Ce am invatat astazi

[Albinutza303]

În prealabil postat de lorena29

sa nu mai urasc oamenii..?

In societatea complicata in care traim ne-am obisnuit sa-i vedem pe semenii nostri nu ca pe niste persoane unice si irepetabile, ci pe niste indivizi care alcatuiesc o gramada impersonala. Ii privim cu indiferenta, altadata cu vrajmasie, altadata cu rivalitate, de cele mai multe ori in mod negativ si arareori pozitiv. Ne-am intrebat pe cati dintre acesti oameni ii chinuiesc probleme personale si familiale grave ? Ne-am gandit vreodata cum ar putea influenta viata lor un zambet, un cuvant bun sau cedarea prioritatii pe drum sau un alt serviciu public ? Ne-am gandit cum le-ar putea schimba dispozitia un cuvant sau o miscare de bunatate si de dragoste ? Si cum poate asa ceva sa dureze ? Si invers, putem sa ne inchipuim cat de negativ poate sa influenteze dispozitia si viata altuia un cuvant rau, o miscare de indiferenta ?
Cate familii sunt chinuite de aceasta tactica! Reactia la vrajmasie e de obicei vrajmasia. La cuvantul rau se raspunde cu un cuvant rau. Si raul avanseaza irezistibil. Un cuvant rau seamana cu un chibrit, care poate sa creeze un incendiu devastator.
Intelepciunea ascetilor pustiei ne invata :
A zis Avva Pimen: <<rautatea nu neutralizeaza deloc rautatea, ci daca cineva iti face rau, tu fa-i bine, ca sa faci sa dispara rautatea prin lucrari bune>>.

[din cartea <<Responsabili pentru toate>>, de Arhimandritul Nectarie Antonopoulos, editura Egumenita]

[Marius22]

Astazi am aflat ca prima biserica inchinata Sfantului Arhanghel Mihail a fost construita in secolul al IV-lea, de catre Sfantul Imparat Constantin cel Mare.

[glykys]

Fratilor, sa va spun ce imi vazura astazi ochii si ce imi auzira urechile, ca nu in fiecare zi imi e dat asa ceva.
Azi am asistat la un colocviu international, cu foarte multe personalitati straine celebre in domeniu. Una dintre acestea, un profesor venerabil din America, a ajuns mai tarzior, cand deja se ocupasera toate scaunele (deh, auditoriul ocupase toate scaunele, iar vorbitorii nu mai aveau unde sta). Cu foarte multa nonsalanta, dupa ce s-a asigurat ca nu mai e nici un loc liber, s-a asezat pe jos, in rand cu scaunele. Un tanar de pe scaunul alaturat s-a ridicat, dorind sa ii cedeze locul. Domnul nu a vrut, preferand sa ramana pe jos. Tanarul nu a mai stat pe scaun, ci s-a asezat si el jos, langa profesor. Si au stat ceva vreme pe jos, pana cand au plecat unii din sala. Cred ca tanarul era roman.

La masa, respectivul a intarziat din nou putintel, cat sa nu mai prinda un loc la masa, ocupate toate, fireste, de studentii romani mai nemancati. S-a asezat la masa mea si a unor colege, dupa ce ne-a intrebat foarte politicos daca e liber si daca poate sta acolo. Eu eram foarte emotionata ca un profesor de asemenea valoare sta cu noi la masa si i-am spus ca sunt incantata sa il cunosc. Atat i-a trebuit! Omul acela atat de respectabi si celebru, cu plete albe, ca Mos Craciun, s-a prezentat atat de simplu si politicos, doar cu numele de botez, de parca ne-am fi cunoscut de cand lumea, a dat mana cu toti mesenii, a facut conversatie, a povestit numai lucruri simple, de la crescutul aligatorilor in curte la el in provincie, la dorinta sa de a vedea muntii pana la faptul ca nepotica lui a terminat o facultate si nu are serviciu.

Nu stiu cand oamenii importanti de la noi isi vor insusi un asemenea comportament, fara superioritate, fara urma de orgoliu, fara mofturi si ifose... si fara a le pune pile unora si altora. Auzi, domnule, sa fii savant recunoscut in lume, de care sa se fi auzit chiar si in Romania si sa nu ii pui pile nepoatei absolvente sa isi gaseasca si ea pe undeva de lucru!

