Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Spiritualitatea ortodoxa
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #31  
Vechi 24.05.2016, 07:29:09
ahilpterodactil
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Cum tu perseverezi, crestine, ma prind si eu in joc si te intreb, asa, de dragul cusaturii: n-ai vrea sa canti mai degraba despre suferinta?
Daca tot te-ai luat cu chestii extraordinare, paradigmatice, nu vrei sa balmajim niscaiva cestiuni mai arzatoare prin Biserica, precum suferinta?
Hai s-o dam in paradigme! Sa-i zicem despre suferinta, bre! S-o descalcim oleaca, s-o formulam, s-o marturisim, s-o dascalim! S-o lamurim, cumva.
La suferinta, birjar! Nu la parascovenii, parol!

Nu vrei oleaca de discurs pre tema? De suferinta, zic, sa mor de te mintz!
De ce n-ai vrea, monser?
Asta da paradigma crestina: suferinta! M-auzi?
Reply With Quote
  #32  
Vechi 24.05.2016, 23:21:24
Jonnyw2013 Jonnyw2013 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 12.02.2015
Religia: Ortodox
Mesaje: 687
Implicit

Da frate, te aud, si mi se pare o idee foarte buna.Chia ma asteptam ca lumea sa se prinda despre tema si sa mai adauge,parerile situatiile care le-au schimbat lor perceptia, dar cu timpul poate lumea va intelege mai exact ce am vrrut sa spun.

Chiar urma sa vorrbesc la un moment dat de suferinta si modul cum i-a gasit un inteles Viktor Frankl in cartea "Omul in cautarea sensului vietii", un om care a stat 3 ani jumate in lagarre de exterminarre.Cum am inteles ca esti in domeniu psihologiei cred ca poti exemplifica mai bine ca mine, cum face ca o situatie de viata disperata concreta sa ii gaseasca un sens si omul sa plece linistit acasa.Stii logodramele binecunoscute!
Desi o carte la un pret mic, o pun printre primele 10 carti de suflet.Scrisa la putina vreme dupa iesirea din lagar si cu intentia initiala de a o edita fara autor, tocmai considetand mesajul important .A vrut sa faca asta caci este si un om foarte modest ,cu o valoare remarcabila.Fiind laudat la un moment dat si pus alaturi de celelalte doua mari scoli vieneze spune modest:"Si un pigmeu stand pe umarul unor giganti(sprijinindu-se pe invataturile lor,Frreud si Adler) ar parea inalt!"
DEci cazul Frankl care concret fiind in lagar a realizat ca nimeni nu ii poate lua decizia de avea un anumit raspuns ptr situatia in care se afla, indiferent de vitregia conditiilor de acolo.
Da este o idee foarte buna asta cum sa o acceptam mai usorr suferinta si sa ii pricepem sensul.
Oricum eu am ramas cu raspunsurile in urma!:-)
__________________
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...-ca-pe-erezii/
"€žCând am ieșit pe ușa care mă purta spre libertate, am știut că dacă nu las ura și amărăciunea în spate, voi continua să fiu în închisoare€".-Nelson Mandela

Last edited by Jonnyw2013; 24.05.2016 at 23:25:29.
Reply With Quote
  #33  
Vechi 25.05.2016, 00:37:50
Jonnyw2013 Jonnyw2013 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 12.02.2015
Religia: Ortodox
Mesaje: 687
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ahilpterodactil Vezi mesajul
Incerc sa inteleg la ce te referi, de fapt, in acest topic. Pricep cate ceva, altele imi scapa mereu, poate ca nici tu nu esti foarte lamurit cu ce vrei de fapt sa comunici si cauti o cale de exprimare, manat de un fel de intuitie sau de vreun impuls inca neclar....:)
Foarte bine, daca e ceva care vrea sa fie formulat si exprimat catre semeni - sa fie!
Pana se mai limpezesc apele, as vrea sa te intreb cateva lucruri:

1) De ce folosesti DEx-ul cand abordezi chestiuni atat de speciale precum paradigma (si chiar atitudine)? Sunt termeni consacrati, cu universuri semantice in spate, cu o istorie lunga si bogata, care nu pot fi ignorate printr-o simpla denumire ci, dimpotriva, abia atunci se urnesc. Nivelul cunostintelor din dictionare este, de obicei, unul elementar, cu rol de introducere si de minima orientare. Putem spera sa aprofundam o problema, mai ales una sufleteasca, avind ca unealta dictionarul? Ce poti afla de acolo decat o definitie, doua si o bruma de informatii conexe? In schimb, sunt atatea carti bune, sunt atatia oameni care au depasit nivelul introductiv al Dex-ului - de ce nu dialoghezi cu astfel de resurse?
Experientele sufletesti semnificative pentru un suflet nu prea incap in patul lui Procust al dictionarelor...:)
1.Am folosit DEX-ul, caci am vazut mai sus, ca nu mi se parea a fi inteles intrutotul, sau poate asa am crezut eu.Oricum eu cred ca asa cum am inteles eu, din cartea amintita, e sensul bun.Gen "insight" sau altfel spus mod general de a percepe ceva.

Citat:
În prealabil postat de ahilpterodactil Vezi mesajul
2) Probabil cand ai deschis topicul ai avut un scop, ai urmarit o tinta. Care ar fi? Intreb, intrucat nu reusesc sa intrezaresc finalitatea topicului. O clipa m-am gandit ca am putea sa dialogam despre procesul pocaintei, despre metanoia dar am sesizat ca accentuezi bruschetea fenomenului respectiv - lucru care ma face sa cred ca nu de schimbarea mintii ai dori sa vorbim ci despre altceva... Despre ce?
2.Tinta?...Au venit oameni din strainatate si vad nenumarati oameni mergand cu capul in pamant, si necajiti, si imi spun, ca "simt", cand vin aici.E un stres mai mare aici.Preturi mai mari la unele produse ca dincolo,iar salariile mai mici ca dincolo.
Un crestin prea ingrijorat si pesimist nu e cel mai bun crestin.Cum am spus suntem niste oameni mai vulnerabili aici ca in vest(material) dar sufleteste nu ne lipseste nimic, sa fim mai veseli.Paradigma este, cum putem vedea totul intr-o lumina mai roz ,ca zambetul sa infloreasca mai des pe fetele noastre.Sa fim niste crestini mai din adancul inimii." Ca cei ce vazand faptele noastre bune(si viata multumita, indiferent de incercarile de la un moment dat) sa cinsteasca pe Tatal nostru din ceruri."

Da ai sesizat bine frate este vorba de metanoia- prin: schimbarea mentalitatii, a intentiilor, a atitudinilor.
(luata definitia mai scurta de pe crestinortodox.ro)
http://www.crestinortodox.ro/editori...zeu-70278.html
Fenomenul nu trebuie sa fie neaprat brusc ,dar eu in unele situatii asa l-am perceput.

Citat:
În prealabil postat de ahilpterodactil Vezi mesajul
3) Unii vorbesc despre o "trezire" spirituala. La asta incerci sa te referi? Daca da, in ciuda caracterului aparent spontan al fenomenului de trezire, cred ca mai degraba e vorba tot despre un proces/travaliu, cu diverse etape si nenumarate fenomene specifice care se petrec de-a lungul anilor, al intregii vieti...
3.Da o trezire spirituala mai profunda.
"In viziunea rasariteana, metanoia desemneaza nu atat pocainta in sens moral, cat o adevarata intoarcere a mintii noastre, a intregii perceptii asupra realitatii . Omul convertit ("pocait" , "p/refacut" prin har) are o alta perceptie asupra realitatilor lumii si dincolo de ea, un alt orizont existential-spiritual, pentru ca, de fapt, el ajunge la o altfel de gandire (meta-noetica), la mentalitatea crestina (la "gandul lui Hristos", I Corinteni 2, 16) si, in stransa dependenta cu acest orizont spiritual, la un altfel de comportament si atitudine de viata. Cu alte cuvinte, inseamna o intoarcere a mintii noastre catre Dumnezeu, o convertire la Mintea originara (Cuv. Nichita Stithatul), din care omul s-a "ex-comunicat" prin pacat, respectiv o adevarata re/gasire si transformare de sine.


