Rugaciunea in Biserica

[OvidiuO]

"Iubesc sa ma rog in Biserica, mai ales in Sfantul Altar, la jertfelnicul lui Dumnezeu, fiindca in Biserica ma schimb in chip minunat prin harul lui Dumnezeu; in rugaciunea de pocainta si umilinta cad de pe sufletul meu spinii si lanturile patimilor si ma usurez atat de mult; toata vraja, tot farmecul patimilor piere si sunt ca mort pentru lume, iar lumea cu toate bunatatile ei este ca moarta pentru mine; eu prind viata in Dumnezeu si pentru Dumnezeu, doar pentru Dumnezeu, si ma patrund de El cu totul si sunt un duh cu El; ma fac ca un copil mangaiat pe genunchii mamei, inima mea este atunci plina de pace preacereasca, dulce; sufletul se lumineaza cu lumina cereasca;atunci vezi totul limpede, vezi totul dupa adevar, simti prietenie si dragoste catre toti, chiar si catre vrajmasi, carora lesne le gasesti dezvinovatire si pe care ii ierti cu drag. O, ce fericit este sufletul cu Dumnezeu ! Biserica este cu adevarat rai pamantesc. - Sfantul Ioan de Kronstadt - "In lumea rugaciunii"
(va urma)

[icamilin]

Sfantul Ioan Gura de Aur spune:
" Nu pentru aceasta s-a facut noapte, ca sa petrecem si sa dormim toata noaptea, ci ca sa si priveghem, adica dupa ce ne odihnim, sa ne ascultam la miezul noptii, sa ne marturisim Domnului, caci atunci mai usor si mai curat este sufletul".
Scularea la miezul noptii cu trezire este primita lui Dumnezeu, caci noaptea nu este numai a trupului pentru somn ci, si a sufletlui pentru rugaciune.
Puternica este arma rugaciunii cu nepomenirea de rau a nimanui.Striga din suflet si cu parere de rau: "Am gresit Dumnezeule, iarta-ma!" si indata toate se dezleaga!
Daca nu ne rugam noi, in zadar se roaga altii pentru noi. Oare ne rugam noi neincetat pentru toata lumea? De ce cei rai nu se fac mai buni? Pentru ca nu aduc nimic de la ei. Tu insuti trebuie sa muncesti pentru tine, nu altii.
Domnul a spus: "Cand te rogi, intra in camera ta, incuie usa si te roaga in ascuns lui Dumnezeu". Dar se poate ca si cu usa incuiata, Dumnezeu sa nu te auda, pentru ca te rogi cu mandrie, sau pandind pe aproapele, ori cu slava desarta a gandului.
Eugaciunea sa o faci fara zgomot so fara aratare si slava, cu toata blandetea si zdrobirea inimii. Dumnezeu este nevazut si vrea ca si rugaciunea ta sa fie nevazuta si de nimeni auzita, atunci mare plata vei lua. Dumnezeu a poruncit ca nici urma de manie sa nu avem asupra aproapelui nostru. Deci de cata munca sunt vrednici cei ce bleastama si roaga pe Dumnezeu pentru pedeapsa aproapelui cu care suntem in vrajmasie?
Sa socoteasca cineva pacatele sale, numai intr-o zi, mai ales cand se afla in Biserica, pentru rugaciune.
Cine nu s-a lenevit stand pe scaun, cine nu s-a mandrit cazand in slava desarta, ori aratandu-se evlavios, ori cantand mai tare, ori stand de vorba cu cineva, sau graind de rau pe aproapele sau? Cine n-a privit in dreapata sau in stanga, fara sa mai aiba mintea si cugetul la Sfanta Jertfa care pentru el se face? Daca in Sfanta Biserica fiind, la atatea rele ne-am facut partasi, ce va fi cand vom iesi afara si de cate pacate suntem vrednici noi? A ierta greselile fratelui tau este cel mai usor lucru, caci nu cheltuiesti nici un ban, nu urci munti si nu cobori vai, nu ostenesti trupul cu nimic. E de ajuns sa ai vointa sa ierti fratele si toate pacatele ti s-au iertat! Cel putin la rugaciune cand stai, lasa mania si gandul de razbunare.
Bun lucru este postul, lacrimile, culcarea pe jos, dar daca va lipsi blandetea si smerenia, dragostea, nici un folos nu avem ca Domnul ne-a aratat cum sa ne ferim de pacate, a te departa de toata rautatea si a imbratisa smerita cugetare, precum si de a avea mila de cei ce se intristeaza, cand cineva te mahneste, te supara sau te ocareste, Dumnezeu te lasa, ca sa-ti vada rabdarea ta. Caci si Hristos a fost ocarat de oameni si s-a rugat pentru ei, ca sa nu le socoteasca pacatul lor.
Mare este intelepciunea omului care-si cunoaste pacatele si-si aduce aminte totdeauna de ele. Nimic nu vindeca greselile precum pomenirea cea necontenita cu parere de rau, caci L-am maniat pe Dumnezeu, sa o marturisim ca sa luam iertare.
Cum poti sa dobandesti iertare, daca nu ti-ai marturisit pacatele?
Niciodata nu este tarziu sa ne ridicam din pacat, sa luptam vitejeste si sa nu ne facem surzi la invataturile cele bune. Caci de vom patimi vreun rau si barbateste suferim, de toate patimile ne-am dezbracat, atunci ne-am ridicat.
Nimic nu este mai scump decat limba care multumeste lui Dumnezeu si la bine si la rau,caci nimic nu este mai prejos decat limba mucenicilor si deopotriva se incununeaza si una si alta.
Cea mai tare fapta inaintea lui Dumnezeu este a parasi pacatul si de a lucra faptele bune; a lasa calea pacatosilor si a lua calea dreptilor, a te pocai din inima so a ajunge de a sluji lui Dumnezeu, fierbinte.( din cartea " MANTUIREA PACATOSILOR" )
cu drag,icamilin

