Deputaţii au aprobat cultivarea plantelor modificate genetic în ariile naturale

[Parascheva16]

Deputaţii au aprobat cultivarea plantelor modificate genetic în ariile naturale protejate

Parlamentul României a adoptat în urmă cu câteva zile o lege care permite cultivarea plantelor modificate genetic în ariile protejate de interes comunitar, sit Natura 2000. Legea a fost trimisă la Preşedintele României pentru promulgare.

Articolul I punctul 15, alineatul (4) al articolului 52 se modifică şi va avea următorul cuprins: "„(4) În ariile naturale protejate, de interes comunitar, naţional şi internaţional este interzisă cultivarea plantelor superioare modificate genetic. Excepţie fac ariile naturale protejate de interes comunitar, sit Natura 2000, în baza avizului emis de Academia Română."

Amendamentul de mai sus face parte din Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.164/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia mediului.

Textul inițial al respectivului alineat (4) din articolul 52 era: "(4) În ariile naturale protejate sunt interzise: orice activități de obținere, cultivare, depozitare, prelucrare, comercializare a organismelor vii modificate genetic".

Camera Deputaţilor a reprezentat for decizional, iar pe data de 28 iunie a fost trimis pentru promulgare.

Reţeaua Natura 2000 este o reţea europeană de zone naturale protejate care cuprinde un eşantion reprezentativ de specii sălbatice şi habitate naturale de interes comunitar. A fost constituită nu doar pentru protejarea naturii, ci şi pentru menţinerea acestor bogăţii naturale pe termen lung, pentru a asigura resursele necesare dezvoltării socio-economice.

La definirea acestor situri nu s-a plecat de la ideea unei protecţii stricte, care să interzică activitatea umană. Dimpotrivă, se consideră că în foarte multe situaţii activităţile umane de gospodărire a resurselor naturale pot continua.

Natura 2000 este o reţea ecologică constituită din situri Natura 2000 de două tipuri: Arii Speciale de Conservare (SAC - Special Areas of Conservation) constituite conform Directivei Habitate şi Arii de Protecţie Specială Avifaunistică (SPA - Special Protection Areas), constituite conform Directivei Păsări.

Suprafaţa totală a propunerilor de situri Natura 2000 (pSCI + SPA) reprezinta 17,84% din suprafaţa României. O buna parte din aceste situri se suprapun peste ariile naturale protejate de interes naţional (parcuri naţionale, parcuri naturale si rezervaţii).


http://www.capital.ro/detalii-artico...tml#comentarii

[Parascheva16]

Seminţele. Mici, dar esenţiale, ele fac parte din acele lucruri pe care nu le preţuim cu adevărat tocmai pentru că ni se par, cumva, de la sine înţelese – ca aerul, apa, pământul – şi cărora le înţelegem importanţa abia când ne confruntăm cu raritatea lor sau când le obţinem cu greu. În vechea agricultură de subzistenţă, practicată de bunicii şi strămoşii noştri, seminţele erau, în mare parte, obţinute din proprie producţie, autarhic, de la culturile de legume sau cereale proprii.

Treptat, mai ales în anii din urmă, acest bun obicei a fost dat uitării, fiind înlocuit cu un altul: achiziţionarea periodică, în vremea însămânţărilor, a seminţelor din comerţul urban, din piaţă. Iniţial, acest lucru părea că va facilita producţia proprie: ţăranul renunţa la grija de a păstra seminţele, le lua de-a gata din comerţ şi îşi „făcea treaba” cu ele. Treptat, unele dezavantaje ale pretinsei facilităţi au început să apară. Cele mai importante: dispariţia soiurilor de legume specifice, locale, şi înlocuirea lor cu soiuri generate industrial şi tratate chimic; perisabilitatea noilor seminţe, tratate astfel încât să nu poată fi păstrate de la un an la altul, adică să intre în circuitul propriu de producţie al agricultorului. Rezultatul?

Ţăranul/agricultorul devine tot mai dependent de producătorii industriali de seminţe, pentru că nu mai are propriul stoc, iar produsele sale, chiar dacă sunt cultivate mai „ecologic” decât cele dinpe vremuri… Aşa se face că vestita „roşie românească”, de pildă, începe să fie tot mai rară – nu pentru că nu s-ar mai cultiva roşii pe ogoarele patriei, ci pentru că seminţele, soiurile, sunt… de import.