Citat:
În prealabil postat de ahilpterodactil Vezi mesajul
4) Poate ca e vorba despre desteptarea credintei in om sub atingerea harului? Sau despre contactul pe care il ia mintea, la un moment dat, cu propria inima?
4.Da ,modificaea gandirii omului sub atingerea harului.

Citat:
În prealabil postat de ahilpterodactil Vezi mesajul
5) Sau poate e vorba despre gestul de a da jos niste ochelari mai jerpeliti pentru a incerca, o clipa, niste lunete mai speciale, asa... Fireste ca vezi o lume noua, nu?....:)
Orice ar fi, m-as bucura sa mai dai curs impulsului de a exprima cate ceva.
Toate cele bune!
5.Nu neparat o lume noua ,asa ca sa fie o lume noua.O lume noua in care sa fii fericit cu ceea ce ai, cu ceea ce esti, rugaciunea sa mearga ca respiratia, ca o vrei,nu ca pe un canon,ca o obligatie etc
Da multumesc de ajutor !Domnul sa te binecuvinteze!
__________________
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...-ca-pe-erezii/
"€žCând am ieșit pe ușa care mă purta spre libertate, am știut că dacă nu las ura și amărăciunea în spate, voi continua să fiu în închisoare€".-Nelson Mandela
Reply With Quote
  #34  
Vechi 25.05.2016, 01:15:34
ahilpterodactil
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Multumesc pentru raspunsuri, Jonnyw!
Cand am adus in discutie suferinta, suferinta crestinului, am facut-o pentru ca aveam nevoie de un punct de reper sau de sprijin, de un cadru datator de sens pentru problema ridicata de tine. Deci voiam sa raman on topic, aprofundind cumva subiectul, fara a devia discutia catre suferinta si atat.
Ma gandeam ca orice am vorbi despre viata omului crestin fara a pomeni (sau a considera implicit) suferinta, e lucru van. Eventual nonsens si, in orice caz, e neintelegere.
Desi nu e scop sau tinta in sine, suferinta (cu multele ei forme si fatete) insoteste toate faptele crestinului care e ancorat in metanoia cu credinta si nadejdea ca va fi mantuit.
Astfel, cand se lasa patruns de cainta, omul sufera pentru pacatele lui (si chiar pentru pacatele semenilor), intrucat ii e limpede ca a ranit iubirea lui Dumnezeu si ca a stricat o socoteala sfanta - cea a vietii curate, cu sens deplin, a cautarii lui Acasa.
Iarasi, cand se intalneste cu ocara, in sufletul omului se petrece actul suferintei; conviv insa cu oarece bucurie deoarece gaseste ca ocara ii foloseste in lupta contra slavei desarte, mai intai. Apoi e si liniste, deoarece acela care mai inainte s-a tinut pe sine la suferinta si defaimare de sine gaseste ca ocara e binevenita si o ia ca doctorie, cu recunostinta.
De se afla in lupta cu vreo patima sau cu mai multe, omul sufera iarasi. Dar ce poate fi mai bun pentru incercarea de a se dezice de calea mortii decat durerea doctoriei tamaduitoare si efortul de a se vindeca a celui constient de starea lui?
In multe chipuri sufera crestinul, iar unii au chiar darul plansului necontenit. Prin acestea mintea si inima se curatesc, se limpezesc treptat si capata uneori o stralucire aparte...

Cautam asadar descoperiri si atitudini noi. Foarte bine! Cautam revelatii si ochi proaspat. Iarasi e bine. Numai ca, o stim din Evanghelie si din intreaga Traditie, innoirea mintii si vietii noastre se face sub Cruce. Drumul nu e altul decat al Golgotei. Pentru a invia Hristos a patimit, a baut tot paharul ramanind in ascultare de Tatal rastignindu-Se, S-a pogorat la iad, a purtat intreaga suferinta si asa a ramas pana azi modelul si calea pentru toti crestinii.
Ar trebui sa ne rugam, cred, pentru o suferinta potrivita fiecaruia. Intrucat din suferinta si nu altminteri vine toata rodirea si toata descoperirea si bucuria intru Lumina.

Cat despre sensul de care vorbesc logoterapeutii si psihanalistii... Imi pare o alta poveste decat cea a vietii inlauntrul Bisericii.

