Inchizitia

Până la urmă, ce avem de împărţit cu masonii şi cu vrăjitoarele; cu şmecherii, cu hoţii ş.a.m.d. Ei vor să stăpânească lumea; n-au decât, noi nu lumea asta o dorim, pentru că avem una cu mult mai bună şi care chiar merită. Ei vor să slujească lui mamona. Pe noi cine ne poate despărţi de Hristos?
Ucigă-l toaca nu are putere decât asupra lumii, şi ispita lui este tocmai aceea de a face din ea obiect de vrajbă între noi. Să-i lăsăm cu lumea lor, măcar că suntem şi noi trecători prin ea. Bine ar fi să nu fim indiferenţi şi să ne pară rău de alegerea lor. Însă ei nu vor putea crede în lumea noastră decât dacă ne vor vedea pe noi trăind în ea.

[bogdan81]

Si oricum, e utopie sa crezi, ca prin absurd, daca s-ar reintemeia inchizitia, raul ar disparea si lumea ar fi mai buna. Atat timp cat fie si un singur om pe lume se impotriveste voii lui Dumnezeu, nu va fi pace intre oameni. Dumnezeu a spus, cum bine a subliniat si domnul Priceputu, ca imparatia Lui nu este din lumea aceasta.
Din pacate, cu acest lucru, a unei imparatii lumesti l-a ispitit diavolul pe Mantuitorul si vad ca inca persista aceasta ispita.
De aceea a avut mare dreptate cine a spus aici, ca Legenda marelui inchizitor e inca foarte actuala.
Si in incheiere, as mai spune doar atat: statul pedepseste crima, nu pacatul. Asta e un citat din Tocqueville. Vindecarea de pacat e in sarcina Bisericii, care insa nu se foloseste de armele statului pentru asta. Ea are alte mijloace.

[rezadiniran]

În prealabil postat de bogdan81

Si in incheiere, as mai spune doar atat: statul pedepseste crima, nu pacatul.

Acesta este adevarul greu de inteles.

Unii cred ca Biserica trebuie sa lupte impotriva trupului si a sangelui.
Impotriva vrajitoarelor si masonilor. Acestia sa fie torturati si apoi arsi.

Evanghelia ne invata ca lupta noastra nu este impotriva oamenilor ci impotriva propriilor noastre pofte si impotriva duhurilor rautatatii care sunt in vazduh.

Cel care poarta sabia este statul, autoritatea laica.
In momentul in care Biserica impune statului sa pedepseasca pacatul si nu doar crima, biserica este criminala.
Atunci cand biserica a torturat in mod bestial si a ucis mii de oameni folosind mana statului, biserica a fost criminala.

Astazi unii isi doresc o biserica criminala. Viseaza torturi pentru masoni si vrajitoare. Precizeaza ca nu isi doresc torturi si pentru „eretici”, dar fiara insetata de sange nu se satura doar cu vrajitoare. Avem experienta istoriei.

Precum s-a vazut, cei care viseaza torturi si ruguri si inchizitie nu isi doresc o inchizitie ortodoxa. Isi doresc un singur tip de inchizitie: inchizitia catolica. Nu ca ar fi existat si alte tipuri, era doar un exercitiu de gandire.

Inchizitie catolica? Desigur, nu vedeti in ce societate decazuta traim...oameni mantuiti...
Inchizitie ortodoxa? Doamne fereste! Nici nu se poate concepe...ghola lui Cerularie...nu aveti conditii tehnice...

În prealabil postat de bogdan81

Vindecarea de pacat e in sarcina Bisericii, care insa nu se foloseste de armele statului pentru asta. Ea are alte mijloace.

Precum o spuneti, domnule Bogdan, biserica are alte arme, nu tortura.
Armele ei sunt puternice. Spunea marele apostol: Pentru că, deşi umblăm în trup, nu ne luptăm trupeşte. Căci armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor. 2 Corinteni 10:3,4

Aceste arme nu includ nici macar o palma data peste obrazul omului-vrasmas daramite ciopartirea sadica a lui.
Toata lupta bisericii impotriva omului-vrasmas este de natura spirituala. NU fizica.