Această dependenţă poate însă pregăti terenul pentru o situaţie şi mai nocivă decât cea descrisă mai sus. În S.U.A. se manifestă o tendinţă prin care producţia agricolă devine „prada” marilor corporaţii ce folosesc organisme modificate genetic (OMG), fermierii fiind cu totul lipsiţi de protecţie faţă de abuzurile acestora. Lucrurile au ajuns atât de departe, încât fermierii sunt hărţuiţi şi supravegheaţi pentru a nu folosi pe cont propriu „seminţe patentate” – adică seminţele marilor corporaţii. Practic, agricultorii americani – care produc pentru piaţă şi nu în regim de subzistenţă, ca la noi – au fost atraşi într-o cursă: li s-a fluturat promisiunea unor recolte bogate, obţinute facil prin noile seminţe tratate genetic, pentru ca apoi, după ce au renunţat la vechile lor stocuri de seminţe naturale, să se vadă cu totul la mâna corporaţiilor producătoare de OMG, obligaţi prin procese să plătească sume exorbitante, care-i falimentează, pentru că ar folosi „seminţe cu patent de producător”. O adevărată oligarhie a seminţelor…

[Parascheva16]

Sănătatea distrusă genetic

Înainte de a descrie îndeaproape metodele prin care corporaţiile producătoare de organisme modificate genetic şi-au extins afacerile la scară globală, se cuvine să insistăm mai mult asupra aspectelor ce ţin de natura acestor produse şi de efectele pe care le au asupra sănătăţii oamenilor, şi nu numai.

Până şi bunul-simţ ne spune că în cazul în care avem de-a face cu produse obţinute prin inginerie genetică, de laborator, care constituie din punct de vedere biologic o noutate, ar fi necesară o maximă prudenţă şi o supraveghere strictă, prin studii atente, a efectelor acestor seminţe asupra mediului, asupra animalelor şi, evident, asupra omului – principalul consumator vizat. Dar prudenţă nu există, ci, în schimb, asistăm la o adevărată operaţiune de ocultare a cercetărilor independente care dau în vileag efectele nocive ale OMG, de marginalizare sau de contestare vehementă din partea instituţiilor de stat (care, în loc să supravegheze siguranţa alimentelor, supraveghează profitul corporaţiilor!).

Studiile unor cercetători de la Institutul „Marie Curie” din Franţa au arătat că cel mai cunoscut ierbicid al companiei, Roundup, provoacă instabilitate genetică celulelor organismului uman – stare care prefigurează, practic, dezvoltarea cancerului. Un alt cercetător a descoperit că hormonul transgenic produs de Monsanto pentru creşterea producţiei de lapte la vaci provoacă grave infecţii ale ugerului şi scurgeri de puroi în lapte. Un alt studiu, de această dată realizat asupra leptinei (o substanţă introdusă în diverse legume pentru a le proteja împotriva puricilor de plante) a relevat următoarele efecte asupra cobailor testaţi: proliferarea celulelor stomacului (lucru ce favorizează apariţia tumorilor) şi supraexcitareasistemului imunitar, care astfel se dereglează. Realizatorul studiului, un om de ştiinţă din Marea Britanie, anterior entuziast cu privire la industria OMG, a fost concediat şi supus presiunilor după ce a făcut publice cercetările sale şi a declarat că dacă se va permite comercializarea produselor modificate genetic, britanicii vor deveni „cobai umani”.

Dar studiul cel mai amplu pe aceasta tema a fost cel realizat la Universitatea din Caen de Profesorul Gilles-Eric Seralini. Cercetarea a fost fara precedent in ceea ce priveste expunerea cobailor la OMG: timp de doi ani, sobolanii folositi in studiu au fsot hraniti numai cu porumb modificat genetic produs de Monsanto si au foast testati cu ierbicidul Roundup produs de aceeasi companie. Faptul ca abia acum exista, pe plan international, un studiu pe termen lung spune multe despre blocajul impus de corporatii pana si in lumea academica: intr-adevar, rezultate notabile sau relevente despre efectele OMG nu se pot obtine decat pe un asemenea termen, efectele imediate nefiind concludente! Studiul a fost publicat in "Food & Chemical Toxicology Journal" si enumera urmatoarele efecte distructive:

- 50% dintre masculi si 70% dintre femele au suferit morti premature;
- sobolanii care au baut urme de ierbicid Roundup au avut o crestere a numarului de tumori mari intre 200% si 300%;
- dobolanii hraniti cu OMG si urme de Roundup au suferit distrugeri severe ale organismelor, incluzand ficatul si rinichii.

