Ajutati-ma sa-mi gasesc linistea!

[Padureanca Maria]

Ajutati-ma sa-mi gasesc linistea!
Acum 5 saptamani m-a ravasit total o intamplare nefericita, groaznica, o tragedie; fostul prieten al fiicei mele de care se despartise de ~2 ani si ceva, s-a sinucis in ziua de Sfanta Treime; fusesem plecati la tara eu si sotul meu, cand am ajuns in fata casei ( eram vecini, la blocuri alaturate) , era lume adunata in fata blocului, era si tatal lui, politie, iar tatal lui care in general nu discuta cu noi caci nu fusesem de acord cu relatia , cand m-a vazut m-a injurat strigand ca o sa ma omaore ; in acel moment nestiind ce s-a intamplat , nu am realizat caci se adresa noua, am crezut ca iar mai facuse vre-o prostie fiul lui si ca de asta venise politia; am aflat de grozavenie a doua zi cand un prieten al lui a venit la usa noastra sa ne spuna ce s-a intamplat si ca suntem raspunzatori de moartea lui ; de atunci ma tot intreb daca am gresit, unde si cum??!de ce s-a sinucis??!! oare s-a sinucis din iubire?! din razbunare?! , din ratacire?!, nu s-a gandit la parinti, la Dumnezeu ?! slabise mult in ultimul timp si umbla tot timpul cu un hanorac cu gluga pe cap, nu era tipul de om care sa cedeze asa usor, stiam ca este un tip credincios, neconformist dar credincios; cu toate ca ne-a hartuit mult timp si ne-a facut mult rau, instalase asupra noastra un fel de teroare , nu i-am dorit moartea niciodata - o durere surda mi-a patruns sufletul, nu am putut sa mananc aproape nimic timp de o saptamana; era un sentiment ciudat de durere, de mila si de vinovatie poate...., de ce n-am putu ajunge la sufletul copilului meu , pentru a o face sa inteleaga sa nu fie parte a acestei iubiri, ca nu este omul potrivit....., s-a imprietenit cu fiica mea cand ea era in ultimul an de liceu, el era cu 5 ani mai mare decat ea , dar niciodata nu a facut nimic dupa terminarea liceului; parea un tip neconformist , ascuns, care nu tinea cont de reguli , avea propria lui gandire despre viata ,o izolase pe fiica mea , era agresiv si gelos, in plus cu toate ca ea se angajase inca din timpul facultatii el nu voia sa faca nimic; nu-si terminase studiile liceale si nici nu se angaja nicaieri; traia din banii dati de parinti, era impatimit de calculator si probabil se si droga; nu l-am cunoscut prea bine caci nici eu , nici sotul nu am fost de acord cu aceasta relatie , nu pentru faptul ca nu ar fi avut o facultate , ci pentru faptul ca nu muncea si nici nu voia sa-si puna ordine in viata iar fiica mea nu stiu de de nu ne-a spus aprope nimic despre el; cat s-a inteles cu fiica mea , ne-a ocolit ; a navalit in viata noastra pur si simplu dupa ce s-au certat; probabil a santajat-o cu amenintati la adresa noastra caci ea era plecata la Bucuresti iar el ramasese acasa, in provincie, si eram si vecini; era foarte posesiv, dupa ce s-au certat i-a hartuit toti prietenii, acuzandu-i ca sunt vinovati de ruptura dintre ei,a postat tot felul de minuni pe internet, i-a furat adresa de mail si a luat de aici adresele tuturor prietenilor ei, a hartuit-o mereu ; a trebuit sa-si schimbe de mai multe ori numarul de telefon si adresele de mail; a facut din tota iubirea lor o mare mizerie; apoi dupa ce nu a mai putut lua legatura cu prietenii ei, ne-a luat pe noi la rand , mai intai cu mesaje pe telefon, tot felul de obscenitati , sunat in toiul noptii, apoi venit la usa si amenintat , ultima data a venit la usa si cand am deschis, avea indreptat spre noi un pistol, nu stim daca era de jucarie sau nu, dar parea autentic; ne-am speriat ingrozitor si am anuntat la 112, asta se intampla cam cu 2 luni inainte de a se sinucide; avea o privire rece, tulbure care ma urmareste si acum;
Nici cat au fost prieteni nu a fost totul roz, doar poate la inceput , apoi incet, incet totul a devenit o suferinta pentru amandoi, se certau, se impacau, iar se certau; el era foarte posesiv si gelos , si neavand alta ocupatie , o izola si pe ea de toata lumea; pe baietii care i se parea lui ca se uita altfel decat cu indiferenta la ea ii batea, folosea un limbaj foarte urat , probabil o si batea ( ea spune ca numai la nivel de cateva palme, apoi plangea si o ruga sa il ierte)

[Kronos]

La felul în care se comporta e clar că avea și niște tulburări de personalitate. Stați liniștită. Și-a făcut-o cu mâna lui. Nu i-ați pus dvs. ștreangul în mână, ci singur a luat decizia. Deci nu sunteți cu nimic vinovată pentru faptul că voiați ce e mai bine pentru fata dvs.

