Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Vezi acum de ce se numeste "Al cunostintei Binelui si al Raului"?

Pacatuind, omul a cunoscut la modul foarte personal ca lasa in urma Binele si imbratiseaza Raul.

Daca pomul s-ar fi numit Pomul Mortii, cel mai probabil proto-omul ar fi ales Binele cunoscand rational Raul prin insasi numele sau - era si aceasta o cunostinta a Binelui si Raului - fara impresia ca fructul l-ar face cumva dumnezeu.

Ispititoarea dintai a fost denumirea Pomului. Este evident. A declansat prima nalucire in mintea omului - o promisiune de cunostinta, de discriminare morala.

17. Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!

Daca pomul, in sine, nu confera nicio cunoastere, de ce sa fie denumit astfel de catre Dumnezeu?
Putea sa impuna orice interdictie, de orice natura, iar cea mai mica neascultare l-ar fi aruncat pe Adam in haul mortii. Aceasta inseamna ca obiectul oricarei interdictii ar fi din clasa "cunostintei binelui si raului".

Sarpele nu putea sa ispiteasca fara ca omul sa fie deja ispitit cu o cunoastere fundamentala.

Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".

Deci unde este samburele ispitei, la Dumnezeu sau la sarpe?

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Daca pomul s-ar fi numit Pomul Mortii, cel mai probabil proto-omul ar fi ales Binele cunoscand rational Raul prin insasi numele sau - era si aceasta o cunostinta a Binelui si Raului - fara impresia ca fructul l-ar face cumva dumnezeu.

Sigur, a fost o problema de etichetare a produsului, Dumnezeu n-a fost atat de destept ca tine, sa-i dea numele potrivit..

Ispititoarea dintai a fost denumirea Pomului. Este evident. A declansat prima nalucire in mintea omului - o promisiune de cunostinta, de discriminare morala.

Sigur, si uite asa Dumnezeul crestin se poate apropia de ala budhist care din start i-a facut pe toti ignoranti si rai..

Poate nu-ti dai seama, dar ceea ce faci tu se incadreaza lejer la blasfemie..

Iarta-l Doamne, ca nu stie ce face bietul fariseu..

17. Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!

Daca pomul, in sine, nu confera nicio cunoastere, de ce sa fie denumit astfel de catre Dumnezeu?

Asta s-a discutat deja cu cateva postari mai la vale, dar probabil nu citesti cu atentie..
Sau iarasi, ochelarii de budhist sunt de vina, "cunoasterea" e ceva nobil, care te izbaveste automat de suferinta, ce nevoie ai de Iisus..

Putea sa impuna orice interdictie, de orice natura, iar cea mai mica neascultare l-ar fi aruncat pe Adam in haul mortii. Aceasta inseamna ca obiectul oricarei interdictii ar fi din clasa "cunostintei binelui si raului".

Sarpele nu putea sa ispiteasca fara ca omul sa fie deja ispitit cu o cunoastere fundamentala.


Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".

Deci unde este samburele ispitei, la Dumnezeu sau la sarpe?

Esti cam confuz:

Dumnezeu:

"16. A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din rai poţi să mănânci,
17. Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!"

Sarpele:

4. Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri!
5. Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".

[florin.oltean75]

Tot acest univers este ispititor, toate fenomenele sale ispite. Pentru om, o academie a ispitelor.

[florin.oltean75]

Poate nu-ti dai seama, dar ceea ce faci tu se incadreaza lejer la blasfemie..

Iarta-l Doamne, ca nu stie ce face bietul fariseu..

La ce bun sa mai judecam cu mintea noastra daca orice rationament de bun simt care nu se incadreaza in dogma poate fi etichetat cu atata lejeritate ca "blasfemie"?

La ce bun liberul arbitru, daca ne este frica sa gandim?

[florin.oltean75]

Adam si Eva inca nu au fost creati, ei continua sa fie plamaditi cu degetele Lui Dumnezeu in fiecare din noi.

[flying]

În prealabil postat de florin.oltean75

La ce bun sa mai judecam cu mintea noastra daca orice rationament de bun simt care nu se incadreaza in dogma poate fi etichetat cu atata lejeritate ca "blasfemie"?

La ce bun liberul arbitru, daca ne este frica sa gandim?

Singurul sistem care functioneaza este ascultarea de altcineva decat...tine.
Acest sistem este mai vizibil in monahism dar trebuie sa existe pentru fiecare om .Ortodoxia are instituit acest sistem si absolut orice crestin (ca esti simplu crestin sau Patriarh) are un duhovnic ,o minte exterioara( sinelui egoist )care sondeaza perceptiile credinciosului .Desigur ca trebuie sa iti folosesti libera alegere mai ales atunci cand iti alegi duhovnicul dar dupa aceea trebuie sa iti folosesti ...libera ascultare.

Sa nu uitam ca in Rai ,Adam si Eva si-au inceput aventura in viata prin ascultare ,duhovnicul fiind Dumnezeu.Apoi au renuntat la ascultare,pentru ca au ales sa fie mandri si nu pentru ca nu aveau cunostinta necesara sa treaca examenul ascultarii.

Mai inainte te credeai mai destept decat sfintii in comentariile tale ,acum te crezi mai destept decat Dumnezeu insusi.Oare maine ce vei mai crede?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de flying

Singurul sistem care functioneaza este ascultarea de altcineva decat...tine.

Te-ai intrebat oare de ce?

Pana unde este vindecare? Si de unde este depersonalizare?

[stefan florin]

În prealabil postat de florin.oltean75

Te-ai intrebat oare de ce?

esti LIBER sa o faci. Asta nu inseamna neaparat ca este si bine pentru tine

[florin.oltean75]

"Ascultarea" este o restrictionare, o conformare, o ascultare a armoniei, "muzicii" celuilalt sau o contemplare cu toata fiinta, cu toate facultatile cunoasterii?

Sa ascultam doar o parte a existentei sau toata existenta?

[stefan florin]

În prealabil postat de florin.oltean75

"Ascultarea" este o restrictionare, o conformare, o ascultare a armoniei, "muzicii" celuilalt sau o contemplare cu toata fiinta, cu toate facultatile cunoasterii?

Sa ascultam doar o parte a existentei sau toata existenta?

dar lipsa ascultarii, nu duce la anarhie?