[nutucutu]

În prealabil postat de N.Priceputu

Până la urmă, ce avem de împărţit cu masonii şi cu vrăjitoarele; cu şmecherii, cu hoţii ş.a.m.d. Ei vor să stăpânească lumea; n-au decât, noi nu lumea asta o dorim, pentru că avem una cu mult mai bună şi care chiar merită. Ei vor să slujească lui mamona. Pe noi cine ne poate despărţi de Hristos?
Ucigă-l toaca nu are putere decât asupra lumii, şi ispita lui este tocmai aceea de a face din ea obiect de vrajbă între noi. Să-i lăsăm cu lumea lor, măcar că suntem şi noi trecători prin ea. Bine ar fi să nu fim indiferenţi şi să ne pară rău de alegerea lor. Însă ei nu vor putea crede în lumea noastră decât dacă ne vor vedea pe noi trăind în ea.

Asa este, teoretic. Problema nu este ca ei nu vor sa creada in lumena noastra, problema e ca ne obliga pe noi sa credem in lumea lor. Eu trebuie sa consider ca a trai in concubinaj e un lucru util pentru viata mea viitoare, ca a avorta e un lucru normal, casatoria intre homosexuali e normala, pornografia nu e chiar atit de rea etc. Toate aceste "valori" sint impuse de ei si iata, ca incet, incet, multi dintre noi, chiar crestini practicanti, le consideram normale; cei care nu le considera normale considera ca exemplul personal ar fi suficient. Si eu cred asta, dar iata ca exemplul meu personal nu schimba multa lume. Iar noi vom da socoteala pentru talantii pe care nu i-am inmultit.
Iar in acest context consider ca daca 98% dintre noi ne declaram crestini, nu ar fi rau sa fim guvernati de legile crestine, adica de cele 10 porunci. Insa asta e numai o discutie teoretica si fara valoare, pentru ca noi, din fata calculatorului, nu putem schimba lumea. Putem insa sa ne rugam pentru ea.

[Mihai36]

Asa e, oricum avem deja exemplul istoric a ceea ce a fost si a facut Inchizitia care a fost mai mult politica, laica si mafiota decit teocratica.
Asta nu inseamna ca aspectul teocrat nu se poate implica deloc in politica ca sa contribuie la o anumita limpezire morala a mediului politic si social , educational, mediatic insa acest lucru trebuie facut mult mai intelept si nu de catre oricine.

În prealabil postat de N.Priceputu

Până la urmă, ce avem de împărţit cu masonii şi cu vrăjitoarele; cu şmecherii, cu hoţii ş.a.m.d. Ei vor să stăpânească lumea; n-au decât, noi nu lumea asta o dorim, pentru că avem una cu mult mai bună şi care chiar merită. Ei vor să slujească lui mamona. Pe noi cine ne poate despărţi de Hristos?
Ucigă-l toaca nu are putere decât asupra lumii, şi ispita lui este tocmai aceea de a face din ea obiect de vrajbă între noi. Să-i lăsăm cu lumea lor, măcar că suntem şi noi trecători prin ea. Bine ar fi să nu fim indiferenţi şi să ne pară rău de alegerea lor. Însă ei nu vor putea crede în lumea noastră decât dacă ne vor vedea pe noi trăind în ea.

Dumnezeu este al celor vii, nu al celor morti. Nu trebuie sa trecem prin viata/lumea asta, DE ALTFEL CREATA DE DUMNEZEU (SAU SUNTETI GNOSTIC, SI CREDETI CA MATERIA SI LUMEA, ETC. SUNT RELE, OPERA LU' ARHONTELE NASOL?) la modul hipnotico-oniric. "Ma asteapta Ileana Cosanzeana si paradisul, incoronarea ca rege; trec calare in goana pe pod cu ochii inchisi, nu iau seama la ispitele frumoase ale balaurilor si aliatilor lor, DAR NICI LA EVENTUALII MEI FRATI AI MEI NENOROCITI DE VRAJMAS. Fiecare pentru sine". Asta rezulta din ce spuneti, exact acest gen de conduita. Oare de ce Sfanta Trinitate o fi hotarat, in Sfatul Sau, inainte de orice Timp, invierea mortilor (adica TRUPURI inviate plus suflete ) si restaurarea lumii ca "buna foarte"?! Si protestantismul e acuzat de teologii ortodocsi ca are o viziune hiper-individualista asupra relatiei cu Dumnezeu! (Am prieteni protestanti, greu de gasit ceva "hiper-individualism" in ei...). Nu mai vorbesc de noi, catolicii, la care relatia cu Dumnezeu trece prin capul vazut al Bisericii, Sfantul Parinte, Episcopul Romei (oare dvs. nu ascultati de episcopul dvs.? ar fi ciudat sa NU o faceti...) si suntem tocmai de contrariul acuzati, ca facem "prea multa ascultare".
Exista ceva numit responsabilitate sociala prin prisma Sfintei Scripturi, domnule Priceputu. Nu suntem in laborator, unde unele alge cultivate pe mediu au fost ucise de virusi sau fungi, cate or fi, iar altele supravietuiesc, cate or fi si alea. Avem raspunderea si fata de ORICE frate al nostru, sa nu lasam pe cei ce au cazut deja sa traga si mai multi acolo Jos. Stiti exprimarea Mantuitorului cu cel care mai bine isi leaga un bolovan de gat decat sa contribuie la pierderea "unuia din acesti micuti"? Cercetati-va bine, si nu imi raspundeti rapid, doar pentru a avea ultimul cuvant in polemica cu un "eretic/schismatic". V-ATI ASUMA RASPUNDEREA SA AJUNGETI PERICULOS DE APROAPE DE POSTURA CELUI RESPONSABIL (FIE SI PASIV, DOMNUL A FOST FOARTE CLAR), DE CADEREA APROAPELUI, INDEOSEBI A CELUI MAI SLAB?

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Avem raspunderea si fata de ORICE frate al nostru, sa nu lasam pe cei ce au cazut deja sa traga si mai multi acolo Jos. Stiti exprimarea Mantuitorului cu cel care mai bine isi leaga un bolovan de gat decat sa contribuie la pierderea "unuia din acesti micuti"? Cercetati-va bine, si nu imi raspundeti rapid, doar pentru a avea ultimul cuvant in polemica cu un "eretic/schismatic".

A ne asuma răspunderi mai mari decât cele încredinţate nouă de Dumnezeu este o mare ispită. Dacă ne apucăm noi să facem ordine în lume, hotărând cine trebuie să moară şi cine să trăiască înseamnă că vrem să Îl înlocuim pe Dumnezeu; poate că aroganţa asta vine tocmai din faptul că Papa se consideră locţiitor al lui Hristos. Dumnezeu în cer, Papa pe pământ. Eu nu voi putea niciodată să cred că Dumnezeu nu este prezent aici, aşa cum a spus-o, prin Hristos, în Duhul Sfânt.

Dumnezeu îi cheamă pe toţi, dar nu obligă pe nimeni. Pentru ce să ne apucăm noi să obligăm, cu sabia sau cu rugul? Nu credeţi că ajungem tocmai în felul ăsta să devenim noi vrăjmaşi ai lui Dumnezeu? Pentru că nu asta ne-a cerut. Iar dacă îmi veţi aminti de Vechiul Testament, o să vă spun că Hristos a venit să plinească Legea, să o ducă la desăvârşire prin jertfa şi iubirea Sa. Trăim, acum, după legea iubirii. Consideraţi, poate, că tocmai în virtutea acestei legi, din grija şi iubirea de cei care pot cădea victime lumii cu răutăţile ei, avem datoria de a curăţa lumea.

Vă amintesc, din nou, că Domnul nu a venit cu sabie, nu a venit să curăţească, ci să vindece. Asta suntem datori să facem şi noi. Nu consider că trebuie să trăim cu ochelari de cal, într-o interiorizare absentă la durerile, necazurile şi căderile celorlalţi. Cred, însă, că metodele folosite pentru a schimba lumea sunt cele ale lui Hristos; altfel nu ne mai putem numi creştini, căci nu mai suntem ai Lui.


Aveţi un spirit de luptător şi asta e admirabil. Însă nu luptaţi cu cine trebuie. Orice creştin e chemat la război; dar nu cu semenii, ci cu vrăjmaşul lui Dumnezeu.
Cred că Hristos se bucură atunci când cineva reuşeşte să smulgă un suflet - de mason, de vrăjitoare - din ghearele vrăjmaşului, nu când acesta este ars pe rug. Credeţi, oare, că lui Dumnezeu îi va fi plăcut mirosul de oameni arşi?

Dv. identificaţi răul în vrăjitoarele de la mica publicitate şi în masoni. Dacă aţi reuşi să-i exterminaţi pe aceştia credeţi că s-ar instaura binele? Nu credeţi că ar trebui luptat apoi cu mentalităţile omului modern, care nu Îl cunoaşte pe Hristos?

Şi chiar credeţi că stă în puterea noastră să schimbăm lumea? Nu e asta o mare aroganţă? Suntem datori să ne implicăm în lumea din jurul nostru şi să aducem lumina lui Hristos în ea, aşa cum El ne-a cerut. Dacă El a spus despre sine că e blând şi smerit cu inima, credeţi că noi nu trebuie să fim la fel?

Nu ţin să am ultimul cuvânt; pentru mine acesta nu este un duel. Şi nu obişnuiesc să folosesc prea des cuvântul eretic sau schismatic. Cred că Hristos a venit să aducă pacea între oameni şi războiul duhovnicesc (care se poartă cu diavolul). Cred mai mult în ce ne uneşte decât în ce ne dezbină.

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Conivenţa dintre puterea seculară şi Biserica din Răsărit, care au acţionat împreună şi solidar în ticăloşiile lor, este cunoscută ca "cezaro-papism". Meteahna a fost moştenită de pravoslavnici de la Biserica Bizanţului, încât a treia Romă pare a fi vrut să copieze mai mult pe a doua Romă decât pe prima. Chiar ieri citeam că admirabilul episcop ortodox Antim Ivireanu a fost anatemizat şi descăunat de patriarhul ecumenic. În final, ucis. Nu tu proces, nu tu probatoriu, nu tu avertizare şi chemare de a abjura ceva ce săracul Antim Ivireanu nu a susţinut nicicând. Aşa ceva ar fi fost de neimaginat în vremea Sfintei Inchiziţii. Motivul urgisirii sale ? Aşa a vrut muşchii lui Nicolae Mavrocordat, om cu pile în Fanarul ce a condus ortodoxia. Brâncoveanu o rupsese cu tradiţia locală a colaborării cu islamicii şi încercase joc dublu, căutând colaborare occidentală. L-au ginit şi l-au dat pe mâna lui gâdea, în locul lui instalându-se acum gaşca ortodocşilor din Fanar. Căreia Antim Ivireanu îi stătea ca un ghimpe în gât.

Singura satisfacţie este că principalul om care a colaborat la omorârea lui Brâncoveanu, şeful contraspionajului, a păţit-o la fel. Arestat de turci, bătrânul domnitor l-a văzut pe acest Iuda şi a mai avut timp să îi prevestească sfârşitul în acelaşi fel. Ceea ce s-a întâmplat. Ca la Revoluţia Franceză: "ai să mă urmezi, Robespierre !".

Şi după atâtea secole în care bună parte dintre episcopii ortodocşi vrednici au fost daţi anatemei şi morţii de proprii lor patriarhi, fără judecată, dv veniţi să vorbiţi de pretinsele orori ale Sfântului Oficiu ? Erorile juridice ale Inchiziţiei se pot număra pe degetele mâinii. În cazul ortodoxiei ruse, ca şi a celei bizantine, nu se poate vorbi de erori umane, ci de asasinat politic: e o diferenţă.

In cazul sfantului Antim Ivireanul acesta nu a fost omorat datorita patriarhului si nici macar a domnului fanariot. Fusese condamant la exil intr-o manastire pe Muntele Sinai, dar a fost omorat pe drum de turcii din garda. Scrie ca sultanul daduse porunca pentru omorarea lui http://www.univ-ovidius.ro/btcassian..._ivireanul.htm
" Tot dovadă de patriotism au fost şi cele două încercări ale lui Antim de a scutura jugul turcesc, prin colaborarea cu Petru cel Mare în lupta de la Stănileşti, din 1711, şi prin apropierea de austrieci, în 1716. Acest lucru i-au adus arestarea... din cauza domnitorului fanariot."
Despre caterisirea din partea patriarhului Constantinopolului poate fi ori o informare partizana a domnitorului fanariot ori, cel mai probabil, un patriarh nu prea vrednic, cum nu a fost nici primul nici ultimul.
Aceasta e si marea diferenta, noi putem sa spunem ca un patriarh a fost nevrednic sau chiar eretic, pentru ca nu avem dogma infailibilitatii. In schimb chiar la conciliul Vatican I reprezentantii catolici ce se opuneau infailibilitatii au adus ca argument cazul papie Honoriu I, condamnat ca eretic de un sinod ecumenic pentru pozitia sa fata de monotelism: http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Honoriu_I
Oricum, asa cum vedem in niciun caz patriarhul Constantinopolului n-a condamnat la moarte.

Termenul de "cezaro-papism" (observam cum cuprinde in el referire la papa, ca o gluma) a fost inventat in secolul XVIII si catolicii apoi l-au utilizat impotriva BO. Aceste termen desemeaza un suveran care detine si puterea politica si cea spirituala. Aceasta de fapt nu s-a intamplat aproape deloc, asistam mai mult al incercari de a se impune in viata Bisericii.
De exact acelasi tratament au beneficiat si episcopii Romei atunci cand Roma era parte din imperiul roman de rasarit. Imparatul aproba numirea unui papa, chiar la discutia despre primat si Sf. Grigorie venise vorba de papa Pelagius I si II. Papa Pelagius I este numit reprezentant al Romei la Constantinopol, iar imparatul il inchide pentru a aproba momofizismul. Apoi Pelagius I este ales papa ca si candidat al imparatului. La inceput se opune imparatului, dar apoi adopta si el pozitia monofizita a imparatului. http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Pelagius_I
Ca sa nu mai spunem de papa Martin I, arestat de imparat si apoi condamnat la moarte, dar in final doar exilat. Apoi, odata cu papa Adrian I incepe colaborarea Romei cu francii, acestia din urma incercand sa impuna papii favorabili lor si mai ales sa impuna eroarea lor, Filioque. In scrierile ortodoxe se mai spune ca Roma a fost acaparata de franci (apoi si germani), disparand Roma latina.

Legat de inchizitie, cum am mai spus, chiar daca nu ar fi fost nici macar o condamnare la moarte sau tortura, important e ca aceasta a fost doctrina BC, a facut parte din practica si invatatura ei. Se poate observa ca inchizitia este numita sfanta de BC.
In Biserica atat cea din primul mileniu cat si cea dupa schisma (numita BO) se combatea erezia, dar doar prin excluderea ereticilor din Biserica, anatemizarea lor. Desigr, acestia se puteau intoarce oricand, atunci cand lepadau invataturile gresite.

[AlinB]

În prealabil postat de Melissa

Colegul nostru Colaps ( pe care nu stiu daca tu l-ai prins online pana acum) era mic copil nevinovat cand propunea sa ardem Bibliile sectare..:-))Si ce am mai sarit toti cu gura pe el aici..Dar uite ca se poate si mai "strong" !!

Si eu am sustinut aceeasi idee (bine, discret si civilizat nu in piata publica :)) si nu prea au sarit cu gura decat vreo 2-3, un ateu si vreo 2 sectanti (daca tot ai folosit termenul "sectare").

[AlinB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Perfect "argument" de tip reductio ad Hitlerum . Ca la carte.

Era o faza, cica sunt unii "aparatori ai mediului" care sustin ca suprapopularea este cauza dezastrului ecologic si zic asa: "Stiu ca unii vor spune ca suna a fascism, dar eu sunt de parere sa folosim orice mijloace avem la indemana pentru a reduce suprapopularea...etc".

Ce sa le raspunzi unor astfel de oameni?
"Ceea ce spui suna a fascism.."