Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 09.03.2007, 19:37:00
Ioan_Ciobota Ioan_Ciobota is offline
Banned
 
Data înregistrării: 19.07.2005
Mesaje: 90
Implicit

DESPRE VORBIREA IN LIMBI
ARTICOL DE MARIUS BADESCU


Fiecare dintre noi are convingeri, mai mult sau mai putin ferme. Cumva, ele ne-au fost comunicate adecvat, poate printr-o carte, un om, un eveniment sau prin toate trei la un loc: idei din mintea cuiva, trecute prin buzele sau penita “posesorului”, ajunse la noi si insusite.

Pentru noi crestinii, convingerile religioase sunt tot idei, de data aceasta din Mintea lui Dumnezeu spre noi, transmise pe limba noastra prin Omul Isus Hristos si duse mai departe de oameni devotati, precum apostolul Pavel.

In acest sens, comunicarea Evangheliei devine, prin Marea trimitere (Marcu16:15), nu un moft sau o sarcina pe umerii preotilor ci un mod de viata pentru orice crestin. Suntem constienti ca mesajul Salvarii trebuie comunicat cu orice pret, dar oare oricum?

Cand doresti sa vorbesti cu un strain, e evident ca trebuie sa-i inveti limba. Conditie necesara dar nu suficienta pentru ca strain ne este si cel de langa noi, chiar daca stie romaneste. De pilda, pentru un om cu o copilarie fericita, auzul expresiei “dragoste parinteasca” ii provoaca incantare; aceleasi cuvinte ale limbii romane, unui copil din flori, hranit cu injuraturi condimentate cu pumni, ii declanseaza groaza si repulsie. Cum pare pentru el Dumnezeu, atunci cand vii si-i spui, fara pregatire prealabila, ca Dumnezeu e Tatal?

Sau, cum suna, pentru un om care a fost torturat 15 ani in inchisorile comuniste, ca Dumnezeu ii ofera “securitate”? Deci, intr-un sens, suntem toti niste straini ce folosim aceeasi limba, si asta ne da iluzia ca suntem intelesi si intelegem. Uitam ca unii au 5 clase iar altii doctorat, ca unii au si ce nu-si doresc iar altii nici strictul necesar…..nu (vrem sa) stim ca barbatii sunt de pe Marte si femeile de pe Venus J, ca copiii nu-s parinti si invers….. uitam, sau nu ne prea pasa?

Apostulul Pavel, om care-a zdruncinat prin cuvintele sale intreaga Mediterana, este un model de aparator si propovaduitor al credintei. Acuzat de mesianism politic si permanent in pericol de moarte, s-a facut grec cu grecul si iudeu cu iudeul si a vorbit pe limba persecutorilor. A fost “intotdeauna gata sa raspunda oricui ii cere socoteala de nadejdea care este in el” si a inteles ca Dumnezeu este
Cuvantul,
Ratiunea si creatorul
Timpului.

Iar noi, daca nu ne facem
timp
si nu ne folosim
ratiunea
pentru a transmite Evanghelia, transformam
Cuvantul
intr-un zgomot posac ce se izbeste de barierele mintii aproapelui nostru.

Articol de Marius Badescu
Reply With Quote
  #2  
Vechi 09.03.2007, 20:03:02
odin odin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 01.03.2007
Mesaje: 473
Implicit

Frumos mesaj... adecvarea limbajului la nivelul sau specificul aluia de vorbesti cu el (Pavel in Areopag, epistolele in sine etc). Insa glosolania se refera la altceva (daca marius badescu se refera la vorbirea in limbi doar ca la o exprimare metaforica pentru diversificarea unui discurs, imi cer de pe acum scuze).

Reply With Quote
  #3  
Vechi 11.03.2007, 07:14:02
ancah
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Evanghelia a fost inspirata de Duhul Sfant si are prifunzimi nebanuite la nivel de gandire omeneasca. De aceea ii avem pe Sfintii Parinti, care prin indumnezeire au ajuns sa patrunda din intelepciunea infinita a lui Dumnezeu si ne-au ajutat si pe noi sa pricepem mai bine din ceea ce e cuprins in vorbele, la prima vedere simple ale Noului Testament, dar cu intelesuri adanci pentru cei cunoscatori.

