Necuratenia

[Danut7]

fix asta e intrebarea : E necuratenia din tora , pacat, poluare a sufletului?

În prealabil postat de Danut7

fix asta e intrebarea : E necuratenia din tora , pacat, poluare a sufletului?

In Vechiul Testament este lipsa sfinteniei cu tot ce implica.Insa Hristos,dupa cum bine stim,transcede prevederile Vechiului Testament in calitate de Mantuitor.Aici este diferenta.Pacatul nu putea fi ucis decat de Cel fara de pacat.EL putea atinge necuratirea si o putea vindeca.Transforma totul.Daca l-am percepe pe Hristos ca pe un simplu om atunci ar fi fost afectat de necuratire.Dar EL nu era un simplu om.Titlul(este o metafora) unei carti celebre,in protestantism, despre EL suna cam asa: ,,Mai mult decat un simplu tamplar".

[Danut7]

ar fi fost pacat pentru cineva sa incalce legile curateniei?sau cel care "le incalca" era pur si simplu necurat d.p.d.v al legii, fara pacat?

În prealabil postat de Danut7

ar fi fost pacat pentru cineva sa incalce legile curateniei?sau cel care "le incalca" era pur si simplu necurat d.p.d.v al legii, fara pacat?

Daca necuratirea este lipsa sfinteniei...

[Danut7]

În prealabil postat de Scotsman

Daca necuratirea este lipsa sfinteniei...

De ce a zis Mantuitorul ca nu cele ce intra inauntru spurca pe om?Si inca cand a zis-o asta?

Marcu 7:18-19.Motivatia discutiei este in Marcu 7:2-5.Acolo nu era vorba de mancaruri necurate ci de ritualul spalarii mainilor.

[Danut7]

În prealabil postat de Scotsman

Marcu 7:18-19.Motivatia discutiei este in Marcu 7:2-5.Acolo nu era vorba de mancaruri necurate ci de ritualul spalarii mainilor.

Da sunt de acord... dar nu putea Mantuitorul sa se refere aici la un alt fel de spurcaciune(necuratenie)?fiindca el spune ca nu mancarea in sine(intrinsic) nici faptul ca mananci cu mainile nespalate nu te spurca... pentru ca mancarea ajunge in intestine si apoi se elimina, ci pacatele sunt cele ce ne spurca... aici cred ca putem vorbi de doua feluri de spurcaciune/necuratenie.In cazul asta Iisus nu si-a spurcat sufletul contaminandu-se de lepra... Putea sa ii vindice si cu cuvantul fara sa ii atinga.. dar din dragoste i-a atins , ca sa simta si ei atingerea si compasiunea lui Dumnezeu, care nu cunoaste limite si care a luat asupra lui toate bolile si neputintele noastre, cel care de atunci vindeca lepra sufletelor noastre.. In acest sens si Mesia s-a facut 'lepros' pentru noi..

There is also a strange story about the Baal Shem Tov, founder of the Hasidic movement. One day the rabbi was riding with a young student. He stopped his wagon at the hut of an old leper, horribly affected by the disease. The rabbi climbed down and spent a great deal of time with the poor man. When he returned to the wagon and recommenced his journey, the puzzled student asked the rabbi who it was that the rabbi had visited with. The rabbi replied that in every generation there is a Messiah who will reveal himself if the generation is worthy. The leper he had been meeting with was that Messiah, but the generation was not worthy, so the Messiah would depart. (Quoted in The Messiah Texts, by Raphael Patai, page 31.)
Where did this "Leper Messiah" idea come from? This odd concept has risen from the rabbis of old as they struggled with Yeshayahu (Isaiah) 53. They either saw the Messiah’s sufferings as leprosy or split the Messiah in two, one a sufferer and one a conqueror. The Hebrew words in Yeshayahu 53:4, stricken (nagua) and smitten (mukkay) are interpreted as referring to a leprous condition. Either word can refer to being stricken with a disease, yet they need not be understood in that way, much like our English work "stricken" can refer to stricken with disease or just simply stricken, as with a fist. As a leper, Mashiach was despised and rejected of men, so also was the Messiah despised and rejected.

[camy_d]

Necurat, înseamnă spurcat. Odată cu păcatul originar, a căzut întreaga natură în păcat, omul prin Adam şi Eva, animalele prin şarpe, iar plantele prin pom.

Dar odată cu jertfa pe cruce întreaga natură a fost curăţată, acum nu mai există nimic spurcat.

Aceste versete sunt sugestive:



Faptele apostolilor 10:9 A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea.

Faptele apostolilor 10:10 L-a ajuns foamea, şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească.

Faptele apostolilor 10:11 A văzut cerul deschis, şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ.

Faptele apostolilor 10:12 În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului.

Faptele apostolilor 10:13 Şi un glas i-a zis: "Pietre, scoală-te, taie şi mănâncă."

Faptele apostolilor 10:14 "Nicidecum, Doamne", a răspuns Petru. "Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat."

Faptele apostolilor 10:15 Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: "Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat."

Intro: As dori sa precizez ceva.Aceste explicatii sunt efortul unui amator in domeniu.O fac deoarece intelegerea textului biblic este,pentru cei din care fac parte,o datorie si mai ales calea spre aplicarea lui in viata.Exista exegeti si lucrari de specialitate,exista oameni cu o baza teologica solida.Ceea ce incerc este sa va spun ce am aflat eu pt ca dvs sa cautati si mai adanc,si mai amplu,folosindu-va de sursele si sfaturile celor la care doriti sa apelati.Sursele pe care le folosesc sunt surse la nivelul meu de intelegere.Va asigur ca exista unele mult mai ample si mai profunde.Sa va ajute Cel de Sus.

Precizare preliminara:Ridicati o problema extrem de interesanta si extrem de profunda:care sunt semnificatiile acelei scene dintre Hristos,farisei si ucenici in Marcu,capitolul 7.Exista cateva elemente care pot zugravi imaginea de ansamblu.Precum intr-un tablou,cand vezi si intelegi la ce se refera imaginea de ansamblu apoi poti observa cu atentie si cum sunt creionate personajele si care a fost intentia celui care a prezentat scena.Este o analiza in context.O sa ma servesc de doua materiale,unul l-am mentionat mai sus domnului Dragomir iar celalalt este ,,New Testament survey"a lui Teeney.

I.Cadrul general

Multi au numit Evanghelia dupa Marcu drept ,,Evanghelia actiunii".Evanghelia dupa Marcu contine cele mai putine citate din Vechiul Testament,dintre cele 70 de pilde si cuvantari pilduitoare reda numai optsprezece dar in schimb reda 18 minuni din totalul de 35 existente in Evanghelii.Luca,de pilda,in 91 de pagini de text grecesc,reda 20 de minuni pe cand cele 18 relatate de Marcu sunt in 35 de pagini de text in limba greaca.Pe scurt Marcu era interesat de actiunea in sine,el realizand o descriere activa,in miscare.

Evanghelia lui Marcu este si o evanghelie a reactiilor personale.Sunt cel putin 23 de referiri in acest sens iar reactii personale,drept exemplu,puteti gasi in versetele 1:27,2:7,4:41,6:14,7:37,14:1.Prezentul istoric este folosit de 151 de ori pe parcursul relatarii.Scopul Evangheliei pare sa fie in primul rand evanghelistic.Povestiri scurte,propozitii epigramatice,aplicarea directa a adevarului sunt doar cateva metode pe care le-ai aplica pe strada,in fata unei multimi heterogene,daca ai vrea sa predici in acest mod despre Mantuitor.Stilul literar nu s-a numarat printre prioritatile autorului dar omogenitatea se realizeaza in jurul Persoanei despre care se vorbeste,infatisandu-une un tablou in miscare,activ.

Marcu capitolul 7 in contextul Evangheliei dupa Marcu

Fariseii(vezi si in 2:16)si cativa carturari(vezi si in 1:22)din Ierusalim(un indiciu apare in 3:22)au venit sa-l investigheze pe Mantuitor si pe ucenicii sai posibila chiar la Capernaum(un indiciu in 7:17>combinat cu locatia din 6:53.Casa din 7:17 s-ar fi putut afla chiar in Capernaum.Este o teorie.)

Cu un ton critic,ei au remarcat ca unii dintre ucenicii lui Isus pranzeau cu mainile necurate.,,Necurate"(koinais),dupa cum explica Marcu pentru cititorii sai neevrei,inseamna nespalate dpdv ceremonial.Acesta era un termen religios printre evrei,care spunea ca orice era contaminat,dupa canonanele ritualurilor lor religioase,era nedem de a fi numit Sfant sau dedicat lui Dumnezeu.Regulile ritualului spalarii erau tinute de toti fariseii si de toti iudeii dupa datina batrinilor lor,pe care o urmau cu scrupulozitate.
Aceste interpretari,al carui rol era de a reglementa fiecare aspect al vietii evreilor,trebuia respectat la fel ca si Legea scrisa si erau transmise fiecarei generatii de catre invatatorii Legii.Prin sec III dupa Hristos acesta traditie a fost adunata si cuprinsa in Mishnah,care la randul ei a stat la baza Talmudului si a furnizat structura.

Cel mai obisnuit obicei al curatirii era cel al spalarii mainilor cu putina apa,practica formala care se cerea indeplinita inainte de mancare.Din punct de vedere iginenic nu ar fi fost o masura exgerata dar aici este vorba de un ritual,de exagerarea caracterului formal.Acest act era deosebit de important dupa un drum in piata,unde un evreu putea veni in contact cu un neevreu ,,necurat"sau cu alte elemente considerate ca fiind necurate.Pentru un evreu devotat,a desconsidera aceste reglementari era un pacat iar a le respecta insemna esenta evlaviei si slujirea inaintea lui Dumnezeu.

Conducatorii religiosi si-au indreptat intrebarea critica chiar catre Mantuitor,care fiind Invatatorul ucenicilor,era responsabil pentru comportamentul lor(vezi si in 2:18 si 2:24).Conducatorii evreilor credeau ca nerespectarea de catre ucenici a ritualului era simptomul unei probleme mai adanci.Ingrijorarea lor era ca ucenicii nu tin datina batrinilor(7:3).Fariseii au radacini ce pot fi urmarite din sec II i Hr si pana la Hasiditi.Alaturi de Tora,ei considerau la fel de inspirat si plin de autoritate materialul continut in traditia orala iar invatatura lor era atat etica cat si teologica.

Raspunsul Mantuitorului

In raspunsul Sau,Isus nu s-a referit la comportamentul ucenicilor.Avem in fata ochilor o reactie extrem de dura a Mantuitorului.In loc de acesta el a abordat doua subiecte care constituiau esenta problemei ridicate de intrebarea celor care ii acuzau pe ucenici si pe EL: a).adevarata sursa a autoritatii religioase si (b) adevarata natura a pangaririi:ceremoniala sau morala.Mantuitorul a citat un text din Isaia 29:13 si a aplicat descrierea facuta de Isaia la contemporanii Lui,care acum il interogau pe EL si i-a numit:,,fatarnicilor"(7:6).Erau faranici pentru ca faceau din inchinarea si slujirea lui Dumnezeu o activitate exclusiv de suprafata,vizibila,dar nu il cinsteau din inima lor,forul interior al gandurilor si hotaririlor lor(7:21).Inchinarea lor,in aparenta un act pios,in fata lui Dumnezeu era degeaba(maten>zadarnica)pentru ca la fel ca si evreii din timpul lui Isaia ei invatatu poporul cu porunci omenesti dandu-le valoarea si autoritatea unor invataturi divine.

In consecinta Mantuitorul i-a acuzat ca au abandonat porunca lui Dumnezeu si Legea Lui,aderand in schimb la datina asezata de oameni.EL a redefinit traditia lor orala(conf.7:3 si 7:5)subliniind originile ei umane(conf7:9 si 7:13)si a respins autoritatea acesteia.In versetul 9 Mantuitorul reafirma acuzatia la adresa liderilor religiosi ai evreilor,care se pricepeau foarte bine sa eludeze Legea in favoarea datinii lor.EL si-a sustinut acuzatia dand un exemplu izbitor care le punea in evidenta pacatul(versetele 7:10-12 referitor la traditia numita ,,Corban").,,Desfiintat"este traducerea cuvantului akyrountes(de la akyroo)care era termenul folosit in documente pentru anularea contractelor.

Ajuns in acest punct(la fel ca si in Matei 15:10-20)Mantuitorul a dat un raspuns mult mai direct la intrebarea legata de pangarire(cu trimitere la intrebarea fariseica din 7:5):EL s-a adresat mai intai multimii(7:14-15)pentru ca problema sa fie scosa din cadrul exclusivist al interpretarii fariseici si sa fie inteleasa la modul global, si apoi s-a adresat ucenicilor in particular(7:17-23).Sunt doua cadre extrem de interesante.

Mantutorul i-a chemat pe toti la ascultare si intelegere(vezi 4:3).EL vorbeste cu noroadele,nu cu liderii lor,si le dezvaluie adevarata sursa a spurcarii.Sub aspect negativ,afara din om(cuvant generic pentru ,,persoana")nu este nimic care intrand in el sa-l poata spurca(7:2).Mantuitorul a vorbit din perspectiva morala,nu medicala.O persoana nu este adusa intr-o stare de necuratire morala prin ceea ce maninca,chiar daca mainile ei nu sunt spalate conform unui ritual.

Sub aspect pozitiv,ce iese din om,aceea-l spurca(7:21-23).O persoana ajunge intr-o stare de necuratire morala prin ceea ce gandeste in inima sa,chiar daca respecta ritualuri de purificare exterioara.Mantuitorul a contrazis punctul de vedere rabinic,sustinand ca pacatul vine din interior si nu din exterior(Ieremia 17:9-10).EL a demonstrat deasemenea intelesul real,spiritual,al legilor privitoare la alimentele curate si necurate din Legea mozaica(Leviticul 11 si Deuteronomul 7).Evreul care manca alimente necurate era spurcat nu de aliment ci de neascultarea de poruncile lui Dumnezeu.La nivel uman puteai avea probleme medicale dar la nivel spiritual,incalcai porunca data de Cel de Sus.Necuratirea interioara,prin ruperea de porunca Domnului,avea ca efect lipsa sfinteniei,imposibilitatea de a sta curat in fata Domnului,precum omul care respecta poruncile Sale.

Exista mai multe incercari ale credintei atat in Evanghelia dupa Marcu cat si Evangheliile dupa Luca si Ioan.Poate fi vorba de incercarea indoielii(Marcu 5:35),incercarea simplitatii(Marcu 10:13-15),incercarea perseverentei(Luca 5:18-19),incercarea in fata autoritatilor(Ioan 3:5)incercarea asteptarii(Ioan 11:3-6).Ca si farisieii nu toti au trecut de aceste incercari in acele momente.

Asta este ce am putut eu sa va aduc.Sper din tot sufletul sa posteze cat mai multi oameni,sa se aduca opinii si analize autorizate pentru ca toti care citesc sa caute sensul si aplicarea lor in viata Credintei.va doresc o zi buna in continuare.

God be with us

[sophia]

În prealabil postat de camy_d

Necurat, înseamnă spurcat. Odată cu păcatul originar, a căzut întreaga natură în păcat, omul prin Adam şi Eva, animalele prin şarpe, iar plantele prin pom.

Dar odată cu jertfa pe cruce întreaga natură a fost curăţată, acum nu mai există nimic spurcat.

Aceste versete sunt sugestive:



Faptele apostolilor 10:9 A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea.

Faptele apostolilor 10:10 L-a ajuns foamea, şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească.

Faptele apostolilor 10:11 A văzut cerul deschis, şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ.

Faptele apostolilor 10:12 În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului.

Faptele apostolilor 10:13 Şi un glas i-a zis: "Pietre, scoală-te, taie şi mănâncă."

Faptele apostolilor 10:14 "Nicidecum, Doamne", a răspuns Petru. "Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat."

Faptele apostolilor 10:15 Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: "Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat."

Exact asa gandesc si eu. De ce numim noi oamenii necurat, spurcat, pacatos, ceea ce Dumnezeu a curatat?
Caci asta se intalneste nu numai la iudei, ci si la noi crestinii:

1. Mancam de post ca restul sunt necurate, interzise (de cine?)
2. Relatiile intime dintre cei casatoriti sunt necurate, pacatoase, murdare, desi Dumnezeu le-a binecuvantat si curatat prin Taina Cununiei.
3. Femeia este necurata, spurcata si etc., desi a fost curatata de Iisus la venirea sa (prin Botez de ex.) si El a iertat-o si respectat-o si ajutat-o.

etc.