Depresia

În prealabil postat de ory

Trebuie sa nu ne mai fie teama sa iubim, fie si pe cel care apartine altcuiva, pentru ca starea de atractie in sine poate fi doar un imbold al sanatatii si vitalitatii din noi, dar trebuie, in acelasi timp, sa invatam a o controla in masura in care ea nu ne poate deveni rivala.

Iarta-ma Ory dar asta e o invatatura pagana care are la origine iubirea de sine. Eu cred ca ortodoxia regleaza frumos atractiile pentru persoane nepermise, sau care nu-ti apartin, ca sa te citez, mai precis le interzice. Ortodoxia inalta casatoria la rang de taina si nu permite adulterul. Ceea ce spui tu, a-ti permite sa fii atras chiar si de cine nu ai voie, Hristos numeste adulter (Matei, cap.19).

[guardian knight]

În prealabil postat de florinna01

Ce parere aveti despre depresie.Cum putem sa scapam de ea?.Stiu ca prin rugaciune,mersul la biserica,duhovnic,maslu,etc.Uneori trecem prin aceste stari care se spune ca sunt consecinta pacatelor insa trebuie sa mai fie ceva in plus.Am aceasta stare de 2 saptamani si nu-mi mai vine sa ies afara din casa,maine trebuie sa ies si ma gandesc cu groaza ca trebuie sa ma comport ca un om care nu are nicio problema,deoarece asa te vor ceilalti.Voi ce credeti?

O reteta ar fi :

1). multa activitate fizica si sportiva, mersul cu bicicleta pe distante lungi, sofatul (pentru iubitorii de masini ) pe distante lungi !
2).mersul in excursii si iesiriele in natura, padure, munte iarba verde
3).petrecerea timpului liber in compania unor animale simpatice, pisici,caini, caii sau magarii, o turma de oi...etc...

toate aceste activitati, pe langa ca sunt frumoase, si distrag atentia omului de la problemele sale personale, facandu-=l sa le uite,...si uite asa si depresia dispare ca un fum !!!

[heaven]

În prealabil postat de guardian knight

O reteta ar fi :

1). multa activitate fizica si sportiva, mersul cu bicicleta pe distante lungi, sofatul (pentru iubitorii de masini ) pe distante lungi !
2).mersul in excursii si iesiriele in natura, padure, munte iarba verde
3).petrecerea timpului liber in compania unor animale simpatice, pisici,caini, caii sau magarii, o turma de oi...etc...

toate aceste activitati, pe langa ca sunt frumoase, si distrag atentia omului de la problemele sale personale, facandu-=l sa le uite,...si uite asa si depresia dispare ca un fum !!!

Ma bucur ca ai adaugat! :) Intr-adevar,natura si animalutzele pot fi niste buni terapeuti!

[ory]

În prealabil postat de oana72

Iarta-ma Ory dar asta e o invatatura pagana care are la origine iubirea de sine. Eu cred ca ortodoxia regleaza frumos atractiile pentru persoane nepermise, sau care nu-ti apartin, ca sa te citez, mai precis le interzice. Ortodoxia inalta casatoria la rang de taina si nu permite adulterul. Ceea ce spui tu, a-ti permite sa fii atras chiar si de cine nu ai voie, Hristos numeste adulter (Matei, cap.19).

Stimata doamna, aici ar fi de spus foarte multe, mai ales ca subiectul discutat tine de depresie, o stare deloc de neglijat ,dar, nu mai conteaza....eu nu vorbesc cu o fila dintr-o carte, ci cu oameni.
Eu cred ceea ce am spus mai sus, desi are un substrat mult mai profund decat l-ai inteles dumneata.
Dumneata crezi ceea ce ai scris mai sus, sau mai bine spus, infaptuiesti ceea ce ai scris mai sus, inclusiv cu gandul, cugetul si toata fiinta ta ?
Ca, de, oameni suntem, iar la cuvinte spicuite in mod formal din cartile religioase toti ne pricepem, faptele, insa, NE OMOARA !...nu faptele, ci omenia din noi.