Frumos mesajul tau, dar sa adaugam la el si indemnul de studiu al Sfintilor Parinti, fara de care ramanem fiecare la nivelul propriu de intelegere, ceea ce prezinta pericolul de a genera erezii fara stiinta si cu buna intentie.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 11.03.2007, 15:22:13
Negroponte's Avatar
Negroponte Negroponte is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2006
Locație: Barlad
Mesaje: 748
Implicit

Harisma vorbirii in limbi au avut-o apostolii si unii crestini,in perioada de formare a Bisericii,ca dar de la Dumnezeu in raspandirea cat mai repede a evangheliei Domnului Iisus Hristos in toata lumea.Sfantul apostol Pavel ii cearta pe cei care persista in vorbirea in limbi spunandu-le ca daca vor fi straini care-i vor auzi,vor crede ca-s nebuni.Macar acei crestini vorbeau o limba a unei tari,dar penticostalii de astazi nu vorbesc nici o limba,doar bolborosesc cuvinte de neanteles "inspirati de duhul satanei" cum spunea si parintele Serafim Rose.Sa ascultam de Sfintii Parinti si nu vom gresi.Doamne ajuta!
Reply With Quote
  #5  
Vechi 24.03.2010, 17:09:10
caryna caryna is offline
Member
 
Data înregistrării: 18.03.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 60
Implicit Evadarea din iad...

Cititi cartea...EVADAREA DIN IAD...de NORICA ION... http://www.odaiadesus.ro/norica.html


Vorbirea în limbi

Pastorul nostru ne zicea mereu că cine nu are Duhul Sfânt nu va fi răpit la cer înainte de strâmtorarea cea mare. Eu mă gândeam că nu sunt vrednică să am Duhul Sfânt în mine. El ne presa însă tare, îndemnându-ne să postim, să facem nopti de veghe si să stăruim în rugăciune pentru a primi Duhul Sfânt. Încet-încet am început să sper că poate îl voi primi si eu.

Într-o zi m-am dus cu o soră a mea, tot penticostală, la o adunare de stăruintă într-un sat vecin. Aici ne-au învătat să spunem întruna "Sângele Domnului să mă curătească", până ni se va îngrosa limba. Abia atunci, ne spuneau ei, vom începe să vorbim în limbi îngeresti. Asa am făcut. Către miezul noptii am simtit că mi se îngroasă limba. Deodată am simtit o stare de înviorare. Am strigat: "Iisus Hristos". În preajma mea era 10-12 persoane care vorbeau în limbi. Nu întelegeam ce spuneau. Când am strigat eu, toti au tăcut si nimeni nu a mai putu vorbi în limbi. S-au ridicat si mi-au zis: "Soro, nu esti pregătită pentru lucrarea Domnului. Nu esti curată, cum vrea Domnul!"

Cei care aveau darul proorociei ne-au spus că Domnul ne va conduce către casă. Adunarea s-a terminat si ne-am despărtit. Eram împreună cu alte trei persoane. Am trecut pe lângă o pădure, unde se auzeau numai fosnete, însă nu ne-a fost frică. Am găsit o masină care ne-a dus mai aproape de casă.

După acea adunare de stăruintă eu am rămas pe gânduri, întrucât mi se părea ceva anormal. Îmi stiam bine viata particulară si nu credeam că trebuie să-mi spună ei că sunt nepregătită. Aveam o dragoste foarte mare pentru Dumnezeu si mă rugam mult. Ceva însă mi se părea neclar. Nu întelegeam de ce se opriseră cu totii din vorbirea în limbi când am strigat eu "Iisus Hristos". Când spusesem acele cuvinte, parcă mă înviorase cineva cu aer rece. Mă rugasem mult până în clipa aceea si eram foarte transpirată pentru că în casă era cald. Când am rostit numele Mântuitorului, am simtit un aer răcoritor.

Descoperirea

Muncindu-mă acest gând, am postit trei zile si m-a rugat Creatorului lumii. Îi spuneam că sunt nestiutoare si că dacă voi primi vreodată un dar, de la El să-l primesc si El să-mi descopere lucrurile pe care nu le înteleg. Mă rugam să fiu luminată precum fusese proorocul Daniel. Rugându-l pe Dumnezeu, aveam credinta că tot ce voi cere în numele Domnului Iisus voi primi.

Într-o noapte am avut un vis. Afară se făcuse cerul într-o singură fiintă. Nu o puteam privi din pricina strălucirii ei. Am căzut cu fata la pământ, căci am priceput că e o putere dumnezeiască. Am auzit un glas spunându-mi: "Priveste aceasta! Cine nu stie ce este aceasta nu va vedea Împărătia Cerurilor niciodată!" Cum stăteam cu fata la pământ, am ridicat putin capul ca să pot privi ce-mi arăta. Cam pe unde îi era fata se vedeau numai fulgere, iar când vorbea parcă tuna. Privind spre mâna înfricosător de mare, am văzut că tinea o inimă de om în care era foarte multă mizerie. Am auzit iar acel glas de tunet: "Priveste si să stii că cine nu cunoaste ce este aceasta nu va vedea Împărătia Cerurilor!"

