Doliul in imbracaminte

[elizabeta]

Mama mea a murit in 2006 si eu inca mai port doliu (desi mai schimb cate un articol de imbracaminte din negru in albastru inchis, de exemplu). Mai multe persoane mi-au spus ca nu este bine ce fac. Dar nu pot altfel... Ce ma sfatuiti?

[danyel]

În prealabil postat de elizabeta

Mama mea a murit in 2006 si eu inca mai port doliu (desi mai schimb cate un articol de imbracaminte din negru in albastru inchis, de exemplu). Mai multe persoane mi-au spus ca nu este bine ce fac. Dar nu pot altfel... Ce ma sfatuiti?

Conform obiceiului ortodox, perioada de doliu e de 40 de zile
In unele zone , preponderent in Ardeal, doliu se tine un an de zile
Dar chiar din 2006 nush ce sa zic, cred ca nu mai e cazul, acest lucru poate sa arate si deznadejdea persoanei si lipsa de incredere in Mantuitorul si in Invierea mortilor

[elizabeta]

Da, stiu ca atat se tine in mod normal. De deznadejde, din fericire, nu poate fi vorba. Nici de neincredere. Ci pur si simplu cred ca este o bariera in calea uitarii. Cu alte cuvinte, am impresia ca o tradez daca nu mai port doliu.

[windorin]

În prealabil postat de elizabeta

Am impresia ca o tradez daca nu mai port doliu.

Crezi oare ca asa gandeste si ea? Crezi oare cu adevarat ca s'ar supara?
Elizabeta, daca mama ta a avut o viata curata si o inima buna, acum se odihneste in rai, iar acolo nu mai poate exista suparare, dezamagire sau altceva de acest gen. Daca insa, vrajmasul a inselat'o in viata si i'a furat faptele cele bune, ea este in iad, iar acolo astepata rugaciunile tale si ale Bisericii. In nici unul dintre cele doua cazuri, doliul nu ii ajuta cu ceva.

Daca nu devine obsesie si oboseala petru tine si cei din jur, poti purta si toata viata. Insa cu grija.
Sa ai dragoste, sa ii dai de pomana si sa o pomenesti zilnic, acasa si in Biserica. Si mama ta se va bucura mult.

Ai pace. Din rai, omul priveste numai cu caldura pe cei ramasi in urma.

[elizabeta]

Astazi am imbracat o bluza gri, asa cum m-ati sfatuit cu totii si nu ma simt rau. Cel putin deocamdata. Trebuie sa recunosc, insa, ca in rest sunt in negru.

Noesisaa, iti multumesc din suflet pentru incurajare. Iti doresc ce-mi doresc si mie - sa nu mai doara asa de rau...

Windorin, ai dreptate in ce spui. Intr-adevar, mama mea a fost o femeie foarte buna. Desi a ramas vaduva de tanara, nu s-a recasatorit; a dat meditatii gratuite copiilor proveniti din familiile sarace, care au intrat, astfel, la facultate, i-a ajutat pe orfani cu diverse obiecte (de exemplu vechea mea bicicleta, ca sa poata face mai usor naveta intre sat si oras, haine si incaltaminte care mie imi ramaneau mici, jucarii etc), dar mai ales cu vorbe de incurajare. Si mai mult, fiind catolica prin casatoria cu tatal meu, recita zilnic de 3 ori Rozariul - rugaciune foarte asemanatoare cu Acatistul Maicii Domnului. Mai mult, a tinut un obicei foarte indragit in biserica catolica, si anume 9 prime vineri consecutive din luna, a murit spovedita si impartasita, asa ca am sperante.
As da de pomana zilnic, dar nu am puterea... si atunci fac asa cum ne-a invatat parintele Serafim de la Sarov: daca nu vedem niciun cersetor sau daca nu avem ce sa-i dam, la indemana ramane mereu r u g a c i u n e a.

[windorin]

În prealabil postat de elizabeta

As da de pomana zilnic, dar nu am puterea.. si atunci fac asa cum ne-a invatat parintele Serafim de la Sarov: daca nu vedem niciun cersetor sau daca nu avem ce sa-i dam, la indemana ramane mereu r u g a c i u n e a.

