Parintele Cleopa:

[Thheo]

Despre nestiutele judecati ale lui Dumnezeu


Un calugar din pustia Schetica, mergand la Alexandria sa-si vanda lucrul mainilor sale- ca lucra la cosnite-, a vazut o inmormantare. Murise ighemonul acelei cetati, un mare pagan, care omorase mii de crestini, ca era pe timpul marilor pesrecutii.Era o zi frumoasa si mergea tot orasul dupa el , il ducea la groapa .
Cand a ajuns acasa , un pustnic mare, care vietuia in pustie de 60ani si traia numai cu radacini si cu ce gasea prin pustie , a fost gasit mancat de o hiena.
Atunci s-a gandit calugarul :ighemonul care a omorat mii de crestini , cu cata cinste mergea la gropa, iar asta care a slujit lui Dumnezeu 60ani si a trait in post si rugaciune , l-a mancat hiena!Ce fel de judecati are Dumnezeu?Mi se pare ca Dumnezeu , fiind prea bun , ingaduie si lucruri nedrepte.
Am sa ma rog lui Dumnezeu , sa-mi arate cum sunt judecatile Lui , ca si unii oameni judeca impotriva proniei , a purtarii de grija a lui Dumnezeu. Cutare este rau, este pacatos si-i merge bine. Altul este bun , dar copiii ii sunt rai, femeia ii este bolnava, iar el scapa de un necaz si da peste altul.
Unul este rau si traieste mult, iar altul este bun si moare devreme. Uite , un crestin este bun , se roaga lui Dumnezeu , posteste , si numai de scarbe da, iar altu-l injura, bea, si pe acela nu-l pedepseste Dumnezeu.
Si asa , calugarul a obs multe lucruri de acestea, cum zice la Proorocul Ieremia:”Doamne , ce este , caci celor rai sporeste si calea celor drepti totdeauna este in necaz?”
Si din ziua aceea a inceput sa se roage :”Doamne ,arata-mi judecatile Tale , ca sa numai judec!”Si a inceput a se ruga calugarul acela lui Dumnezeu, sa-i arate judecatile Lui ; cum de unul , saracul,care-i sfant, da de necazuri , de scirbe,iar altul pacatos isi face de cap, este sanatossi bogat, are trecere , ajunge mare in dregatorii, in cinste, si in toate ii merge bine.
Si s-a rugat calugarul mult timp lui Dumnezeu, sa-i arate aceste nedreptati , ca cei buni de multe ori dau de greu si celor rai le merge bine.

[Thheo]

„Sa-mi arate Dumnezeu judecatile Lui , ca si eu de multe ori m-am tulburat de lucrul acesta ca am vazut multe nedreptati , pe care mi se pare mie, ca Dumnezeu le-a ingaduit.”
Iar Preabunul Dumnezeu, fiindca omul nu stie judecatile Lui , i-a aratat intr-un chip ca acesta judecatile Sale, desi putea sa-l piarda ptr aceasta iscodire , ca sa stie tainele lui Dumnezeu, pe care nu le stiu nici ingerii.Dar , ptr ca il iubea, avand viata de sfant , a vrut sa-l intelepteasca, caci judecatile lui Dumnezeu nimeni nu le poate stii.
Odata , a plecat pustniculsingur la Alexandria sa-si vanda cosnitele, ca era cale de 3zile. Dar cum a pornit de la pestera lui, intr-o poiana frumoasa, i-a iesit in cale un alt calugar, tanar , foarte frumos.
-Blagosloveste, parinte!
-Domnul , fiule, sa te blagosloveasca!
-Unde mergi parinte?
-Ma duc pana la targ sa-mi vand lucrul mainilor.
Ei vindeau cosnitele si cumparau paine, faceau pesmeti , si se hraneau cu verdeturile care le gaseau prin pustie.
-Parinte , eu tot la Alexandria merg.
-Slava lui Dumnezeu, ca am tovaras de drum !
Dupa ce i-a luat sarcina batranului, calugarul cel tanar i-a spus:
- Parinte ,uite ce este .Stii ce trebuie sa faca calugarii cand merg la drum!Sa se roage tot timpul si sa vorbeasca cu Dumnezeu. Asta este datoria calugarului si a crstinului, cand merg pe drum , sa se roage.
-Asa , parinte , pana la Alexandria ne cautam de rugaciune!
-Sa nu vorbim un cuvant!i-a zis cel tanar .
Mergand noi pe drumul asta trei zile , ai sa vezi la mine niste lucruri infricosatoare. Sa nu vorbesti , sa nu ma judeci si sa nu-ti caici juramantul!
-Da , fiule!Dca mi-o ajuta Dumnezeu, nu voi mai vorbi!
Si au pornit amandoi. Calugarul tanar duceacosnitele si mergea tacand.
Pe la amiaza , cand soarele ardea foarte tare , au dat de un sat si au iesit inaintea lor doi oameni tineri :
-Parintilor , de acum nu mai puteti calatorii, ptr ca soarele arde foarte tare. Haideti la noi!
Acei doi tineri i-au primit cu mare cinste, caci in Orient , in timpul zilei nu poti calatorii, decat numai dimineata si seara, . Si acolo asa-i

[Thheo]

traditia , cum te-a primit in casa , sa te spele pe picioare. Mantuitorul a spus lui Simion fariseul:”Am intrat in casa ta, apa ptr picioarele Mele n-ai turnat!” Ptr ca acolo nisipul este foarte fierbintesi cand ai ajuns in casa omului si-ti apa rece ptr picioare , iti face unmare bine. Picioarelese infierbanta groaznicdin cauza nisipului si a pietrelor.
Acei tineri , cand au aflat ca sunt din pustia Schetica, unde erau numai calugari sfanti- Sfantul Antonie cel Mare , Sfantul Macarie cel Mare, si alti mari sihastri care-i avem in calendar-, i-au primit cu mare cinste, cu dragoste , le-au spalar picioarele, i-au odihnit si i-au pus la masa.
Tinerii aceia aveau in casa un vas de argint foarte scump , ce ramasese din neam in neam. In acel vas le-au pus mancare pustniceasca, din evlavie , dandu-le cuvenita cinste.
Calugarii au mancat , au multumit , si s-au dus sa se odihneasca, ca erau obositi.
Spre seara , cand sa plece la drum , calugarul cel tanar a furat vasul de argint. Calugarul cel batrin a vazut si se gandea:”Ia uite !Ne-au primit oamenii cu atata cinste , ne-au spalat picioarele , ne-au dat de mancare , si calugarul asta a furat blidul de argint”.
Mergand ei mai incolo au trecut peste o punte .
Calugarul cel tanar a facut o cruce pe acel vas si l-a aruncat in apa. Batranula vazut si gandea:”Ce nedreptate!De ce o fi luat blidul si l-a aruncat in apa? De ce nu l-a lasat acolo ?”Dar a tacut , ca avea legamant ca pana la Alexandria sa nu vorbeasca.
Seara au ajuns la alti doi tineri. Si aceia le-au iesit cu dragoste , le-au spalat picioarele, cum era obiceiul , si le-au dat odihna .Aceia aveau un copilas de cateva luni.
Dimineata , cand sa plece, calugarul cel tanar s-a dus la leaganul copilului, fara sa obs parintii lui, si l-a ucis.
Batranul a vazut si zicea in mintea lui:”Cu ce criminal am pornit eu la drum !Acolo a furat blidul de argint , aici a omorat copilul!”Dar el l-a prevenit : „Ai sa vezi multe la mine in drumul asta , sa nu cumva sa vorbesti, caci calci juramantul!”
A doua zi pe la amiaza, trecand printr-un sat, le-a iesit in cale un gospodar:
-Parintilor, nu mai puteti merge de –acum, ca este soare si este caldura mare. Haideti la noi sa va odihniti cateva ore si mai catre seara veti pleca iarasi!