În prealabil postat de ory

Stimata doamna, aici ar fi de spus foarte multe, mai ales ca subiectul discutat tine de depresie, o stare deloc de neglijat ,dar, nu mai conteaza....eu nu vorbesc cu o fila dintr-o carte, ci cu oameni.
Eu cred ceea ce am spus mai sus, desi are un substrat mult mai profund decat l-ai inteles dumneata.
Dumneata crezi ceea ce ai scris mai sus, sau mai bine spus, infaptuiesti ceea ce ai scris mai sus, inclusiv cu gandul, cugetul si toata fiinta ta ?
Ca, de, oameni suntem, iar la cuvinte spicuite in mod formal din cartile religioase toti ne pricepem, faptele, insa, NE OMOARA !...nu faptele, ci omenia din noi.

Va multumesc ca m-ati pus la distanta prin pronumele de politete. Am observat in general scortosenia multor crestini declarati de pe acest forum. Va asigur ca nici nu am avut intentia sa vorbesc despre depresie, e prea mult de spus si exista atatea materiale informative pe marginea subiectului... am vrut doar sa nuntez putin afirmatia dvs., si nu total scoasa din context...
In legatura cu intrebarea pe care mi-ati pus-o, raspunsul este afirmativ, e un punct la care am ajuns in timp prin intelegere si am constatat ca Dumnezeu a facut totul spre binele omului si ca legile Lui sunt drepte. Cam atat am de spus.
Imi cer iertare ca v-am lezat.

[ory]

Daca raspunsul este afirmativ, inseamna ca esti o persoana neprihanita... deci, pot sa ma inchin tie, doar ca ideea mea era cu mult mai profunda decat o poti intelege si nu are rost sa mai continui, nu pot sa vad lucrurile doar in alb si negru.
Si totusi, aici se vorbeste despre depresie, incercati o oarecare empatie , daca tot interveniti.
Cat despre lezare, mai ales in materie de idei, stai fara griji, nimeni nu ma poate leza mai mult decat o pot face eu insami.

În prealabil postat de ory

Daca raspunsul este afirmativ, inseamna ca esti o persoana neprihanita... deci, pot sa ma inchin tie, doar ca ideea mea era cu mult mai profunda decat o poti intelege si nu are rost sa mai continui, nu pot sa vad lucrurile doar in alb si negru.
Si totusi, aici se vorbeste despre depresie, incercati o oarecare empatie , daca tot interveniti.

E greu sa nu observi rautatea de sub cuvintele tale, nu sunt o persoana neprihanita ci una care se lupta cu mizeria patimilor umane pe care le avem toti. Refuz gandurile si simtamintele care ma indeparteaza de Hristos, daca stii sa faci diferenta dintre patima si razboi atunci vei intelege. Exista in noi puterea de a ne opune, de a nu accepta ceea ce stim ca ne face rau. Nu te mai obosi cu o persoana atat de neinsemnata ca mine. Am vazut aici pe forum oameni bogati duhovniceste si am uitat ca bogatii sunt nemilostivi draga Ory. Asa ca ar trebui sa mi-l car pe saracul Lazar de la portile lor.
O zi buna.

[Laura178]

În prealabil postat de antoniap

Cred ca numai florinna01 este in masura sa ma aprobe sau sa ma acuze ca nu i-as fi dat un sfat cu toata responsabilitatea. Iar daca se enerveaza putin pe mine, dar iese din aceasta stare, mi-am atins scopul. Autoculpabilizarea este indicata si de parintele Arsenie Boca. El recomanda ca atunci cand dam de un necaz sa spunem: ,,Asa-mi trebuie!"

