fi (din spusele consoartei) singurul vinovat!Sunt multe lucruri care nu-mi plac la ea dar niciodata nu m-am gandit sa ma arunc in bratele alteia sa-mi spun amarul!
Domnul a dat, Domnul a luat, Numele Domnului fie binecuvantat!
Stiu ca orice rugaciune spusa din inima este folositoare pentru inima!
Stiti cumva o "rugaciune speciala" sau ce ar trebui sa mai fac pentru a linisti spiritele si, bineinteles, pentru a-mi recapata linistea sufleteasca!?Totusi tin foarte mult la ea si chiar o iubesc dar ma lovesc mereu de zid.
Doamne-ajuta!!!

În prealabil postat de radup

Stiti cumva o "rugaciune speciala" sau ce ar trebui sa mai fac pentru a linisti spiritele si, bineinteles, pentru a-mi recapata linistea sufleteasca!?Totusi tin foarte mult la ea si chiar o iubesc dar ma lovesc mereu de zid.
Doamne-ajuta!!!

cea mai buna rugaciune este iubirea adevarata, numai asta poate inmuia si "pietrele" pe care le-am cladit in sufletele consoartelor.

[adam000]

Radup, rugaciunea ta intr-un moment tensionat al relatiei tale, in primul rand te va calma pe tine, atfel incat sa poti discuta calm cu sotia. De aceea este bine sa te rogi inainte de a vorbi cu sotia (inainte de a spune ceva ce mai tarziu poate regreti ca ai spus). In functie de cat de mare ti-este credinta ta in acele momente si cat de concentrata este intreaga ta atentie catre Dumnezeu, rugaciunea va avea efectul imediat sau mai tarziu (cand te vei putea concentra sincer pe rugaciune), dar oricum, va avea un efect, macar acela de a te transpune intr-o stare in care sa il ai in minte pe Dumnezeu atunci cand vei vorbi cu sotia ta, ceea ce te va ajuta sa abordezi problema intr-o maniera bine placuta Lui Dumnezeu (cu calm, cu inima inmuiata, fara suspiciuni, cu smerenie si sinceritate).

Nu te indoi de faptul ca atunci cand doresti sa comunici si abordezi problema cu inima inmuiata de dragoste si cinste, fara suspiciuni, cu calm si cu nadejdea ca Dumnezeu te va ajuta, sigur vei reusi sa misti ceva din sufletul sotiei tale, sa ii inmoi putin inima, macar putin cate putin, pina cand veti putea comunica cu dragoste.

Incerarca sa te gandesti si sa analizezi cat de bun sot esti tu, fata de ce ne invata biserica (anume faptul ca un sot trebuie sa-si iubeasca sotia, asa cum Hristos a iubit Biserica sa, pina la jertfa suprema). Intreaba-te cat de mult o iubesti, cat de mult o iubesti intr-o maniera ne-egoista, ce ii oferi tu in raport cu ce isi doreste ea (nu in raport cu ce crezi tu ca isi doreste ea, intrucat nu poti sa ghicesti gandurile altui om, ci mai bine intreaba-o), astfel incat sa-i fie ei bine. Incearca sa fi tu un sot bineplacut Lui Dumnezeu si increde-te ca Dumnezeu nu te va lasa la greu.

Gandeste-te ca suspiciunea exagerata poate fi un pacat. Pentru ca atunci cand suspicionam, inseamna ca peste evidentele faptice pe care le avem, gandim ca cea din fata noastra a facut mult mai rau. Practic este ca o acuzatie, o judecata, cum ca ar fi gresit, cind de fapt poate ca a gresit, dar poate ca NU a gresit. Intrebarea este daca ne permitem (daca este corect) sa acuzam un om de o greseala pe care poate nu a facut-o (si ce consecinte ar putea avea un asemenea comportament din partea noastra)? Este corect sa riscam sa acuzam un om de ceva ce nu a facut, sau este mai bine sa iertam si ceea ce avem dovezi ca a facut?

Fiecare avem propriile noastre asteptari in raport cu ceilalti. Iar cand asteptarile noastre nu sint implinite, ne simtim raniti si uneori consideram ca celalalt a gresit. Asa cum tu ai asteptari fata de sotia ta, asa si ea are asteptari fata de tine, asteptari pe care poate ca tu nu i le-ai implinit, chiar daca nu ai gresit cu nimic, ci pur si simplu nu ai aflat inca ce asteptari are ea fata de tine. Incearca sa le afli si sa i le implinesti, daca o iubesti. Cel mai simplu e s-o intrebi.

Spui ca ea te considera pe tine vinovat.
Chiar daca nu esti vinovat cu nimic, ea totusi se simte ranita de ceva ce tu ai facut, sau nu ai facut (o asteptare neimplinita). E clar ca ea considera ca ai gresit cu ceva. Asa cum tu consideri ca ea ti-a gresit, asa si ea considera ca tu i-ai gresit cu ceva. Vezi si punctul ei de vedere, nu numai al tau. Afla de ce anume te considera vinovat, cu ce considera ea ca i-ai gresit, intreaba-o. Si asculta cu atentie, intreaba-o de 1000 de ori daca e nevoie (rabdaea e o virtute), pina cand intelegi foarte clar nemultumirile ei. Iar de o iubesti, incearca sa indrepti (si fa-i si ei clar ca vrei sa indrepti), sa nu mai gresesti in ochii ei. Fi tu primul care intinde mana spre impacare si intelegere. Fi tu Fat Frumosul pe cal alb pentru ea si sotul bineplacut Lui Dumnezeu.

Nu-i porunci sa se potoleasca, pentru ca tot ce va vedea ea va fi orgoliul tau ranit si dorinta de a o supune. Mai intelept este sa-i spui ca te raneste cu ce face ea si s-o intrebi cum s-ar simti ea, daca tu i-ai face asa ceva. In felul acesta ii dai un ghiont constiintei ei si nu-i incalci libertatea.

Sfantul Apostol Pavel spune ca Dragostea acopera multime de pacate. Asa este. Daca o iubesti, atunci acopera cu dragostea ta si pacatele ei, iertindu-le, si pacatele tale, indreptindu-le.

radup, dar ai preot in familie. Nu discuti aceste lucruri cu el? Te poate sfatui mai bine, cunoscand situatia in amanunt si rugandu-se pentru voi.
In locul tau, i-as multumi Domnului pentru aceasta situatie, caci atunci cand Dumnezupermite suferinta, nu e intamplator, ci pentru a indrepta ceva. Multumeste- deci lui Dumnezeu si roaga-L totodata sa te lumineze. Sfatuieste-Te cu Domnul in fiece clipa si roaga-L sa-ti rezolve situatia, caci tu singur esti neputincios. Noi nimic nu putem face fara Dumnezeu.