Toate cele bune,
Doamne ajuta!

Last edited by ahilpterodactil; 25.05.2016 at 01:21:18.
Reply With Quote
  #35  
Vechi 28.05.2016, 09:05:54
florin.oltean75's Avatar
florin.oltean75 florin.oltean75 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.933
Implicit

Schimbarea paradigmei cu privire la suferinta este necesara pentru cei ce doresc sa gaseasca fantana unei bucurii inepuizabile.

Paradigma de baza este cautarea bucuriei prin fuga de suferinta.

Paradigma spirituala este cautarea bucuriei prin asumarea suferintei.


Asumarea suferintei (simbolizata de cruce) se poate face in multe feluri,
o asumare a suferintei pentru sine insusi, pentru ceilalti ca expresie a unei afectiuni pentru toti si toate, o asumare a suferintei cu ochiul intelepciunii curatat.

Simpla asumare a suferintei se numeste rabdare.

Asumarea suferintei in numele iubirii pentru toti si toate se numeste rabdare desavarsita (paramita). Intimitatea cu Dumnezeu se cauta mai ales prin aceasta forma de rabdare.

Rabdarea nu se practica de una singura ci este bine sa fie sustinuta de mai multe virtuti. Dupa dragoste, cea mai importanta este intelepciunea cu privire la natura existentei. Aceasta este o alta paradigma care este cultivata pe baza observarii si angajarii unui efort rational, de analiza a modului in care exista tot ceea ce ne inconjoara.
__________________

Reply With Quote
  #36  
Vechi 28.05.2016, 13:10:29
ahilpterodactil
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ahilpterodactil Vezi mesajul
Cat despre sensul de care vorbesc logoterapeutii si psihanalistii... Imi pare o alta poveste decat cea a vietii inlauntrul Bisericii.
Cu toate acestea, nu de putine ori psihologii si psihiatrii crestini au incercat sa faca "o punte de legatura" (vorbim colegului Florin Oltean...:)) intre stiintele psi si viata de credinta. Cu vremea, s-a putut constata ca unele dintre cunostintele cercetatorilor psi pot fi de folos si crestinului. (Despre reciproca nu mai vorbesc, ea este evidenta.)
De pilda, inca din vremea pionieratului oameni ca Freud au descris viata psihica intr-un mod nou care atragea atentia, printre altele, ca noi functionam constient doar in mica masura (desi hotarator). Incepind cu Freud s-a descoperit ca fenomenul constiintei este varful unui iceberg si ca dincolo de constiinta se afla in noi oceane interiorare, despre care cel mai adesea nu cunoastem nimic... Din pacate. Si uneori din fericire...

S-a putut intelege, tot mai nuantat, ca viata inconstienta are un continut si niste legi cu totul aparte si ca ea "coopereaza" permanent cu viata constienta.

Cand spunem ca "suferim" sau ca "ne dam seama", noi ne referim de fapt la componente ale dinamicii constiente. Dar prin asta omitem faptul ca s-ar putea sa suferim si sa cunoastem cu mult mai mult si poate cu totul altfel in "cealalta" lume a noastra - abisul inconstient...

Sunt oameni veseli, cu o conduita exuberanta, care par (si cred ei insisi) ca duc o viata fara griji. Sunt "realizati" social, familial, financiar etc.
Dar la o privire mai atenta descoperi in ei o suferinta teribila... Din pacate ei o neaga, o lasa in nelucrare si trec asa, cu via parasita in ei, peste intreaga existenta.

Care sa fie suferinta aceasta neconstientizata a oamenilor care "nu sufera"?
Eu cred ca este suferinta inimii, a unui suflet ratacitor in cautarea lui Dumnezeu, a unui copil care se simte parasit, abandonat si, desigur (dar asta nu le place oamenilor mari sa auda), torturat. Semenele lui disperate ajung, precum o sticla dusa de valuri pe tarmul marii, adeseori in lumina constiintei. Dar omul constient nu ia aminte la mesajele de SOS ale unui naufragiat. Are treburi mai importante, mereu si, oricum, a auzit destule povesti cu pirati si naufragiati ca sa mai fie atent, la modul serios si responsabil, la naufragiatii dinlauntrul lui...