Ai ce sa dai de pomana, si inca zilnic !
Da din inima ta, da cuvant, da mangaiere celor lipsiti.

Cineva mi'a spus, odata: "Atata durere simte un om lipsit cand primeste doar banuti si mancare, iar nu caldura, atentie si dragoste."

Deci ai ce sa dai celor lipsiti.
Pentru mama ta, opreste'te din cand in cand langa cei nevoiasi si mangaie'i prin cuvant.

[Marius22]

În prealabil postat de elizabeta

Da, stiu ca atat se tine in mod normal. De deznadejde, din fericire, nu poate fi vorba. Nici de neincredere. Ci pur si simplu cred ca este o bariera in calea uitarii. Cu alte cuvinte, am impresia ca o tradez daca nu mai port doliu.

Doliul are insemnatatea sa. Dar nu valoareaza prea mult daca ne reducem la el, fara a-l insoti cu rugaciuni (Sfanta Liturghie, Parastas, rugaciune particulara) si milostenii pentru cel adormit.

[doruzak]

Dumnezeu sa o ierte pe mama ta de toate pacatele.
In privinta pierderii celui drag, doliu tii toata viata. Vestimentar, macar un an de zile sau sase saptamani pentru ca ti-a fost mama, desi nu exista nicio regula in privinta asta(obiceiul locului). Asta depinde de fiecare. Important este sa-i faci celui decedat toata randuiala crestineasca: pomeniri la Sfanta Liturghie, parastase la soroacele cuvenite si in rugaciunile tale sa nu-l uiti si sa te rogi pentru sufletul lui.

[elizabeta]

Multumesc pentru raspunsul tau delicat. Stiu ca doliul este in primul rand in suflet, nu in haine. Dar nu pot face altfel. Este oare un lucru rau? Ofensez pe cineva facand astfel?

[Noesisaa]

În prealabil postat de elizabeta

Mama mea a murit in 2006 si eu inca mai port doliu (desi mai schimb cate un articol de imbracaminte din negru in albastru inchis, de exemplu). Mai multe persoane mi-au spus ca nu este bine ce fac. Dar nu pot altfel... Ce ma sfatuiti?

Elizabeta, Dumnezeu sa o ierte pe mama ta!
La noi in Bucovina se tine un an doliu dupa parinti, dar stiu pe cineva careia i-a murit singurul copil si care a tinut ani si ani de zile, daca nu vreo 7 sau mai multi. Acum am vazut ca nu mai poarta doliu si pare mai multumita/impacata/fericita. Bineinteles ca durerea pierderii unicului baiat la 18 ani o sa ramana tot timpul in sufletul ei, dar este mai bine sa fii impacat cu situatia si sa continui viata.
Nu cred ca ofenzezi pe cineva, pana la urma tu alegi cu ce culoare sa te imbraci, dar este bine, pentru linistea ta, sa incerci sa lasi doliul. Poate nu deodata, fiindca spui ca nu poti, dar poate porti de exemplu bluza neagra si fusta/pantaloni alta culoare, sau palton nu negru, incet -incet tot mai putin negru. Sunt sigura ca mama ta este bucuroasa ca ai purtat doliu dupa ea in semn de dragoste si tristete, dar nu cred ca ar fi vrut sa te vada vesnic in negru, mai ales ca nu esti batrana, ai sot, ai familie, deci viata ta nu s-a incheiat. Asta este regula fireasca a vietii, parintii se duc inaintea copiilor, si sa stii ca este infinit mai trist si infinit mai multa durere cand o mama isi ingroapa copilul. Asa ca bucura-te ca Dumnezeu a lasat sa fie asa cum trebuie, si gandeste-te ca de acum ea este in mainile lui Dumnezeu.

In locul hainelor negre, ca sa eviti uitarea, si daca simti nevoia sa faci ceva pentru ea, da de pomana de sufletul ei tot timpul cand iti aduci aminte de ea, cred ca asa ar fi mai bine.