[Mtcrysty17]

În prealabil postat de glykys

Fratilor, sa va spun ce imi vazura astazi ochii si ce imi auzira urechile, ca nu in fiecare zi imi e dat asa ceva.
Azi am asistat la un colocviu international, cu foarte multe personalitati straine celebre in domeniu. Una dintre acestea, un profesor venerabil din America, a ajuns mai tarzior, cand deja se ocupasera toate scaunele (deh, auditoriul ocupase toate scaunele, iar vorbitorii nu mai aveau unde sta). Cu foarte multa nonsalanta, dupa ce s-a asigurat ca nu mai e nici un loc liber, s-a asezat pe jos, in rand cu scaunele. Un tanar de pe scaunul alaturat s-a ridicat, dorind sa ii cedeze locul. Domnul nu a vrut, preferand sa ramana pe jos. Tanarul nu a mai stat pe scaun, ci s-a asezat si el jos, langa profesor. Si au stat ceva vreme pe jos, pana cand au plecat unii din sala. Cred ca tanarul era roman.

La masa, respectivul a intarziat din nou putintel, cat sa nu mai prinda un loc la masa, ocupate toate, fireste, de studentii romani mai nemancati. S-a asezat la masa mea si a unor colege, dupa ce ne-a intrebat foarte politicos daca e liber si daca poate sta acolo. Eu eram foarte emotionata ca un profesor de asemenea valoare sta cu noi la masa si i-am spus ca sunt incantata sa il cunosc. Atat i-a trebuit! Omul acela atat de respectabi si celebru, cu plete albe, ca Mos Craciun, s-a prezentat atat de simplu si politicos, doar cu numele de botez, de parca ne-am fi cunoscut de cand lumea, a dat mana cu toti mesenii, a facut conversatie, a povestit numai lucruri simple, de la crescutul aligatorilor in curte la el in provincie, la dorinta sa de a vedea muntii pana la faptul ca nepotica lui a terminat o facultate si nu are serviciu.

Nu stiu cand oamenii importanti de la noi isi vor insusi un asemenea comportament, fara superioritate, fara urma de orgoliu, fara mofturi si ifose... si fara a le pune pile unora si altora. Auzi, domnule, sa fii savant recunoscut in lume, de care sa se fi auzit chiar si in Romania si sa nu ii pui pile nepoatei absolvente sa isi gaseasca si ea pe undeva de lucru!

de asta merg atat de bine tarile evoluate si Romanica noastra e construita pe nepotism, pile si coruptie, alaturi de spaga....

[Patrie si Credinta]

astazi mi-am reamintit ca atunci cand incepi sa fii mandru de tine la un anumit lucru,Dumnezeu iti mai da una sa-ti revii.

[Yasmina]

În prealabil postat de glykys

Fratilor, sa va spun ce imi vazura astazi ochii si ce imi auzira urechile, ca nu in fiecare zi imi e dat asa ceva.
Azi am asistat la un colocviu international, cu foarte multe personalitati straine celebre in domeniu. Una dintre acestea, un profesor venerabil din America, a ajuns mai tarzior, cand deja se ocupasera toate scaunele (deh, auditoriul ocupase toate scaunele, iar vorbitorii nu mai aveau unde sta). Cu foarte multa nonsalanta, dupa ce s-a asigurat ca nu mai e nici un loc liber, s-a asezat pe jos, in rand cu scaunele. Un tanar de pe scaunul alaturat s-a ridicat, dorind sa ii cedeze locul. Domnul nu a vrut, preferand sa ramana pe jos. Tanarul nu a mai stat pe scaun, ci s-a asezat si el jos, langa profesor. Si au stat ceva vreme pe jos, pana cand au plecat unii din sala. Cred ca tanarul era roman.

La masa, respectivul a intarziat din nou putintel, cat sa nu mai prinda un loc la masa, ocupate toate, fireste, de studentii romani mai nemancati. S-a asezat la masa mea si a unor colege, dupa ce ne-a intrebat foarte politicos daca e liber si daca poate sta acolo. Eu eram foarte emotionata ca un profesor de asemenea valoare sta cu noi la masa si i-am spus ca sunt incantata sa il cunosc. Atat i-a trebuit! Omul acela atat de respectabi si celebru, cu plete albe, ca Mos Craciun, s-a prezentat atat de simplu si politicos, doar cu numele de botez, de parca ne-am fi cunoscut de cand lumea, a dat mana cu toti mesenii, a facut conversatie, a povestit numai lucruri simple, de la crescutul aligatorilor in curte la el in provincie, la dorinta sa de a vedea muntii pana la faptul ca nepotica lui a terminat o facultate si nu are serviciu.

Nu stiu cand oamenii importanti de la noi isi vor insusi un asemenea comportament, fara superioritate, fara urma de orgoliu, fara mofturi si ifose... si fara a le pune pile unora si altora. Auzi, domnule, sa fii savant recunoscut in lume, de care sa se fi auzit chiar si in Romania si sa nu ii pui pile nepoatei absolvente sa isi gaseasca si ea pe undeva de lucru!