Ca urmare, sensul acordat de acest om mesajelor suferintei dinlauntrul lui este unul denaturat.
O spun unii psihologi... Ca sa vezi!
Reply With Quote
  #37  
Vechi 29.05.2016, 20:12:42
Jonnyw2013 Jonnyw2013 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 12.02.2015
Religia: Ortodox
Mesaje: 687
Implicit Uimeste-ne Florine!

Florine uimeste-ma! Fa o minune in viata mea!Aceea ca Cuvantul s-a intors cu rod!

Fa o minune in viata ta!Ca mergi pe calea dreapta,ca reusesti sa te spovedesti!

Fa o minune in viata colegilor de Forum, caci vor vedea ca puterea celui rau poate fi infranta,ca nu vorbim doar de dragul de-a ne afla in treaba, ci si ascultam ce spune celalalt.
Spune-mi ,ce te opreste sa te spovedesti?
De ce nu o faci efectiv?
Fa o minune in viata ta!!!
Doamne ajuta!
__________________
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...-ca-pe-erezii/
"€žCând am ieșit pe ușa care mă purta spre libertate, am știut că dacă nu las ura și amărăciunea în spate, voi continua să fiu în închisoare€".-Nelson Mandela
Reply With Quote
  #38  
Vechi 29.05.2016, 20:55:15
Jonnyw2013 Jonnyw2013 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 12.02.2015
Religia: Ortodox
Mesaje: 687
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ahilpterodactil Vezi mesajul
Cat despre sensul de care vorbesc logoterapeutii si psihanalistii... Imi pare o alta poveste decat cea a vietii inlauntrul Bisericii.
Frate ahilpterodactil am ezitat sa raspund pana nu am recitit cateva zeci de pagini din cartea amintita a lui Vitor Fankl.Este o carte a mea de suflet.Dar inainte de a raspunde, am zis sa recitesc mai in amanuntime, unele lucruri .Omul asta deosebit vorbeste mult in carte de suferinta,cruce ,Dumnezeu,rost al suferintei.Mai jos am pus cateva pasaje mai concludente.Eu zic ca este un psihoterapeut care vorbeste dinlauntrul Biserricii.

(pag 93)Seara, după o zi de foamete, zăceam în bordeiele noastre de pământ, cu
moralul la pământ. Se vorbea foarte puțin, căci orice vorbă ne irita. Apoi, ca lucrurile
să devină și mai rele, s-a luat lumina. Ajunseserăm cu răbdările la capăt. Dar
responsabilul barăcii noastre era un om înțelept. A improvizat un mic discurs despre
toate câte ne treceau prin minte în clipele acelea. A vorbit despre mulții camarazi care
muriseră în ultimele zile fie din cauza bolii, fie pentru că își luaseră viața. Dar, de
asemenea, a menționat și ceea ce trebuie să fi fost adevăratul motiv al morții lor:
faptul că renunțaseră să mai spere.
A susținut că trebuia să existe o cale de a
împiedica și alte posibile victime să ajungă în această situație-limită. Și a indicat spre
mine, așteptând să le dau eu un sfat.
Dumnezeu știe că nu eram în dispoziția necesară pentru a da explicații
psihologice sau pentru a ține o predică - așa încât să le pot acorda camarazilor mei un
fel de prim ajutor pentru sufletele lor. îmi era frig și-mi era foame, eram irascibil și
obosit, dar a trebuit să fac un efort și să folosesc acel unic prilej. Era nevoie de
încurajare mai mult ca oricând.
Așa că am început prin a rosti cele mai obișnuite consolări.
...
Dar nu doar că le-am vorbit despre viitor și despre vălul care-l acoperea, ci am
menționat și trecutul, toate bucuriile lui și faptul că lumina lui strălucea chiar și în
întunericul acelor clipe. Din nou am citat dintr-un poet - pentru a evita să par că predic
- care scrisese așa:„Ceea
ce tu ai viețuit, nicio forță de pe pământ nu-ți mai poate lua.". Nu doar trăirile noastre,
ci și tot ceea ce făcusem, gândurile mărețe pe care le vom fi nutrit și tot ceea ce am
suferit, toate acestea nu sunt pierdute, chiar dacă țin de trecut, căci noi le-am adus în
ființă. A fi fost este, de asemenea, un fel de a ființa și, probabil, cel mai sigur.
Apoi am vorbit despre multele prilejuri de a da sens vieții. Le-am spus
camarazilor mei (care zăceau fără să se miște, măcar că uneori se mai putea-âuzi
câte un suspin) că viața omului, oricare ar fi împrejurările, nu încetează niciodată să
aibă sens și că acest nemărginit sens al vieții include suferința și sfârșitul, privațiunea
și moartea. Le-am cerut bietelor făpturi care mă ascultau atente în întunericul barăcii
să facă față gravității situației în care ne găseam. Nu trebuiau să-și piardă speranța, ci
să-și păstreze curajul având siguranța că lipsa sorților de izbândă în lupta noastră nu îi
scădea acesteia cu nimic din demnitate și sens.
Am spus că, în acele ceasuri grele, pe fiecare dintre noi ne privea cineva - un
prieten, o soție, cineva viu sau cineva mort, ori Dumnezeu - și că nu se aștepta să îl
dezamăgim. Că spera să ne afle suferind cu fruntea sus - nu ca niște nenorociți - , ci ca
unii care știm cum să murim.