[Thheo]

Omul acela avea un cainerau legat, care pazea toata gospodaria.I-a primit omul, i-a ospatat, i-a odihnit. Mai catre seara, cand a inceput a se racorii, au plecat ei . Calugarul cel tanar s-a intors inapoi si fara sa obs stapanul , a facut o cruce pe caine si cainele a sarit in sus si a murit.
Atunci batranul vedea, dar tacea:”Ce treaba-i asta?Acolo a furat blidul de argint , dincolo a gatuit copilul, aici a omorat cainele!”
Mergand ei a doua zi , in drum au trecut pe langa o carciuma.Acolo nu mai vorbeau de Dumnezeu , vorbea alcoolul in capul lor:chiuiau ,cantau, fluierau, injurau; si cand i-au vazut pe calugari, au inceput a striga: „Uite popa, mai !- omul cand este beat, nu mai vorbeste el , vorbeste deavolul!
Calugarul cel batran n-a zis numic, isi cauta de drum . Dar cel tanar , se intoarce la carciuma si face trei metanii. Dupa ce s-a inchinat la carciuma a plecat mai departe .
In marginea padurii era un sat si o biserica pustie. Nu avea nici cruce , usile luate , geamurile sparte; biserica pustie , parasita de vreo 40ani.Calugarul cel tanar a luat cateva piatricele , l-ea insemnat cu Sfanta Cruce si a inceput a arunca in biserica .
Dar calugarul cel batran zicea in mintea lui ;”uite ,mai !Daca ar fi de la Dumnezeu , n-ar fi facut acestea. Dar este de la diavolul , ca la carciuma s-a inchinat , iar in biserica arunca cu pietre”.Dar nu avea voie sa vorbeascaMai era pana la Alexandria o zi.
A treia zi dimineata , mergand ei in marginea unui sat , ajung la o casa acoperita cu paie si cu stuf . Pe prispa casei erau5 copilasi, care plingeau. Calugarul cel batran a scos ceva din rucsac si l-a dat .Apoi i-a intrebat:
-De ce plangeti ?
-Ieri au ingropat-o pe mama !
-Dar tata aveti?
-Tata a murit anul trecut.
Ei n-aveau saracii , nici tata, nici mama.Dupa ce au plecat , calugarul cel tanar se intoarce inapoi si da foc casei. Copiii au fugit care incotro.
Calugarul cel batran se gandea:” Acesta este om? A dat foc la casa!Doamne, cat am sa mai rabd eu pe ucigasul acesta? Acolo s-a inchinat la carciuma, dincolo a bulgarit biserica! Asta numai rele face!”Dar tacea din gura , ca seara ajungeau la Alexandria in oras

[Thheo]