Autorii studiului au scris, in sectiunea de concluzii: "Cele mai raspandite daune au fost asupra rinichilor si ficatului, organele respinsabile pentru detoxifiere. Alte efecte au fost observate asupra inimii, a glandelor suprarenale, a spinei si a sistemului hematopoietic. (...) Acest studiu arata un numar extraordinar de tumori aparute mai devreme si mai agresiv - in special la femele". Foarte sugestive sunt si pozele facute sobolanilor folositi drept cobai in aceasta cercetare - poze care au facut inconjurul lumii: tumorile sunt mari cat o minge de tenis, deformand trupurile animalelor.

Cum e posibil ca asemenea bombe genetice sa fei promovate, si inca pe scara larga?...

[Parascheva16]

Monsanto Land

In S.U.A., procesul de ocultare a efectelor negative a reusit aproape total, deoarece oameni ai companiei Monsato, cel mai mare producator de OMG, au fost infiltrati in esaloanele superioare ale FDA ("Food and Drug Adnimistration", institutia americana care supervizeaza siguranta alimentara). Parazitand institutiile-cheie, corporatiile au reusit sa controleze procesul de aprobare a industriei OMG, determinand o permisivitate maxima prin instituirea principiilor "echivalentei substantei" (conform caruia produsele modificate genetic sunt organice/naturale, de vreme ce substanta supusa ingineriei genetice este naturala) si al "neutralitatii tehnilogiei" (conform caruia experimentele sunt lipsite de mize etice, "dincolo de bine si de rau").

S-a operat, de asemenea, si o confuzie lingvistica deliberata: pornind de la constatarea ca exista unele ingemenari genetice produse organic, natural, s-a incercat substituirea termenului de "inginerie genetica" pentru procedeul de producere a semintelor OMG cu unul mai infoensiv, de "selectie genetica". Daca insa procesul de "selectie genetica" este spontan si neprovocat de om, procesul de producere a unui OMG presupune o interventie deliberata, prin care se insereaza un alt cod genetic (deseori de origine animala) in cel propriu al plantelor. Astfel de experimente schimba in mod esential insasi natura produselor agricole, nu doar trasaturile acestora. Prin urmare, problema produselor modificate genetic nu tine doar de faptul ca ar avea o trasatura sau alta in plus fata de cele organice sau de cele tratate chimic, ci tine de faptul ca sunt altceva decat orinigalul asupra caruia s-a intervenit.

[Parascheva16]

"Legea protectiei Monsanto"

Recent, Presedintele Obama a semnat o lege prin care tribunalele federale nu mai au voie sa interzica produsele modificate genetic, chiar daca testarea acestora ar dovedi ca sunt daunatoare sau daca sunt inca neomologate! Legea este atat de partinitoare, incat a fost denumita de opinia publica "Legea protectiei Monsanto", si nu mai putin de 250.000 de cetateni au semnat o petitie prin care cereau retragerea proiectului. Obama a ignorat insa petitia si a ratidicat proiectul de lege - care, de altfel, numara printre initiatori un senator fost angajat al companiei Monsanto...

"Legea protectiei Monsanto" este doar ultima dintre barierele ridicate din marsul triumfator al gigantilor bio-tech (care folosesc ingineria genetica in biologie). Acestia au dreptul in S.U.A. de a comercializa OMG fara a mentiona pe eticheta ca sunt produse modificate genetic - lasand, asadar, consumatorul cu totul lipsit de aparare si in necunostinta de cauza.

Fata de fermieri, tactica "gigantilor semintelor", cum au fost denumiti, este de hartuire - pe baza principiului ca fiermierii au dreptul de a pastra recolta, dar nu si semintele pentru o viitoare cultura. Conform unui studiu, Monsanto este compania cea mai agresiva in aceasta privinta, deschizand in perioada cercetata nu mai putin de 142 de procese de incalcare a brevetelor impotriva a 410 fermiei si a 56 de mici afaceri, in 27 de state americane. Compania a castigat zeci de milioane de dolari din astfel de procese, insa la mijloc se afla un principiu si mai important: cine controleaza, in ultima instanta, drepturile de plantare a semintelor in pamant.

Mai rau decat atat, Monsato nu doar hartuieste fermierii care ii cumpara cu buna - stiinta semintele, ci, cu totul socant, si pe cei care se trezesc accidental cu plante crescute din seminte aduse de vant sau pe alta cale pe propriile lor terenuri! Cateva grupuri de mici fermieri americani ("Cultivatorii de seminte organice") au cautat protectie atat pentru propriile culturi bazate pe seminte naturale (dorind ca terenurile sa nu le mai fie "infestate" cu seminte modificate genetic), cat si fata de procesele intentate de companie pentru cultivarea neintentionata de "seminte brevetate". Justitia americana a considerat insa ca temerile acestor producatori agricoli sunt neintemeiate, girand prin aceasta abuzurile Monsanto. Pentru a promova aceasta politica, marea companie a creat o adevarata "politie a genelor", incurajand spionarea si delatiunea reciproca a fermierilor vecini, care au ajuns sa traiasca intr-un climat de suspiciune.

Putem spune, parafrazand o reclama celebra, ca S.U.A. este in prezent "Monsanto Land", aceasta corporatie dominand autoritar lumea politica si agricultura tarii. Dar problema este ca Monsanto nu se multumeste doar cu suprematia pe piata americana. Corporatia vizeaza pietele agricole din tari periferice ale sistemilului capitalist, cum sunt cele din America Latina sau Asia, si are ca obiectiv inclusiv penetrarea pietei europene - lucru nu foarte usor, din cauza rezistentei agriculorilor din tarile mai puternice ale Uniunii Europene. Bresa prin care Monsato cauta sa intre pe piata europeane este chiar tara noastra. Dar mai pe larg despre aceasta strategie a corporatiei americane, in numarul urmator.

Ioan Bucur

http://www.familiaortodoxa.ro/2013/0...-al-europei-i/

[Parascheva16]

Arătam în numărul trecut cât de agresivă a devenit compania americană agro-industrială Monsanto în S.U.A., în ciuda efectelor nocive atestate ale produselor sale (care sunt, în principal, organisme modificate genetic). O astfel de dominaţie a fost posibilă printr-un complex conjugat de interese între gigantul producător de O.M.G., instituţiile de supraveghere ale siguranţei alimentare din S.U.A. şi decidenţii politici. Monsanto nu urmărește, însă, doar invadarea pieţelor agro-alimentare cu produse modificate genetic.

Obiectivul său este mult mai ambiţios: monopolul seminţelor – iniţial, prin pătrunderea pe piaţa seminţelor cu O.M.G. protejate de drepturile de proprietate intelectuală sau brevet, iar apoi, într-o etapă ulterioară, după ce concurenţii sunt eliminaţi și politica drastică a brevetelor va obliga fermierii să achiziţioneze seminţe în fiecare sezon, prin dominarea completă a acesteia. Pentru a îndeplini acest obiectiv, Monsanto caută cu înfrigurare să pună stăpânire pe pieţele globale, cu efecte dezastruoase pentru fermierii care cad în capcana companiei. Cea mai greu de pătruns este, deocamdată, Europa, însă se pare că Monsanto și-a găsit un cal troian perfect: România.

Imperiul Monsanto?

Aceeași strategie ca în S.U.A. este aplicată și pe plan internaţional, cu precădere în ţările din „lumea a treia”. Astfel, în America Latină și în Asia culturile de O.M.G. ale Monsanto au cotropit, pur și simplu, terenurile agricole, au distrus culturile locale, naturale – și nu doar atât, ci și modul tradiţional, familial de producţie agricolăexistent în acele locuri.Sub mirajul recoltelor bogate și facile, agricultorii au cumpărat seminţele tratate genetic, amăgiţi de propaganda care promitea rezultate profitabile și, totodată, scutirea de efortul îngrijirii și protejării de dăunători. În scurt timp, seminţele modificate genetic s-au răspândit fie sistematic, fie accidental, iar fermierii s-au văzut supuși aceloraşi condiţii constrângătoare, care le interzic păstrarea „seminţelor brevetate”, iar produsele agricole modificate genetic au început să-și facă simţite efectele asupra consumatorilor. E de reţinut, o repetăm, că nu doar lanţul seminţe-produse a fost grav perturbat de achiziţionarea seminţelor modificate, ci și un mod anume de a face agricultură.

În Mexic, de pildă, introducerea culturilor de porumb modificat genetic a dus la contaminarea tuturor culturilor de porumb din ţară. Deși ţara a interzis cultivarea soiurilor de O.M.G., totuşi, în urma tratatului de comerţ liber încheiat de S.U.A. cu Mexic și Canada, porumbul Monsanto a cucerit piaţa locală prin importuri. Fiind subvenţionat masiv de administraţia S.U.A., porumbul „industrial” (cum este numit de localnici) este și mult mai ieftin decât cel produs local. Astfel s-a ajuns la șocanta situaţie în care în ţara de origine a porumbului, în care se cultivau de mii de ani numeroase soiuri locale, nu mai există în prezent porumb neafectat de genele O.M.G. Ţăranii mexicani, practicanţi ai unei agriculturi de subzistenţă, care își cultivau porumbul pentru tortilla zilnică și pentru a păstra seminţe pentru sezonul următor, se văd în situaţia de a practica, mai nou, o agricultură de rezistenţă în faţa imperialismului multinaţionalelor.

În America de Sud, după ce au fost introduse iniţial în Argentina (prima ţară care a dat „undă verde” culturilor modificate genetic), culturile de O.M.G. s-au răspândit mai apoi fulgerător în Paraguay și Brazilia. Practic, Monsanto a încurajat folosirea seminţelor modificate genetic prin contrabandă, punând guvernele ţărilor în faţa unui fapt împlinit, forţându-le mâna pentru legalizarea noilor produse agro-alimentare. Fermierii brazilieni care se împotrivesc culturilor Monsanto numesc ogoarele însămânţate cu produsele acestei companii „deșertul verde”, deoarece plantele modificate distrug ecosistemul terenurilor agricole pe care sunt cultivate. În plus, culturile Monsanto sunt monoculturi – ele sunt menite unei producţii industriale și cultivării pe suprafeţe întinse. Monoculturile sunt incompatibile cu agricultura ţărănească, în care predomină un mod de producţie diversificat (soiuri diverse de grâne, legume etc.) și neuniform.

În altă regiune a globului, în India, s-a ajuns la adevărate tragedii umane. Fermierii cultivatori de bumbac au fost amăgiţi cu perspectiva obţinerii unor recolte substanţiale în urma plantării seminţelor tratate genetic, ce ar fi protejat plantele împotriva unui parazit. Aşa că seminţele Monsanto au fost achiziţionate în masă. Curând, însă, s-a observat că bumbacul rezultat de la aceste seminţe a dezvoltat o boală ce s-a extins, în scurt timp, și la culturile de bumbac nemodificate/organice. A devenit tot mai greu să găseşti seminţe organice, Monsanto ajungând să controleze aproape în totalitate piaţa bumbacului din India – cu toate că seminţele sale se vând de patru ori mai scump! Achiziţionarea acestora nu e posibilă decât dacă ţăranii se împrumută la bancă. Dacă recolta e proastă din cauza noii boli „marca” Monsanto, ţăranii se văd în situaţia să devină datori vânduţi. Problemele întâmpinate de fermierii indieni au dus la fenomene sociale absolut tulburătoare, printre care o adevărată epidemie de sinucideri – care a făcut, între 1997-2010, nu mai puţin de 199.132 de victime!

[Parascheva16]

Asediu asupra Europei. Comisia Europeană pe post de berbece, România pe post de cal troian

Monsanto nu se mulţumește doar cu S.U.A. și ţările din „lumea a treia”. O adevărată bătălie, despre care am mai scris în paginile acestei reviste, se duce pentru legalizarea produselor acestei companii pe pieţele din Europa. Recent, o instituţie guvernamentală americană ce se ocupă de comerţul exterior a criticat dur reglementările europene care „privează consumatorii din întreaga lume de accesul la produsele agricole americane” – proclamate, propagandistic, drept „sigure şi de bună calitate”, chiar dacă sunt modificate genetic… Aceste remarci nu sunt întâmplătoare: S.U.A. și Uniunea Europeană duc negocieri pentru instituirea unei zone de comerţ liber între cele două regiuni. Principalul diferend este chiar situaţia culturilor de O.M.G., încă nepermise în Europa.

S.U.A. a adus în sprijinul său una din instituţiile europene cheie din domeniu: Autoritatea Europeană pentru Securitatea Alimentelor (EFSA), care a dat numai avize pozitive pentru produsele americane modificate genetic. Mai mult de-atât, EFSA tocmai a invalidat rezultatele unui studiu realizat în Franţa, timp de mai mulţi ani, la Universitatea din Caen, asupra toxicităţii porumbului modificat genetic de Monsanto, prin testarea unor șobolani. Rezultatele au fost șocante, după cum am văzut în numărul trecut al revistei: cobaii au dezvoltat tumori cancerigene de mărimea unei mingi de ping-pong. Pe lângă sprijinul EFSA, șeful Comisiei Europene, J-M Barroso, este un cunoscut susţinător al organismelor modificate genetic. Problema eurocraţilor și a conducătorilor guvernelor din Europa este existenţa unui puternic curent de împotrivire al fermierilor europeni faţă de aceste culturi, iar în ţările unde aceștia au un rol social, economic și politic important (Franţa, Germania), guvernele încă sunt reţinute în a le trece cu vederea revendicările.

Perspectiva „invadării” Europei de către corporaţia americană este însă cât se poate de reală. Poate fi amânată, însă nu înlăturată. După cum am văzut, Monsanto poate cuceri pieţele naţionale nu doar prin cultivare directă, ci şi prin diverse alte mijloace: importuri, contrabandă…
Între timp, chiar dacă „metropola” europeană nu poate fi încă cucerită, Monsanto ocupă periferia: România. Compania americană a făcut un adevărat desant în ţara noastră. Deţine deja unităţi industriale de producţie a seminţelor de porumb și rapiţă, în Ialomiţa, și are ca obiectiv oficial însămânţarea cu porumb modificat genetic a 300.000 de hectare– adică 11% din suprafaţa agricolă totală însămânţată cu porumb pe plan naţional. Planul americanilor este bine gândit: ţara noastră are una din cele mai întinse suprafeţe cultivate de porumb, producţia agricolă în acest domeniu fiind a doua pe plan european. Așadar, strategia e clară: transformarea pământurilor româneşti în terenuri de culturi modificate genetic, pentru a deveni, din „grânarul Europei”, „grânarul de O.M.G.” al acesteia. Pentru că Monsanto nu vor fi lăsaţi să cultive aşa ceva în ţări ca Franţa, Germania sau Austria…

Pe lângă aceste planuri ambiţioase, corporaţia americană și-a cumpărat un larg sprijin lobbistic în ţară, conform telegramelor Wikileaks făcute publice anii trecuţi. Oameni politici, experţi, fermieri, jurnaliști, academicieni au fost pur și simplu plătiţi – iar unii chiar angajaţi! –pentru a promova interesele companiei americane, pentru a face propagandă organismelor modificate genetic și pentru a nega faptul că aceste produse ar avea efecte nocive asupra sănătăţii. Doi foști miniștri ai Agriculturii – Valeriu Tabără și Ștefan Fuia – au lucrat, în trecutul recent, chiar în cadrul Monsanto România. Pe lângă acestea, din păcate, există și asociaţii ale fermierilor care, atrași de un prezumtiv avantaj competitiv, acceptă legalizarea și folosirea pe scară largă a seminţelor tratate genetic.

Acest plan merge în paralel cu presiunile care se fac pentru eliminarea agriculturii de subzistenţă și comasarea terenurilor agricole. Închipuiţi-vă cum ar arăta ţara noastră cu milioane de hectare de porumb modificat genetic, cu supravegherea poliţienească a Monsanto pentru a păzi „seminţele brevetate” și cu mici oaze de gospodării ţărănești pierdute într-un deșert imens al marilor corporaţii/ferme! Și, apoi, gândiţi-vă încă odată la seminţe…

[Parascheva16]

„Neo-iobăgia” Monsanto

În secolul al XIX-lea s-au realizat unele cercetări sociale despre starea ţărănimii de după împroprietărirea lui Cuza. S-a remarcat un fenomen bizar: în unele regiuni, obștile de răzeși practicau arendarea pământului, pe care, ulterior, îl lucrau tot ele. Cu alte cuvinte, ţăranii își arendau pământul pentru a lucra ei înșiși pe același pământ! Explicaţia acestui comportament aparent aberant, care transforma ţăranul în iobag, a fost dată abia în perioada interbelică de către unul din membrii proeminenţi ai Școlii Gustiene, H.H. Stahl: seminţele – sau, mai degrabă, lipsa acestora.

Țăranilor li se dăduse pământ, însă nu și seminţe, iar pentru procurarea acestora trebuiau bani. Pentru a face rost de bani, ţăranii îşi arendau pământurile – și, astfel, se puteau împrumuta la bancă și puteau începe lucrările pe propriile lor pământuri…

Iată, așadar, încă un mic exemplu despre rolul strategic pe care îl au aceste mici seminţe în producţia agricolă, relaţiile de proprietate și raporturile economice din societate. Bineînţeles că lipsa aprovizionării cu seminţe nu a fost o scăpare naivă a responsabililor României acelor vremi, ci o politică intenţionată, prin care ţăranii puteau fi reintroduși în raporturi de dependenţă faţă de marii proprietari (sau, mai degrabă, faţă de marile trusturi de arendași).

Dacă astfel de metode se practicau în secolul al XIX-lea, oare în vremurile noastre ce metode vom vedea puse în practică de către companii precum Monsanto, ce nu au nici un fel de scrupule?

[Parascheva16]

Ne predăm?

Rezumând, lucrurile stau foarte prost: există presiuni pentru comasare, agenţi ai Monsanto la toate nivelele, fermieri dornici de profit, sate (și pământuri) părăsite, iar singurul obstacol mai serios, legislaţia europeană, e pe cale să dispară, la presiunile americanilor și comisarilor europeni. La acest nivel, credem că omeneşte nu putem face prea multe, afară de a pune în faţa Domnului „sărăcia, şi nevoile, și neamul”, rugându-L să ne miluiască și să nu ne lase cu totul în mâinile „celor slăviţi ai pământului”.
Pentru a încerca totuşi o acţiune concretă, putem resuscita vechile și bunele obiceiuri ale strămoșilor: formarea propriilor stocuri de seminţe și evitarea celor din comerţ, produse industrial. Iar pentru cei dintre noi trăitori în orașe –încurajarea, sub orice formă, a micilor producători, începând cu simpla dar vitala achiziţie de la aceștia și de nu la supermarket-uri, căutând să întreţinem legături directe cu satul și producătorii agricoli locali, evitând să apelăm la intermediari. E important să înţelegem că este vitală păstrarea pământurilor (iar nu vinderea acestora pe-o nimica toată!), păstrarea culturilor probate și a soiurilor locale, și menţinerea modului de producţie familial, destinat nevoilor, nu obţinerii de profit.

La nivel discursiv, trebuie să arătăm că ţara noastră nu este interesantă doar pentru marile corporaţii producătoare de O.M.G., ci și pentru cei care doresc mai multă agricultură biologică. Aici putem contracara, arătând de ce este potrivită România pentru o asemenea producţie, și nu pentru experimente genetice care pustiesc totul în urma lor, ca plaga lăcustelor de odinioară.

Agricultură de subzistenţă ziceam? Nu, mai degrabă agricultură de rezistenţă!

Ioan Bucur

Articol publicat în Revista Familia Ortodoxă nr. 53 (Iunie 2013)

[Parascheva16]

Vizionati va rog ce se intampla in America si Mexic

http://www.youtube.com/watch?v=rDL5T7Foc3s