[korinna]

Din cate spuneti dumneavoastra probabil ca avea probleme de judecata... Domnul stie... insa ca sa va gasiti linistea mergeti la duhovnic si va spovediti.. el va sti cel mai bine ce sa va spuna... pentru ca sa stiti, raspunsul pe care ni-l da duhovnicul la Taina Spovedaniei vine direct de la Hristos care este de fata prezent... deci acolo veti afla si raspunsul la framantarile dumneavoastra.

Domnul sa va binecuvanteze si sa va dea liniste si pace in familie! Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca pe baiat!

Doamne miluieste!

[LapetiteMoc]

Din cate povestiti dumneavoastra, baiatul acesta era bolnav si ar fi trebui ca parintii lui sa se ocupe de al, sa-l zgaltaie sa faca ceva util cu viata lui, sa-l orienteze chiar si spre un psiholog , ori psihiatru (cum cred ca era mai degraba cazul).

Nu va invinovatiti, nici dumneavoastra, nici fiica dumneavoastra. Rugati-va in schimb pentru parintii lui sa le usureze Dumnezeu suferinta si sa-i lumineze. Ei nu au inteles ca dragoste cu sila nu se poate si in durerea lor incearca sa gaseasca vinovati imprejur, nu in ei insisi. De educatia copiilor si de drumul lor pana ajung sa se descurce pe picioarele lor, parintii sunt responsabili (si in fata lui Dumnezeu, si in fata societatii).

Va doresc sa treceti cu intelepciune prin aceasta framantare!

[ioanna]

Nu trebuie sa puneti la suflet cuvintele parintilor baiatului, trebuie sa le intelegeti durerea si pierderea, caci indiferent cum era el, a fost copilul lor. Gestul lor de a va acuza, a survenit pe fondul acestei dureri, ca o incercare de a gasi o explicatie gestului lui si de a arunca responsabilitatea pe altcineva, cand ei (parintii) ar fi trebuit sa-l ajute mai mult. (Nu spun acuma ca e vina lor, gestul ii apartine exclusiv lui) Din ceea ce ati spus, cred ca el tinea la fiica dumneavoastra, in felul lui si n-a putut trece peste despartirea de ea, probabil a intrat intr-un soi de depresie, care coroborata si cu alte neimpliniri (familiale, profesionale), a culminat cu sinuciderea sa. Din moment ce s-au despartit de peste 2 ani, inseamna ca nu ruptura propriu-zisa a fost factorul declansator a gestului sau suicidal, caci s-ar fi sinucis atunci, cand s-au despartit. Cu siguranta s-au adunat mai multe. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Personal cred că adevărul este mereu undeva la mijloc...Demult am incetat să admit că poate ieşi fum făra foc. La anii lor tinerii se aprind iute si ades sunt iresponsabili şi imprevizibili. Sunt convinsă că daca fiica dvs. avea un alt comportament , era mai selectivă, apoi mai categorică, baiatul acela nefericit o lăsa in pace. Mă întreb de ce ori aţi stat de vorbă cu fiecare din ei în parte şi apoi cu amîndoi de faţa?... Aţi stat de vorbă cu părinţii tînărului? Cît despre gestul său , motivaţia reală o ştie doar nefericita făptura care a ales sa moară.Vină au părinţii lui că au trecut cu vederea metamorfoza lui. Nu e indicat sa judecăm gesturile nimănui tocmai datorită relativitătii si subiectivismului ce ne cam caracterizează...

Eu zic sa ii multumiti lui Dumnezeu ca nu va ucis fiica. Cunosc un caz similar ( exact acelasi comportament, acelasi stil de hartuire) in care ea a fost batuta bestial pana a decedat. El a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare dar dupa 2 ani de detentie s-a spanzurat in celula.

Deci sa multumiti Domnului si Maicutei Sfinte ca sunteti toti nevatamati!

Iar pentru sufletului lui sa va rugati sa-si gaseasca linistea!

PS- nu aveti de ce sa va simtiti vinovata; incercarea parintilor lui de a gasi vinovati este oarecum fireasca: trebuie sa dea vina pe cineva pentru ca nu pot admite esecul lor in educatia propriului fiu.