[OvidiuO]

"In timpul slujbelor, in timpul savarsirii tuturor Tainelor si rugaciunilor sa fii increzator ca un copil fata de parintii lui. Adu-ti aminte ce mari Parinti, ce luminatori ai lumii, luminati la randul lor de catre Duhul Sfant, te calauzesc. Fii simplu si increzator ca un copil, neindoindu-te de lucrarea lui Dumnezeu. Toata intristarea vars-o la Domnul, iar tu sa fii cu totul lipsit de intristare. Nu va grijiti cum sau ce veti grai...ci insusi Duhul Tatalui vostru este Cel ce graieste intru voi (Mt.10, 19-20) Domnul a inlaturat demult de la noi aceasta grija, aceasta intristare, invatandu-i pe Parintii nostri cei purtatori de Dumnezeu ce sa graiasca Domnului in timpul sfintelor slujbe, sfintelor Taine si in feluritele imprejurari ale vietii omenesti unde este nevoie de rugaciune, care face sa se pogoare binecuvantarea de Sus. Ar trebui sa ne rugam cu usurinta, dar iata ca vrajmasul ne necajeste. Ce inseamna necazurile pe care ni le face el daca inima noastra e intarita in Domnul ! Necazul cel adevarat este daca nu suntem in Dumnezeu, daca nu este in noi credinta tare, daca ne-am legat cu impatimirile acestei lumi, daca intelegerea noastra este trufasa si laudaroasa; atunci si in preasfanta si fara de prihana lucrare a slujbelor Dumnezeiesti, a savarsirii si impartasirii Sfintelor Taine, diavolul ne va impiedica puternic."

[alynnna]

:)Foarte frumos!:)

[costel]

Varietatea formelor de rugaciune ne-o arata Ilie Ecdicul, spunand ca nu toti au acelasi scop in rugaciune, ci unul se roaga pentru a avea în inima lui permanent rugaciunea, altul pentru a inainta in ea, altul pentru a nu fi intrerupt in rugaciune de gandurile ispititoare. Dar toti, spune el, se roaga fie sa fie paziti in cele bune, fie sa nu fie dusi de cele rele.

[OvidiuO]

"In slujbe, Biserica ne arata lucrurile sau nevoile pentru care suntem datori sa rugam milostivirea lui Dumnezeu cu nadejde nesovaielnica de a le primi, fiindca cerem in numele Domnului Iisus Hristos, Care a zis: Orice veti cere intru numele Meu, aceea voi face, ca sa Se proslaveasca Tatal intru Fiul "(In. 14,13)

"Cand stai in Biserica sa fii ca in cer cu Dumnezeu, fiindca in Biserica totul este ceresc...Aici rugaciunea de obste nu este pentru vreun lucru lumesc, ci pentru mantuirea sufletului, pentru iertarea de pacate, pentru sporirea in fapta buna si daruirea nemuririi sufletelor noastre: rugaciune pentru toti. Toata grija lumeasca trebuie lepadata cand intram in Biserica si stam in ea."