Sper sa nu se supere pe mine ca am avertizat-o sa se fereasca de mandrie. Un om mandru crede ca necazurile sunt cai de mantuire bune doar pentru altii! Aceste lucruri sunt cam dure ce e drept, dar le-am aflat de la un duhovnic in varsta intr-un moment cand experimentam ,,cu succes'' depresia. Daca privim duhovniceste atat bucuriile cat si necazurile, atunci duhul rau al deznadejdii nu ne mai viziteaza. Prin necazuri, Dumnezeu ne atrage spre viata duhovniceasca autentica. De aceea, daca avem forta interioara de a-i multumi lui Dumnezeu si pentru necazuri, il lovim intre coarne pe diavolul deznadejdii. Iar Dumnezeu ne arata Calea, Adevarul si Viata. Exista multi oameni care-I multumesc lui Dumnezeu ca au avut necazuri mari. S-au agatat cu disperare de mila lui Dumnezeu si au reusit sa obtina ajutor, sa-si sfinteasca sufletele, iar unii chiar si trupurile.

Sfantul Nectarie, care in copilarie se numea Anastasis, a trecut printr-un moment dramatic. Iata relatarea:

[SIZE=4] Scrisoarea micului Anastasis[/SIZE]

[SIZE=5]D[/SIZE]omnul Temistocle vindea tablouri, rame si maruntisuri în pravalioara lui din Constantinopol. Tinea mult la familia lui si se chinuia sa-si vânda "nimicurile" pentru ca sa umple cinci guri flamînde. Deschidea dis-de-dimineata, îsi facea semnul crucii privind spre biserica Sfînta Sofia, atîrna ramele în cuiele ce se gaseau pe peretii din afara, lînga usa magazinasului, stergea praful ce se aseza din gros pe picturi - pravalioara se gasea pe o straduta strîmta, nepietruita - si asa îsi astepta clientii. Domnul Temistocle era un om bun, care simtea durerea celuilalt. Cînd intra vreun scolarel sa ia o bomboana, gîndea în sinea lui: "Saracutul, este galben ca ceara. Cine stie ce manînca". Cunostea bine faţa saraciei, dupa cum cunostea si sufletul omului, cu bunele si cu relele lui. Dintre toti copilasii de prin vecini, cel mai mult tinea la un baietel dulce si cuviincios pe nume Anastasis, care traia singur singurel într-o camaruta peste drum de casa lui. Saracutul, cu noaptea în cap pleca si cu noaptea în cap se întorcea. Dupa fata-i trasa si dupa hainutele si ghetutele lui rupte se putea usor vedea ca abia daca avea ce mînca.
Într-o dimineata de iarna, domnul Temistocle se îndrepta spre pravalioara lui. Era frig si zloata si mergea strîngîndu-si pe el paltonul, cînd îl vede pe micul Anastasis că se apropie pe trotuarul celalalt.
- Unde te duci, Anastasis? Ai alt drum astazi? Nu te duci la lucru? Baietelule, o sa racesti. Nu esti îmbracat gros.
- Ma duc la posta sa duc niste scrisori.
- Da-mi-le mie. Trec eu acum pe la posta. Hai, fugi înapoi la lucru, ca o sa racesti afara.
- Va multumesc mult, domnule, spuse micutul dîrdîind de frig.
Ce i-a venit domnului Temistocle, ca s-a uitat pentru cine sunt scrisorile. Una era pentru un negustor, alta pentru o fabrica de tutun, a treia era... "CATRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, ÎN CER". S-a oprit locului si a început sa zîmbeasca.
- Saracul baietel! Ia sa vad ce cere... A deschis scrisoarea si a citit:
Hristoase al meu,
Hainele mi s-au rupt, pantofii mi s-au stricat si mi-e frig. Din ce-mi da stapînul nu-mi ajunge nici de mîncare. N-am reusit sa trimit aproape nimic mamei mele, care este saraca. Ce sa ma fac acum? Cum ies eu din iarna, Doamne? Ajuta-ma! Ma închin Tie. Robul Tau, Anastasis.
- Comoara scumpa, spuse domnul Temistocle si a plecat spre casa. A pregatit un pachet cu haine calduroase de iarna - flanelute, un palton, pantofi, sosete de-ale copiilor lui - si s-a dus apoi la posta.
Peste doua zile l-a si vazut îmbracat în haine calduroase. Îi veneau numai bine. Ochii copilului straluceau de bucurie. Ba luase pe chip si o adiere de lumina tainica, caci cine poate sti cîte nu si-au spus seara la rugaciune Domnul si micutul Sau rob...
Domnul Temistocle s-a bucurat mult sa-l vada fericit pe acel baietel, dar nu avea cum sa-i treaca atunci prin gînd ca Anastasis va ajunge cîndva Sfîntul Nectarie facatorul de minuni... De unde sa fi putut banui?...