Visul m-a speriat foarte tare. Trei zile n-am fost în stare să fac nimic. Tremuram tot timpul si rămăsesem cu sperietură, desi nu întelesesem prea multe.

După un timp am postit iarăsi ca să primesc Duhul Sfânt. Pastorul nostru ne amintea mereu că cine nu are Duhul sfânt va rămâne pe pământ la venirea lui Hristos. Atunci, după mintea mea cea încuiată si fiindcă cerusem dezlegarea tainei, Dumnezeul cel adevărat a îngăduit pentru mine încercarea de a călca pragul mortii.

Pragul mortii

Obisnuiam să vizitez bolnavi, în special pe cei din adunare. Făceam asta desi eram deseori certată si bătută de sotul meu. Într-o zi m-am dus în Făget, la o bătrână foarte bolnavă. Era în sectă de doisprezece ani si avea duhul vorbirii în limbi. Cum intrase în sectă, cum căzuse la pat. Cobora din pat doar pentru rugăciune, dar si atunci cu mare greutate. Proorocea după cum îi zicea duhul. Mi-a zis: "Tu ai ceva de la Dumnezeu. Să stii că-ti va descoperi ceva, dar îti trebuie trei zile de post."

Am tinut trei zile post negru. Plânsesem de multe ori în rugăciunile mele, când mă rugam lui Dumnezeu pentru familia mea, ca sotul să nu se depărteze de mine si ca cei sase copii ai mei să nu rămână pe drumuri. Asa am făcut si atunci. M-am rugat fierbinte ca Dumnezeu să nu-i îngăduie sotului meu să-mi ia copiii. Ei erau bucuria mea, viata mea. Îi crescusem cu multă trudă si nopti nedormite. Aveam o mare încredere că Dumnezeu nu va îngădui să vină un asemenea rău peste mine.

După trei zile de post negru, am început să merg zilnic la femeia din Făget. Timp de trei săptămâni am mers cu drag, crezând că însusi Domnul Hristos îmi vorbeste prin acei prooroci. Într-o zi, când eram cu sora mea acolo, a venit un bărbat, sectant si el. Îl chema Vasile si avea vreo 53 de ani. Ne-a întrebat dacă am primit darul Duhului Sfânt. I-am spus că nu, iar el ne-a spus că a fost trimis la noi pentru stăruinta pentru Duhul Sfânt. Am început să ne rugăm iar acel om m-a uns cu ulei pe frunte, dar nu în semnul Sfintei Cruci. Mi-a pus doar un deget pe frunte. Deodată am început să vorbesc în alte limbi. Nu stiam ce limbi sunt, dar în timp ce vorbeam aveam mintea foarte limpede, căci îi vedeam si auzeam pe toti ce vorbesc.

La noi în Homojdia sunt oameni săraci care-si câstigă pâinea făcând trocuri, linguri si alte lucruri din lemn pentru a le vinde. Cei din celelalte sate îi numesc tigani, însă ei nu stiu să vorbească tigăneste. Acel om care m-a uns pe frunte le-a spus celorlalti că eu am primit darul vorbirii în limba tigănească. Eu mă simteam putin rusinată, dar nu-mi puteam stăpâni gura. Nu stiam ce vorbesc, dar eram bucuroasă. Sora mea striga într-una: "Tată din cer, ai milă de mine!" O unsese si pe ea pe frunte si la un moment dat a început să cânte, dar fără cuvinte. Omul acela i-a spus să strige mai tare.

În timp ce vorbeam vorbe neîntelese, am întins mâna dreaptă către sora mea. Printre cuvintele care mi se amestecau în gură, i-am spus în româneste: "Gândul la Golgota!". Atunci ea a început să strige Haliluia, nu Aliluia. La terminarea rugăciunii, acel om ne-a zis: "Surorilor, ati primit Duhul Sfânt!" Pe mine m-a atentionat că primisem lucrare cu proorocie si că nu trebuie să mă opresc deoarece Domnul are de vorbit poporului.

Fereastra spre cer

Am mers acasă si de atunci a început un adevărat calvar. Din prima noapte am început să simt o mare apăsare. Am visat că eram făcută mireasă într-un loc necunoscut. Cu mare greutate am scăpat de acolo, am urcat într-un tren si am fugit.