[anita]

In timpul sf.Liturghii trebuie sa fim incredintati ca toate cererile se vor indeplini si sunt spre folosul nostru.
Nimic din ce se spune atunci nu este de prisos ,totul are o semnificatie profunda care ni se dezvaluie pe masura ce participam mai des la slujba.
La fel si rugaciunile ,sunt scrise de sfinti cu multa intelepciune ,insuflate de Sf.Duh ,ele ne aduc numai cele de folos sufletului.
Nimic din cele sufletesti de vom cere cu smerenie si convingere nu ne va fi refuzat de bunul Dumnezeu.Dar si noi sa ne aducem ca jertfa efortul de a ne innoi sufletul,de a fi mai curati.

[costel]

Cuviosul Nichita Stithatul spune: "Rugandu-te si cantand psalmi Domnului, ia aminte la viclenie. Caci dracii sau ne inseala, furisandu-ne in simtirea sufletului sa spunem unele in locul altora, abatand stihurile psalmilor spre hulire, ca sa zicem cu gura cele ce nu se cuvin; sau, facand noi inceputul psalmilor, pun sfarsit cuvantului nostru, risipindu-le pe celelalte din minte; sau ne intorc mereu la acelasi stih, nelasandu-ne, din pricina uitarii, sa gasim stihul urmator al psalmului, sau, aflandu-ne la mijlocul psalmului, iau deodata din mintea noastra toata amintirea stihurilor rostite, incat nici nu ne mai aducem aminte ce stihuri aducem iarasi pe limba. Iar aceasta o fac ca sa ne arunce in negrija si in trandavie si ca sa zadarniceasca roadele rugaciunii noastre, punandu-ne in minte ca s-a facut tarziu...".

La fel si Sfintii Varsanufie si Ioan, ne recomanda ca, daca ne-am imprastiat cu mintea in rostirea psalmilor, sa-i reluam, pana cand vom trai sensul lor. Scopul vrajmasului este de a imprastia slavirea lui Dumnezeu. Ori, a spune psalmii in continuare inseamna tocmai a slavi pe Dumnezeu.

Impotriva acestei lucrari diavolesti, Sfantul Maxim Marturisitorul ne recomanda sa ne pazim simturile, sa inchidem poarta oricarei ispite si sa ne rugam si mai intens, sa ne adunam in noi insine, pentru ca pe diavoli ii bate, nu multimea psalmilor, ci unirea mintii cu ratiunea si cu simtirea.

[OvidiuO]

"Liturghia este inchipuire prin oameni, prin felurite lucruri, cuvinte si fapte a nasterii, vietii, invataturii, poruncilor, minunilor si prorociilor, patimirilor rastignirii pe cruce, mortii, invierii si inaltarii la cer a incepatorului credintei noastre, a Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui Unul-Nascut. In timpul liturghiei, El insusi sta de fata in chip nevazut, insusi lucreaza si savarseste toate prin preot si prin diacon, care sunt doar unelte ale Lui."

[OvidiuO]

“In Biserica auziti mai mult decat orice altceva glasurile sfintilor slujitori, citetilor si cantaretilor, care se roaga pentru miluirea noastra. Ce inseamna aceasta ? Inseamna ca noi, toti cati suntem in Biserica, dupa pacatele noastre suntem vrednici de pedepsele lui Dumnezeu si ca, mai inainte de toate, suntem datori sa ne amintim dupa ce venim la Biserica de faptul ca suntem pacatosi, ca am venit la Domnul cerului si al pamantului, la Facatorul si Binefacatorul nostru, pe Care in toata ziua si in tot ceasul il maniem cu nedreptatile noastre, ca sa il rugam fiecare pentru sine si chiar – din crestineasca dragoste – pentru altii ca sa ne miluiasca. Rugaciunile pentru miluire (ecteniile) sunt fie mici, fie mari, fie intreite. Dat fiind ca in Biserica nici un cuvant nu e de prisos, la cantarea ecteniei intreite trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu cu deosebita putere, din adancul sufletului, din inima cat se poate de infranta, precum se si vorbeste despre asta la inceputul ecteniei: Sa zicem toti din tot sufletul si din tot cugetul nostru sa zicem. In acest rastimp trebuie sa lepadam pana si cea mai mica raceala, cea mai mica neluare-aminte a inimii, si sa inaltam duhul smerit, ce s-a facut cu totul luare-aminte, sus, la Ziditorul, prin rugaciune prea-fierbinte pentru miluirea noastra, a pacatosilor. Dar ce vedem cand preotul rosteste si cantaretii canta ectenia intreita si pe cea mare ? In cea mai mare parte, obisnuita neluare-aminte si nepasare a celor ce se roaga.”