Și, în cele din urmă, am vorbit despre jertfa noastră, care în orice caz avea un
sens. Ținea de natura acestei jertfe să pară lipsită de sens pentru lumea de afară,
pentru lumea care caută succesul material. Dar, în realitate, jertfa noastră avea rost.
Aceia dintre noi care au o credință oarecare - le-am spus-o franc - pot înțelege acest
lucru fără nicio greutate.
Le-am istorisit despre un camarad de-al lor care, la sosirea saîn lagăr, a încercat să facă un pact cu Cerul, ca suferința și moartea lui
să cruțe de la un sfârșit dureros ființa omenească pe care o iubea.
Pentru
acest om, suferința și moartea aveau un sens; iar jertfa lui avea cea mai profundă
semnificație. Nu voia să moară degeaba. Niciunul dintre noi nu dorea așa ceva.
Scopul cuvintelor mele era să aflu un sens deplin în viața noastră, atunci și
acolo, în baraca aceea și în situația aceea practic lipsită de orice speranță. Și am văzut
că eforturile mele fuseseră încununate de succes. Când becul începu iarăși să pâlpâie,
am putut vedea chipurile nefericite ale prietenilor mei care veneau spre mine
clătinându-se, pentru a-mi mulțumi, cu ochii în lacrimi.

Doamne ajuta!
__________________
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...-ca-pe-erezii/
"€žCând am ieșit pe ușa care mă purta spre libertate, am știut că dacă nu las ura și amărăciunea în spate, voi continua să fiu în închisoare€".-Nelson Mandela
Reply With Quote
  #39  
Vechi 29.05.2016, 21:12:43
ahilpterodactil
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Da, emotionant. Am mai intalnit acest gen (literar) de texte.
Dar despre ce fel de Dumnezeu vorbeste autorul?
Sa fie vorba despre Hristos?
Astept argumente!
Iar daca nu ai, daca acest om vorbeste despre un alt dumnezeu decat despre Cel al crestinilor, te rog sa taci. Din decenta.
Voi fi si eu decent, la randul meu, tacind si multumindu-ti daca, in schimb, imi arati limpede ca e vorba despre un crestin, despre un madular al Bisericii.
Reply With Quote
  #40  
Vechi 30.05.2016, 01:19:04
Jonnyw2013 Jonnyw2013 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 12.02.2015
Religia: Ortodox
Mesaje: 687
Implicit

Frate noi ne rugam Tatalui,,Fiului si Duhului Sfant.Ei cred ca se roaga doar Tatalui .
"Textul literar " amintit, cartea, ramane valoroasa oricum .Vezi ca ai PM.
Doamne ajuta!
__________________
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...-ca-pe-erezii/
"€žCând am ieșit pe ușa care mă purta spre libertate, am știut că dacă nu las ura și amărăciunea în spate, voi continua să fiu în închisoare€".-Nelson Mandela
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare