Seântul Mare Mucenic Teodor Tiron +

[cristiboss56]

Sfântul Teodor a trăit la sfârşitul secolului al III-lea si inceputul secolului al IV-lea. Când a fost incorporat in oaste, a fost pârât că este creştin. In faţa comandantului Vringa, Sfântul a mărturisit cu mult curaj că este creştin. Din porunca comandantului , Sfantul Teodor a fost ucis. "Mulţumim ţie, Sfinte Mare Mucenice Teodor pentru binefacerile ce le revarsă prin tine Dumnezeu şi Preasfânta Maica Sa. Apără credinţa noastra ortodoxa şi sfanta noastră biserică şi pe dreptcredincioşii creştini de toate năvalirile vrajmaşilor vazuti şi nevazuti. Ajută celor ce se luptă pentru dreptate şi sunt izgoniţi pe nedrept şi nu lăsa pe urâtorul sufletelor să piardă omenirea. Amin ! + " ( La mulţi ani tuturor creştinilor ce poartă numele Sf. Teodor . Sănătate trupeasca şi sufleteasca, pace, liniste şi numai bucurii alături de cei dragi. )

[Mihailc]

Triodul comemorează în această zi minunea colivelor, a cărei narațiune e atribuită patriarhului Nectarie al Constantinopolului (sfârșitul sec. IV). În timpul domniei tiranice a împăratului Iulian Apostatul, acesta a poruncit să se stropească cu sângele animalelor sacrificate idolilor toate produsele vândute pe piața cetății imperiale, pentru a întina astfel prima săptămână din Postul Mare al creștinilor. Dar mucenicul Teodor Tiron s-a arătat în vis arhiepiscopului de atunci, Eudoxie (360-369), descoperindu-i planul lui Iulian și sfătuindu-l să fiarbă grăunțe de grâu și să le distribuie locuitorilor Constantinopolului pentru ca aceștia să nu meargă să cumpere de la piață. Fiind astfel izbăviți de întinăciunea cu produse spurcate ( vezi hotărârea primului sinod apostolic în Faptele Apostolilor 15:29), grație acestui mucenic surpător al idolilor, arhiepiscopul a poruncit credincioșilor să serbeze în fiecare an, la încheierea primei săptămâni a Postului Mare, un praznic care să comemoreze acest eveniment. Această primă sâmbătă este, așadar, ocazia unei duble bucurii: încheierea primei săptămâni a postului și prăznuirea mucenicului.
Comemorarea mucenicului Teodor Tiron într-o sâmbătă consacrată în mod normal memoriei colective a sfinților, martirilor și adormiților întru Domnul, apare ca o specificare a acesteia, înscriindu-se ca un fel de concluzie a seriei de trei sâmbete festive: Sâmbăta Morților (Moșii de iarnă), Sâmbăta Asceților și Sâmbăta lui Teodor. Pe de altă parte, cu excepția Sâmbetei Acatistului și a Sâmbetei lui Lazăr la sfârșitul postului, celelalte sâmbete din Postul Mare nu vor cuprinde comemorări deosebite, sărbătoarea colivelor îngăduind astfel evidențierea caracterului privilegiat al primei săptămâni. La încheierea acesteia din urmă, soborul mucenicilor reprezentat de Sfântul Teodor se asociază, așadar, prin rugăciunile și exemplele lor eforturilor întreprinse de credincioși, pentru a-i ajuta pe calea ce le rămâne de parcurs în săptămânile următoare (Makarios Simonopetritul - Triodul explicat)

”Postul cel curat și fără de prihană la noi acum ajungând, a adus cu sine săvârșire de minuni mucenicești. Căci prin post ne curățim de întinăciunile și de necurățiile cele sufletești, iar prin dovezi și lupte vitejești asupra patimilor ne îmbărbătăm. Pentru aceasta și cu darul sfintei postiri luminându-ne și cu minunile sfântului Teodor întărindu-ne în credința întru Hristos, cerem de la El să dea mântuire sufletelor noastre.” (imnografia Triodului)