În prealabil postat de N.Priceputu
Problema desfrâului derivă din problema mai cuprinzătoare a păcatului. Iar păcatul este ruperea legăturii cu Dumnezeu, pierderea harului.
Practic, în cea mai mare parte a timpului nostru trăim lipsiți de har, așa încât nici nu ne mai dăm seama că nu-l avem. Simțim, însă, o lipsă acută în suflet, un „vid dureros”, neîmplinire, simțim că viața nu are sens, că nu avem bucurie. Încercăm atunci să suplinim acel gol cu lucruri, ocupații, acte care să substituie lipsa bucuriei prin plăceri.
„Trupul poftește împotriva duhului și duhul împotriva trupului” spune Mântuitorul. Prin urmare, trupul trebuie strunit, ținut în frâu, dacă vrem să trăim duhovnicește.
Pentru că ne trage în jos, înspre animalitatea inconștientă, dar căderea este sub acest nivel, întrucât, oricât ne-am strădui, animale adevărate nu putem deveni; mintea e un dat dumnezeiesc și nu putem scăpa de ea; însă o putem perverti, supunând-o trupului și punând-o să inventeze mereu alte și alte plăceri.
Vindecarea de starea pervertită în care ne aflăm nu se poate face decât prin post, prin înfrânare, prin repunerea trupului în rolul de slujitor al duhului.
Prin urmare, așa cum de hrană nu trebuie să postim doar când este post, ci în permanență trebuie să ne înfrânăm, la fel, și sexualitatea trebuie ținută în frâu, evident, și în căsătorie.
„Duhul nu-l stingeți”, zice Apostolul. Dacă ești fidel Duhului, dacă te rogi și păstrezi o relație vie cu Dumnezeu, nu ai nevoie să ți se spună ce e păcat și ce nu din ceea ce faci cu soția (soțul). Duhul te învață, după cum este scris.
Este clar că excesele nu sunt bune; că perversiunile sunt diabolice. Nu e nevoie și nici bine să intrăm în amănunte; dacă scormonim în mizerie sigur ne vom murdări.
Mi-a plăcut ce spunea un mare psihiatru (Viktor Frankl), ca răspuns la problemele legate de sexualitate: Ceea ce îmbolnăvește sufletul este o sexualitate lipsită de dragoste. Că singurul lucru care justifică legătura sexuală este iubirea și că fiecare dintre parteneri trebuie să se dăruiască cu tot sufletul celuilalt în acest act.
În felul ăsta nu mai vorbim de sex, ci de dragoste, care transfigurează legătura dintre soț și soție. Mai mult chiar, transfigurarea completă se realizează când cei doi se dăruiesc unul celuilalt și, împreună, rodului unirii lor - copilul.
|
28.08.2011, 22:56:22
Subiecte asemănătoare
Mod linear
