Ma simt singur...

[florin.oltean75]

Draga Saandu,

Subestimarea este o oglinda stramba a mintii care aduce multa suferinta sufletului.

"Smerenia" gresit inteleasa este periculoasa.

In ortodoxie nu suntem invatati cum sa cultivam nobletea (demnitatea adamica inainte de cadere) cu care suntem inzestrati de Dumnezeu. Daca cineva de pe forum cunoaste o astfel de lucrare duhovniceasca il rog din suflet sa o posteze. In crestinism se insista excesiv pe faptul ca suntem pacatosi, asa ca cei sinceri cu ei insisi si fara experienta pot cadea in deznadejde si depresie.

Sfatul meu este sa incerci in primul rand sa-ti schimbi parerea despre tine insuti, sa creezi in interiorul tau o imagine pozitiva, puternica.

Esti frumos si meriti sa cunosti o fata frumoasa.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Draga Saandu,

Subestimarea este o oglinda stramba a mintii care aduce multa suferinta sufletului.

"Smerenia" gresit inteleasa este periculoasa.

In ortodoxie nu suntem invatati cum sa cultivam nobletea (demnitatea adamica inainte de cadere) cu care suntem inzestrati de Dumnezeu. Daca cineva de pe forum cunoaste o astfel de lucrare duhovniceasca il rog din suflet sa o posteze. In crestinism se insista excesiv pe faptul ca suntem pacatosi, asa ca cei sinceri cu ei insisi si fara experienta pot cadea in deznadejde si depresie.

Sfatul meu este sa incerci in primul rand sa-ti schimbi parerea despre tine insuti, sa creezi in interiorul tau o imagine pozitiva, puternica.

Esti frumos si meriti sa cunosti o fata frumoasa.

Sunt niste lucruri care le-ai inteles total aiurea.
Smerenia, adevarata smerenie, nu e niciodata periculoasa.

Complexul de inferioritate nu este o smerenie exacerbata, este esecul orgoliului care nu s-ai gasit satisfactie.

"Demnitatea" lui Adam de care vorbesti, exista inainte sa fi pacatuit, deci se cultiva DOAR prin lupta cu pacatul si este INTOTDEUNA insotita de smerenie, altfel se ajunge la forma fariseica a virtutii si ORGOLIUL ia locul demnitatii.
Asta este ceea ce invata ortodoxia.

Si mai invata ca perseverenta in pacat este cea care duce spre depresie si deznadejde.

Nu se insista degeaba ca suntem pacatosi, pentru ca intr-adevar suntem, dar daca constientizarea pacatului este dublata de pocainta, atunci vine iertarea si Harul care lumineaza sufletul.

Cei care isi cultiva orgoliul sub masca unei inchipuite demnitati si refuza sa-si vada pacatele, sunt asemenea unor orbi care desi bajbaie in intuneric afiseaza o mare mandrie pentru lumina care isi inchipuie ca o imprastie in jur.

[Valery]

Draga Melissa,
Recurg la acest mod de a comunica pentru prima oara in viata mea sunt intr-un moment extrem de dificil chiar cel mai greu din viata mea nici nu stiu cum sa incep .Din 2004 am pasit pe acest drum au fost suisuri si caderi insa Bunul Dumnezeu mi-,a daruit un Dohovnic cum multi si-ar fi dorit ,alaturi de dansul am invatat sa ma rog, sa tin incetul cu incetul toate posturile.Am patruns in viata aceasta cu multa temere m-am lovit de bariera pacatelor pe cere le-am marturisit, mi-am dorit sa-l iubesc si eu pe Iisus atat de mult si il iubesc acum ca pe nimeni altul. Am primit bucurii nemasurate pelerinaje pe care nici nu le visam am trait clipe tainice ce nu pot fi descrise si cred ca si voi la randul vostru le-ati trait Caci cine il cunoaste odata pe Hristos acela gandeste si simte ca El.Am avut orgoliile mele pe care le-am infrant am avut geloziile incepatorului pe care le-am depasit .M-am daruit cu toata fiinta mea vietii bisericii pe care am frecventat-o zi de zi ,Am ramas fara servici nu am disperat chiar dupa zeci de ani buni nu m-a ocolit nici pe mine ca si pe altii din aceasta tara disponibilizarea ,insa am avut un adapost spiritual sub aripa parintelui meu duhovnic .Am inceput o alta viata aceea de a sluji lui Dumnezeu lucru care a fost minunat faceam multe ascultari care mai decare mai cu folos pentru bisericuta mea,pentru care m-am rugat si ma rog si acum ....Ai sa te intrebi SI? insa a intervenit oboseala si o stare de sanatate si a trebuit sa lipsesc o perioada mai indelungata de la aceste activitati ca sa-mi rezolv multe probleme care nu mai puteau fi amanate . Problema mea este ca nu mai am puterea de a ma intoarce la cei pe care i-am dezamagit si pe care i-m lasat balta cum spun ei Eu iubesc foate mult aceasta biserica care a crescut sub ochii mei si tin deosebit la colectivul din care am facut parte insa nu pot sa trec peste faptul ca am fost acuzata pe viata de un lucru de care nu sufar. Insa Sufar foarte tare si ma doare imima si as vrea sa uit sa iert dar totodata am sentimentul ca trebuie sa plec departe.Sa fiu singura de fapt sunt singura fara nici un sfat si ajutor, poate o sa spuneti sa ma spovedesc aici este problema nu mai pot face acest lucru . Nu spun ca nu am facut greseli insa Dumnezeu nu ne-a condamnat fara sa ne ajute sa ne indreptam ne-a dat o sansa pocainta eu nu am decat doi obraji care amandoi i-am intins cu smerenie adanca tuturor spre iertare.Eu va multumesc tuturor celor care imi veti da sfaturi sau ma veti dojeni cu dreptate. Dumnezeu sa ne dea putere sa ne ducem Crucea .

În prealabil postat de Valery

Draga Melissa,
Recurg la acest mod de a comunica pentru prima oara in viata mea sunt intr-un moment extrem de dificil chiar cel mai greu din viata mea nici nu stiu cum sa incep .Din 2004 am pasit pe acest drum au fost suisuri si caderi insa Bunul Dumnezeu mi-,a daruit un Dohovnic cum multi si-ar fi dorit ,alaturi de dansul am invatat sa ma rog, sa tin incetul cu incetul toate posturile.Am patruns in viata aceasta cu multa temere m-am lovit de bariera pacatelor pe cere le-am marturisit, mi-am dorit sa-l iubesc si eu pe Iisus atat de mult si il iubesc acum ca pe nimeni altul. Am primit bucurii nemasurate pelerinaje pe care nici nu le visam am trait clipe tainice ce nu pot fi descrise si cred ca si voi la randul vostru le-ati trait Caci cine il cunoaste odata pe Hristos acela gandeste si simte ca El.Am avut orgoliile mele pe care le-am infrant am avut geloziile incepatorului pe care le-am depasit .M-am daruit cu toata fiinta mea vietii bisericii pe care am frecventat-o zi de zi ,Am ramas fara servici nu am disperat chiar dupa zeci de ani buni nu m-a ocolit nici pe mine ca si pe altii din aceasta tara disponibilizarea ,insa am avut un adapost spiritual sub aripa parintelui meu duhovnic .Am inceput o alta viata aceea de a sluji lui Dumnezeu lucru care a fost minunat faceam multe ascultari care mai decare mai cu folos pentru bisericuta mea,pentru care m-am rugat si ma rog si acum ....Ai sa te intrebi SI? insa a intervenit oboseala si o stare de sanatate si a trebuit sa lipsesc o perioada mai indelungata de la aceste activitati ca sa-mi rezolv multe probleme care nu mai puteau fi amanate . Problema mea este ca nu mai am puterea de a ma intoarce la cei pe care i-am dezamagit si pe care i-m lasat balta cum spun ei Eu iubesc foate mult aceasta biserica care a crescut sub ochii mei si tin deosebit la colectivul din care am facut parte insa nu pot sa trec peste faptul ca am fost acuzata pe viata de un lucru de care nu sufar. Insa Sufar foarte tare si ma doare imima si as vrea sa uit sa iert dar totodata am sentimentul ca trebuie sa plec departe.Sa fiu singura de fapt sunt singura fara nici un sfat si ajutor, poate o sa spuneti sa ma spovedesc aici este problema nu mai pot face acest lucru . Nu spun ca nu am facut greseli insa Dumnezeu nu ne-a condamnat fara sa ne ajute sa ne indreptam ne-a dat o sansa pocainta eu nu am decat doi obraji care amandoi i-am intins cu smerenie adanca tuturor spre iertare.Eu va multumesc tuturor celor care imi veti da sfaturi sau ma veti dojeni cu dreptate. Dumnezeu sa ne dea putere sa ne ducem Crucea .

Bine ai venit pe forum draga Valery!

Ca sa te putem ajuta cu sfaturi cat mai obiective, ar trebui sa intelegem mai clar situatia ta. Eu nu am inteles cum adica ai fost acuzata pe viata de un lucru de care nu suferi?? Colectivul din care ai facut parte sustine ca suferi de o boala incurabila( sau ce altceva?) si nu-i adevarat?? Daca ai putea sa explici, s-ar intelege mai bine problema ta.

Indepartarea ta de Dumnezeu si dorinta ta de a pleca departe( de a "fugi" de tot) poate fi efectul unui sir lung de dezamagiri si suferinte. Dar sa ne spui mai clar povestea ta si voi reveni apoi cu un mesaj, ca sa iti pot oferi un sprijin din toata inima mea.

Pana atunci, numai bine iti doresc!

[georgeval]

În prealabil postat de Sanduu

Buna tuturor scriu acestea pentru a va spune despre mine si despre viata mea si sa va cer un sfat...Inca din copilarie sint o persoana timida si de cind ma tin minte nu am prea avut prieteni in rindul fetelor si aceasta ma doare, fiindca as vrea mult sa am pe cineva alaturi pe care sa iubesc si sa fiu iubit, din acest motiv ca sint singur adesea am o stare de tristete in suflet, am avut parca ginduri sa incep a face cunostinta cu toate fetele laolata si poate se va primi ceva, mi se pare adesea ca sint foarte urit si de aia sint singur si poate asa si e, insa alta data vad in oglinda ca parca nu sint chiar asa urit... Am unele ginduri sa plec la manastire deoarece in lume singur asa nu vreau sa traiesc, poate chemarea mea in viata este la manastire? citeodata mi se pare ca acolo ar fi locul meu...
Va rog sa ma ajutati cu sfat ce ar trebui sa fac ? CE sa fac ca sa fiu fericit ? ca sa am bucurie in inima? Ce ar trebui sa fac ca sa am si eu o prietena, poate cineva a mai fost in locul meu... Mersi anticipat si va rog nu ma judecati sever...

Sunt minunate sfaturile pe care le+ai primit de la prietenii de pe forum. In privinta manastirii-chemarea monahala- se descopera prin rugaciune. Este minunata si smerenia dar trebuie sa avem si stima de noi insine, doar suntem fapturile alese ale lui Dumnezeu, cauta si vei gasi lumina in sufletul tau, smereste-te dar nu te dispretui. sa stii ca rugaciunea este o cale prin care depasim singuratatea. Doamne ajuta.

[Delirul]

În prealabil postat de AlinB

Complexul de inferioritate nu este o smerenie exacerbata, este esecul orgoliului care nu si-a gasit satisfactie.

Inteligenta remarca si zic eu cat se poate de adevarata.

[citystar]

În prealabil postat de AlinB

Complexul de inferioritate nu este o smerenie exacerbata, este esecul orgoliului care nu s-ai gasit satisfactie.

Complexul de inferioritate este o realitate concreta, dura. Nu inteleg de ce ar vrea cineva sa asocieze inferioritatea cu smerenia. Sunt 2 notiuni total diferite, conform DEX.
Sunt adulti de 25-30-40 de ani inferiori unui copil de 12 ani. E o realitate dura a lumii contemporane. Din copilarie nefericita tot timpul va iesi un adult ratat. E o teorema demonstrata de-a lungul timpului. Viata pe pamant e o jungla, in care supravietuiesc numai cei puternici (nu ma refer la putere fizica) ci puternici din punct de vedere social. Cei slabi sufera de depresie severa, si dupa aia probabil se sinucid. Sau pur si simplu mor din picioare. Si exista explicatii medicale.

copilaria nefericita duce la singuratate
singuratatea duce la depresie severa
depresia severa duce la moarte

complexul de inferioritate nu este nici pe departe esecul orgoliului, tot conform DEX.
.

[diana-lorena]

În prealabil postat de Valery

Draga Melissa,
Recurg la acest mod de a comunica pentru prima oara in viata mea sunt intr-un moment extrem de dificil chiar cel mai greu din viata mea nici nu stiu cum sa incep .Din 2004 am pasit pe acest drum au fost suisuri si caderi insa Bunul Dumnezeu mi-,a daruit un Dohovnic cum multi si-ar fi dorit ,alaturi de dansul am invatat sa ma rog, sa tin incetul cu incetul toate posturile.Am patruns in viata aceasta cu multa temere m-am lovit de bariera pacatelor pe cere le-am marturisit, mi-am dorit sa-l iubesc si eu pe Iisus atat de mult si il iubesc acum ca pe nimeni altul. Am primit bucurii nemasurate pelerinaje pe care nici nu le visam am trait clipe tainice ce nu pot fi descrise si cred ca si voi la randul vostru le-ati trait Caci cine il cunoaste odata pe Hristos acela gandeste si simte ca El.Am avut orgoliile mele pe care le-am infrant am avut geloziile incepatorului pe care le-am depasit .M-am daruit cu toata fiinta mea vietii bisericii pe care am frecventat-o zi de zi ,Am ramas fara servici nu am disperat chiar dupa zeci de ani buni nu m-a ocolit nici pe mine ca si pe altii din aceasta tara disponibilizarea ,insa am avut un adapost spiritual sub aripa parintelui meu duhovnic .Am inceput o alta viata aceea de a sluji lui Dumnezeu lucru care a fost minunat faceam multe ascultari care mai decare mai cu folos pentru bisericuta mea,pentru care m-am rugat si ma rog si acum ....Ai sa te intrebi SI? insa a intervenit oboseala si o stare de sanatate si a trebuit sa lipsesc o perioada mai indelungata de la aceste activitati ca sa-mi rezolv multe probleme care nu mai puteau fi amanate . Problema mea este ca nu mai am puterea de a ma intoarce la cei pe care i-am dezamagit si pe care i-m lasat balta cum spun ei Eu iubesc foate mult aceasta biserica care a crescut sub ochii mei si tin deosebit la colectivul din care am facut parte insa nu pot sa trec peste faptul ca am fost acuzata pe viata de un lucru de care nu sufar. Insa Sufar foarte tare si ma doare imima si as vrea sa uit sa iert dar totodata am sentimentul ca trebuie sa plec departe.Sa fiu singura de fapt sunt singura fara nici un sfat si ajutor, poate o sa spuneti sa ma spovedesc aici este problema nu mai pot face acest lucru . Nu spun ca nu am facut greseli insa Dumnezeu nu ne-a condamnat fara sa ne ajute sa ne indreptam ne-a dat o sansa pocainta eu nu am decat doi obraji care amandoi i-am intins cu smerenie adanca tuturor spre iertare.Eu va multumesc tuturor celor care imi veti da sfaturi sau ma veti dojeni cu dreptate. Dumnezeu sa ne dea putere sa ne ducem Crucea .

Doamne ajuta!
este foarte frumos ce ne-ai povestit, chemarea ta de catre Domnul, ca sa luam seama inca o data cum Doamne lucreaza in fiecare dintre noi. Daca ai pornit-o pe drum alaturi de Hristos, ce incercari vor fi mai mari decat tu si Hristos din inima ta? Nici una! Cine ma va desparti de Domnul meu? Scarba, nevoia, golatatea? Nimic din toate astea, draga, Valery (Valeria? ce nume frumos, lasa-l intreg :) ). Maica Siluana spune ca e foarte importanta iertarea. Asculta din conferintele tinute de dansa si poti citi si din seminarul iertarii de pe site. Spune ca iertarea este o alifie care vindeca ranile pe care ceilalti sau noi insine ni le-am facut. inseamna sa nu ii mai consideram vinovati pe cei care ne-au gresit si sa nu ne mai simtim vinovati fata de cei carora le-am gresit. Roaga-L pe Doamne sa te ajute, vorbeste sincer cu El si spune-I ce nu mai poti sa faci, ca sa vina El sa faca.
Doamne ajuta!

te imbratisez cu drag,
diana

[emiliabirgau]

Toti suntem singuri intr-un fel sau altul, Dumnezeu este singura noastra certitudine. Tu suferi pt ca vorbesti despre singuratatea si suferinta ta, dar cati nu sunt oare in aceeasi situatie sau chiar mai rea?...Viata are un curs al ei pe care il vei intelege cu trecerea anilor, tu poti sa lupti pt fericirea ta, dar numai Dumnezeu ti-o poate da.

Eu aproape ca ma identific cu singuratatea, dar o duc asa mai departe, altceva nu pot face, am luptat de multe ori si mi s-a confirmat ca puterile mele sunt limitate si nu e de ajuns sa vrei...viata e f imprevizibila.

Tu incearca sa ai mila fata de cei mai slabi care se afla in suferinta, asta te va mangaia, ca daca e sa ai vreo bucurie in viata va veni fara sa o astepti, Dumnezeu nu ramane dator suferintei noastre.

[tigerAvalo9]

Si eu consideram odata ca sunt singur sau cel putin credeam.Dar am inteles ca Dumnezeu este cu mine si am si familie.Familia si Dumnezeu sunt doua lucruri fara de pret,aproape cele mai importante.
Apropo,cauta sa vorbesti cu membrii forumului de aici,cu cine vrei tu,despre orice,ei iti vor raspunde,vei socializa.Forumul e si el o FAMILIE!

Doamne ajuta!