Multumim ca ai impartit si cu noi,intr-adevar asa ceva mai rar!
Ce bucurie iti fac astfel de oameni numai cunoscandu-i pret de cateva minute!
Foarte frumos.

[costel]

"Ceea ce faci pentru tine moare odata cu tine. Ceea ce faci pentru ceilalti ramane pentru totdeauna".

[Gracchus]

În prealabil postat de glykys

Fratilor, sa va spun ce imi vazura astazi ochii si ce imi auzira urechile, ca nu in fiecare zi imi e dat asa ceva.
Azi am asistat la un colocviu international, cu foarte multe personalitati straine celebre in domeniu. Una dintre acestea, un profesor venerabil din America, a ajuns mai tarzior, cand deja se ocupasera toate scaunele (deh, auditoriul ocupase toate scaunele, iar vorbitorii nu mai aveau unde sta). Cu foarte multa nonsalanta, dupa ce s-a asigurat ca nu mai e nici un loc liber, s-a asezat pe jos, in rand cu scaunele. Un tanar de pe scaunul alaturat s-a ridicat, dorind sa ii cedeze locul. Domnul nu a vrut, preferand sa ramana pe jos. Tanarul nu a mai stat pe scaun, ci s-a asezat si el jos, langa profesor. Si au stat ceva vreme pe jos, pana cand au plecat unii din sala. Cred ca tanarul era roman.

La masa, respectivul a intarziat din nou putintel, cat sa nu mai prinda un loc la masa, ocupate toate, fireste, de studentii romani mai nemancati. S-a asezat la masa mea si a unor colege, dupa ce ne-a intrebat foarte politicos daca e liber si daca poate sta acolo. Eu eram foarte emotionata ca un profesor de asemenea valoare sta cu noi la masa si i-am spus ca sunt incantata sa il cunosc. Atat i-a trebuit! Omul acela atat de respectabi si celebru, cu plete albe, ca Mos Craciun, s-a prezentat atat de simplu si politicos, doar cu numele de botez, de parca ne-am fi cunoscut de cand lumea, a dat mana cu toti mesenii, a facut conversatie, a povestit numai lucruri simple, de la crescutul aligatorilor in curte la el in provincie, la dorinta sa de a vedea muntii pana la faptul ca nepotica lui a terminat o facultate si nu are serviciu.

Nu stiu cand oamenii importanti de la noi isi vor insusi un asemenea comportament, fara superioritate, fara urma de orgoliu, fara mofturi si ifose... si fara a le pune pile unora si altora. Auzi, domnule, sa fii savant recunoscut in lume, de care sa se fi auzit chiar si in Romania si sa nu ii pui pile nepoatei absolvente sa isi gaseasca si ea pe undeva de lucru!

Eu am avut in facultate un profesor care desi era foarte bine pregatit si avea primite diverse distinctii de la mai multe universitati era de o modestie si bun simt extraordinare.:D

[Padureanca Maria]

am citi cu placere si interes parerile tuturor , si mi-au placut, am invatat cate ceva de la fiecare, multe erau si invatamintele mele trecute...
Anul acesta am invatat:
- ca orice compromis e mai bun decat un razboi;
- un bine facut altuia iti bucura sufletul mult mai mult decat un bine facut tie insusi;
- daca poti indrepta un lucru fa-l grabnic, caci maine s-ar putea sa fie prea tarziu;

[glykys]

În prealabil postat de Mtcrysty17

de asta merg atat de bine tarile evoluate si Romanica noastra e construita pe nepotism, pile si coruptie, alaturi de spaga....

Ehe, asa par lucrurile la prima vedere. Nu am zis tot insa. In timpul conferintei, ma plictiseam grozav. Am intrebat-o pe colega de langa mine daca nu are cumva o carte, orice, sa imi alung plictiseala. Asa am citit eu cea mai recenta carte a lui Dan Puric, Sa fii demn, care va fi lansata marti, si am inteles ca poporul roman este totusi superior, chiar daca ai nostri, trecand prin comunism si prin atatea lipsuri si-au cam pierdut valorile si reperele. Se vorbea preponderent despre martirii romani, despre cei care si-au dat viata in temnitele comuniste, pentru tara si credinta si despre o Romanie pe care nu o vedem pe strada sau la TV. Pana la urma, calitatile oamenilor din cartea lui sunt de redobandit la nivel national, verticalitatea, curajul, credinta, aspectele interioare... pentru doritori, mai ales pentru cei tineri:
http://www.5carti.ro/carte/fii-demn---i28952

Nu e vorba ca in Romanica noastra e saracie si coruptie la orice nivel, ci ca e saracie spirituala, nu mai e credinta, nu mai e intelegere, iar lipsurile interioare
se oglindesc si in aspectele exterioare. Deci sa culegem numai ce e bun si sa adaptam ce se poate!