Îmi venea tot mai mult în minte o vedenie pe care o avusesem cu putin înainte de a primi duhul vorbirii în limbi.

Mă dusesem la sora mea. Era pe la nouă dimineata. Noi obisnuiam să ne rugăm de trei ori pe zi, spunând Tatăl Nostru înainte de alte rugăciuni. M-am asezat pe genunchi, dar nu am apucat să spun nimic. Am văzut ca o fereastră spre cer, de formă ovală. Prin ea curgeau spre pământ raze mai puternice ca ale soarelui, care se revărsau peste noi în timp ce eram asezate pe genunchi.

În stânga lângă mine am văzut o fiintă înfricosătoare. Semăna cu un urs, cu păr negru pe tot corpul, iar la degete părul era alb. Lucrul acesta nu l-am visat, ci l-am văzut, dar nu stiu dacă aveam ochii deschisi sau l-am văzut numai cu inima. Abia mai târziu am înteles vedenia, după o discutie cu diavolul.

Înselătorul

Revin cu firul povestirii. Acel duh locuia în mine de sase zile. În acest timp am primit vizita mai multor femei, între care si sotia pastorului. Să explic mai pe larg.

În mine era un duh. La rugăciune acest duh chema o putere mai mare si vorbea din mine următoarele: "Eu sunt domnul în trup." Apoi începea să vorbească în mine. Tot trupul mi se deplasa, ca fiind purtat de o putere. Mâna mi se îndrepta spre acela căruia îi era adresat mesajul. Mă ridica în sus si mă scutura cu un tremur specific celor care au astfel de duhuri. Pentru toate femeile venite la mine au fost mesaje rele. Chiar si pentru sotia pastorului. Dânsa era o femeie în vârstă, iar mie îmi era foarte rusine de cele ce îi strigase duhul prin mine. Dânsa mi-a spus: "Vai de tine, nu te mai scutura toată degeaba!" Duhul din mine i-a răspuns: "Pe ea o scutur acum, iar pe voi, când vă voi scutura, nu va fi bine de voi!"

Aceste duhuri au o putere foarte mare. S-au întâlnit cazuri când oameni bolnavi de boli incurabile au fost vindecati. De aceea duhul din mine mi-a spus să merg în satul unde am copilărit, unde era o femeie bolnavă care striga după vindecare. Duhul mi-a spus că însusi Domnul va veni acolo să facă vindecarea, eu urmând să fiu martoră. Toate cele proorocite de duhul din mine le-a auzit si sora mea. Eu i-am zis duhului: "Nu am ceas si nu stiu când să plec." El mi-a răspuns: "Te voi anunta eu când să pleci."

Când duhul din mine mi-a spus să mă duc, am socotit că e momentul să-l ispitesc. Asa cum am spus, acest duh îmi dădea un tremur specific oamenilor posedati. Când venea acea putere mai mare, tremurul devenea si el mai puternic.

Când mi-a zis să mă îmbrac, i-am zis: "Duhule, chiar Domnul Iisus Hristos vine acolo unde mă trimiti?" Duhul mi-a zis: "Da, El vine! Esti necredincioasă?" "Nu, i-am zis eu, dar acum voi putea să-i sărut palmele cu semnele cuielor, căci s-a jertfit si pentru mine pe Golgota!" Zicând eu acestea, am simtit o schimbare mare. Duhul nu mai vorbea cum vorbise până atunci, iar tremurul dispăruse. Nu stiam ce să mai zis. La un moment dat am crezut că Domnul Iisus s-a supărat pe mine pentru că i-am cerut să-mi arate semnele sfinte. Cineva parcă îmi soptea însă că Domnul Iisus e blând si că nu s-a supărat nici pe ucenicul Lui care îi ceruse să vadă urmele cuielor......

Last edited by caryna; 25.03.2010 at 01:39:24.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Despre vorbirea cu mortii strajeru Secte si culte 2 09.04.2018 22:32:16
Care este adevarul despre vorbirea in limbi ? petrut-angel Secte si culte 1534 12.03.2018 22:00:37
Vorbirea in limbi - ajutor Archangel Reguli generale de utilizare a forumului 37 03.01.2013 12:16:48
Vorbirea in limbi la penticostali... lacrimi Secte si culte 2217 03.04.2012 13:35:20
Vorbirea despre Dumnezeu George.m Spiritualitatea ortodoxa 28 02.02.2011 13:01:53