Plantele

Sunatoarea
- Peste o suta de studii au fost facute in ultimele doua decenii, in diferite clinici din lume, pe tema efectelor acestei plante, in tratarea depresiei si in simptomele asociate ei. Rezultatul: toate cercetarile arata o neta imbunatatire a starii emotionale a majoritatii pacientilor depresivi, dupa tratamentul intern cu sunatoare. Principiile sale active elimina treptat starile de tristete, de astenie, invioreaza mintea si psihicul, impiedica aparitia si elimina tulburarile de somn, maresc tonusul launtric.


Polenul

Mai multe studii facute de medici, sub egida "Apimondia", Organizatia mondiala a apicultorilor si a apiterapeutilor, au pus in evidenta fenomenalele efecte pozitive ale polenului de albine in tratarea depresiei. O cura de 3 luni, timp in care se administreaza 7-15 grame de polen pe zi, duce in peste 60% din cazuri la o ameliorare simtitoare a starii emotionale a pacientilor. Frecventa starilor de tristete, de pesimism, scade treptat, pacientul isi recapata tonusul psihic si fizic, simte nevoia de actiune si incepe sa faca el insusi eforturi de a se desprinde de starea de depresie.

Laptisorul de matca

Este eficient in special in cazul femeilor depresive care au un deficit de hormon estrogen in organism, dezechilibru obiectivat prin estomparea caracterelor feminine secundare (scaderea sanilor, dezvoltarea pilozitatilor, asprirea pielii etc.), scaderea sau absenta apetitului erotic, slaba asimilare a calciului si a magneziului.

Exercitiile fizice



Pot face enorm pentru depasirea starilor de depresie. Studiile efectuate arata faptul ca peste 80% dintre persoanele depresive provin din mediul urban si au un trai sedentar sau semi-sedentar.Traiul sedentar duce la economisirea unei cantitati uriase de energie fizica, care partial este stocata in adipozitati, iar restul se transforma in energie psihica. Ce se intampla cand aceasta este in exces si nu stim cum sa o consumam? Ea genereaza stari de disconfort psihic tot mai puternic, care ia, de cele mai multe ori, forma depresiei. In acest context, trebuie stiut ca efortul fizic intens, facut sistematic, activeaza nu doar musculatura, respiratia si metabolismul, ci si anumite mecanisme naturale de protectie psihica. Este deja notoriu faptul ca dupa 40 de minute de efort fizic (alergare, sporturi in aer liber, inot etc.) scoarta cerebrala elibereaza anumiti neuro-transmitatori care genereaza stari de relaxare, de multumire, de optimism.

Si te rog sa incerci sa faci diferenta intre sfaturile competente si cele obsesiv-religioase pe care le primesti aici. Dumnezeu ne ajuta si iubeste pe toti, daca ai putin grija de tine, daca nu te invinovatesti pentru starile tale si daca te ajuti cu rugaciune din inima, vei fi ok.
Mult succes si nu uita ca netrata depresia recidiveaza!

[ory]

Pentru ideea controversata aparuta intre mine si Oana...
Atractia, indragostirea, pacatul de-a-ti placea de cineva, fie el si " interzis ", face minuni, mai ales daca este capabila sa apara in furtuna unei depresii. Este un dar, nu malefic datorita faradelegii din ea, ci unul pozitiv datorita simtirii ce nu poate fi fabricata, convertita sau cumparata, o primesti ca pe o binecuvantare, pentru ca este unica, intr-o mare de raceala si teama distructiva.
Este un fel de credinta, traim prin tot felul de credinte, ca si credinta propriuzisa in Dumnezeu, menita sa sfideze nemiloasa depresie, sa-i alunge negura care face fiinta omeneasca sa nu mai simta nici caldura, nici raceala, nici dragoste si nici dispret, o pustieste de simtire si o arunca in infern. Toate acestea ancorate intr-un suflet crispat de atatea oboseala, dogme si frustrari.
Atunci ai de ales, sa te bucuri de plapanda simtire a indragostirii, ori sa te duci in iad insotit de traista de pastile halucinogene si deznadajduit de neputinta, cu infranarea ta cu tot.
Sa-ti permiti sa te bucuri de o astfel de atractie nu este musai echivalentul cu a o accepta fizic, a face demersuri necuvioase in priviinta ei, a te pierde in nefast. Poti, pur si simplu sa te bucuri de ea, sa-ti mangai sufletul cu ea, fara sa te chinui a o alunga ca pe depresia din tine, chiar sa profiti de ea ca de o stare ce semnifica sanatate/vitalitate,/bucurie, ca de o prajitura de care-ti era atat de pofta, de dor, dar pe care abia acum reusesti sa o savurezi...de orice, numai sa te insufleteasca din nou.
Dumnezeu face posibile o gramada de situatii, de cai, unele par controversate, dar pot fi tot atat de benefice si insuflate de un duh bun, ca si neprihanirea in sine, trebuie doar sa intelegem de ce ne sunt date, sa le respectam daca ne sunt date si, bine-nteles sa le gestionam asa cum trebuie, sustragand din ele doar esenta care te poate face sa treci printre nori ca un curcubeu care nu se intineaza.
Din acelasi egoism si nesat izvoraste tendinta/dorinta noastra de-a alunga simtirea ce nu este, sau nu pare curata. Daca am fi echilibrati, nu am lupta cu patimile ca habotnicii, tocmai din impulsul nesatul al dorintei care ne supune, ci am incerca sa le controlam, sa le intelegem, sa le metamorfozam in lucruri ce ne pot face bine si, mai mult decat atat, pot deveni prietenii unei vieti desavarsite prin experienta .
Este trist sa simti in viata ca trebuie sa fii mereu potrivnic, credinta aceasta este trista ! S-ar putea sa orbim mergand doar prin prea multa lumina sau prin prea mult intuneric, trebuie sa ne oprim din cand in cand si sa ne mai odihnim la umbra.

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de ory

Pentru ideea controversata aparuta intre mine si Oana...
Atractia, indragostirea, pacatul de-a-ti placea de cineva, fie el si " interzis ", face minuni, mai ales daca este capabila sa apara in furtuna unei depresii.

Atunci ai de ales, sa te bucuri de plapanda simtire a indragostirii, ori sa te duci in iad insotit de traista de pastile halucinogene si deznadajduit de neputinta, cu infranarea ta cu tot.
Sa-ti permiti sa te bucuri de o astfel de atractie nu este musai echivalentul cu a o accepta fizic, a face demersuri necuvioase in priviinta ei, a te pierde in nefast. Poti, pur si simplu sa te bucuri de ea, sa-ti mangai sufletul cu ea, fara sa te chinui a o alunga ca pe depresia din tine, chiar sa profiti de ea ca de o stare ce semnifica sanatate/vitalitate,/bucurie, ca de o prajitura de care-ti era atat de pofta, de dor, dar pe care abia acum reusesti sa o savurezi...de orice, numai sa te insufleteasca din nou.

Wow...Mie imi pare a ispita ce ai descris tu aici!
E amagire, draga mea! O amagire pacatoasa!