Cand au ajuns la Alexandria era seara .Acolo era o vila mare si proprietarul nu era acasa. Calugarul cel tanar s-a uitat oleaca la casa, si numai cel vede pe varful casei. Intr-un ceas a desfacut toata casa . Cel batran s-a minunat , cum intr-un ceas a sfaramat toata casa , si s-a speriat cand a vazut asta. Dar acum , fiindca ajunsese in Alexandria, putea vorbi.Cand s-a dat jos acela, l-a luat deoparte si l-a intrebat:
-Ia asculta frate!De acum nu mai pot tacea!A fost juramant intre noi sa nu vorbim pana aici? Sa-mi spui tu mie ce esti tu? Drac esti , om esti, oei inger esti?
-Dar de ce parinte?Am facut ceva rau?
- Mai . de trei zile , de cand mergem impreuna , ai facut numai lucruri rele!
-Dar ce-am facut, parinte ,rau?
-Pai bine, mai, oamenii aceia de acolo, cand ne-am coborat din munte , nu ne-au primit ?Nu ne-au ospatat?Si ce au avut ei mai scump , un blid de argint, nu l-ai furat si l-ai aruncat in apa?
-Si ce zici, parinte?
-Rau ai facut !Mare sminteala , ca oamenii aceia ne judeca ca am furat!
- Parinte , trei lucruri mari si bune am facut acolo!Blidul acela de argint era litierul de la biserica din acel sat .Il furase strabunicul acelora, dar ei nu stiau , Era scris pe dansul cu slova bisericeasca veche:”Acesta este litierul bisericii Sfantului Nicolae , donat de familia cutare, si cine il va instraina de la biserica sa stea in iad , pana il va intoarce inapoi.”
Asa scria pe blid . Si din cauza blidului aceluia, noua suflete care l-au folosit , se munceau in iad, Si acum aveau sa mearga si acestia in iad , fiindca il foloseau . Si mie mi-a fost mila de dansii si am furat blidul ; dar mie nu mi-a trebuit, ca l-am aruncat in apa.
A doua zi va veni paracliserul bisericii sa se scalde , si va afla vasul .Acela de la biserica , cunoscand slova bisericii , o sa-l duca la preot . Si cand v-a pune blidul in Sfantul Altar , cei noua vor iesii din iad , ptr ca este scris acolo:” Sa stea in iad pana il vor intoarce inapoi „.
Deci eu parinte , trei lucruri bune am facut acolo:i-am scos pe cei 9 din iad , i-am pazit pe acestia vii sa nu intre si am dat blidul bisericii inapoi, ca sa-l aiba, ca era de mare nevoie, Si tu zici ca rau am facut, dar eu bine am facut!

[Thheo]

Atunci batranul s-a minunat.”Ia uite frate , cum a fost. Si eu socoteam ca este hot, ca a furat blidul!
-Dar cand ai ucis copilul , tot bine ai facut?
-Buna treaba am facut si acolo.
-Cum , ai omorat copilul si zici ca buna treaba ai facut?
-Stai si nu judeca dupa mintea ta !Ai vazut coplilasul? Acela a fost zamislit in ziua de Pasti .Si avea pus canon de la Dumnezeu, ptr ca nu sau infranat parintii in ziua Invierii Domnului , copilul avea sa ajunga la 20 de ani comandant de talhari si avea sa omoare pe parintii sai. Acesta era canonul ptr neinfrinarea lor ;si multa lume avea sa omoare si mari tulburari avea sa se faca in lume , ptr ca a fost zamislit intr-o zi asa mare.
Eu aici am facut 3 mari lucruri bune:am trimis sufletul copilasului la aer curat, am scapat pe parintii lui de ucidere de mana propriului fiu , si ei, gasind copilul mort , vor plange foarte mult si, prin plansul acela , li se iarta si pacatul care l-au zamislit in ziua de Pasti. Si tu zici ca rau am facut!
-Dar acolo , de ce ai omorat cainele omului?
-Si acolo am facut treaba buna!Cainele acela pazea toata gospodaria , dar a doua zi avea sa turbe. Si cand trebuia sa vina stapana sa-i dea de mancare , avea s-o muste si mare scarba avea sa fie la casa omului aceluia!
Fiindca ne-a primit pe noi , mi-a fost mila de ei si am omorat cainele mai inainte, sa n-o muste pe stapana. Si tu zici ca rau am facut , dar eu bine am facut!
-Dar la carciuma , de ce ai facut cruce si te-ai inchinat?
-Si acolo am facut treaba buna!In carciuma aceea venisera cei mai mari gospodari din sat .Epitropul bisericii, primarul si un mare gospodar. Ei s-au sfatuit sa puna mana de la mana si sa faca biserica din sat care era parasita. Atunci cand am trecut noi , ei au zis:”Doamne ajuta sa facem biserica!”
Macar ca erau in carciuma, eu am vazut ca oamenii au vrut sa faca treaba buna , am facut si eu trei metanii si am zis:”Doamne ajuta-le sa faca biserica”Si tu zici ca rau am facut, dar eu bine am facut . Eu nu m-am inchinat la carciuma, m-am inchinat la Dumnezeu , sa le ajute celor ce au pus hotarare sa refaca biserica parasita .
S-a minunat batranul , zicand:”Nici aici nu am avut dreptate”