Restauratorii şi pictorii de icoane şi obiecte liturgice şi rânduielile bisericii

Când vizităm o mânăstire sau o biserică şi ni se vorbeşte despre lâcaşul de cult la loc de cinste între datele despre acesta sunt ctitorii şi grupul de restauratori şi pictori care au muncit pentru împrospătarea sau pictarea lui aceştia fiind pomeniţi de către Sfânta Biserică pentru lucrarea lor.

Cum ar trebui să fie acei care fac astfel de lucrări? Ar trebui să fie oameni religioşi sau nişte executanţi care îşi fac serviciul pentru bani?
Ar trebui ei să ţină posturile, să se spovedească, să nu fumeste, să nu bea băuturi alcolice, să facă măcar o cruce când intră într-o biserică?

Dacă o persoană care fregventează biserica, posteşte, se spovedeşte şi împărtăşeşte face mâncare de dulce în post (inclusiv mercurea şi vinerea şi în săptămâna mare) pentru astfel de lucrători cu binecuvântarea preotului, se consideră a fi părtaşă la păcatul nepostirii?

[MariS_]

În prealabil postat de dorinastoica14

Când vizităm o mânăstire sau o biserică şi ni se vorbeşte despre lâcaşul de cult la loc de cinste între datele despre acesta sunt ctitorii şi grupul de restauratori şi pictori care au muncit pentru împrospătarea sau pictarea lui aceştia fiind pomeniţi de către Sfânta Biserică pentru lucrarea lor.

Cum ar trebui să fie acei care fac astfel de lucrări? Ar trebui să fie oameni religioşi sau nişte executanţi care îşi fac serviciul pentru bani?
Ar trebui ei să ţină posturile, să se spovedească, să nu fumeste, să nu bea băuturi alcolice, să facă măcar o cruce când intră într-o biserică?

Dacă o persoană care fregventează biserica, posteşte, se spovedeşte şi împărtăşeşte face mâncare de dulce în post (inclusiv mercurea şi vinerea şi în săptămâna mare) pentru astfel de lucrători cu binecuvântarea preotului, se consideră a fi părtaşă la păcatul nepostirii?

Sigur, eu cred ca trebuie sa fie un bun crestin. Dar eu n-as aprecia un bun crestin dupa semne exterioare, ca asa si fariseii sunt cei mai buni crestini, dar nici n-as accepta ca vicii si pacate vizibile sa fie trecute cu vederea. A aprecia daca un crestin e adevarat sau fals nu tine de aspecte exterioare, ci de cele interioare, dar si a spune ca e pacatos putem gresi daca ne luam tot numai dupa aspecte exterioare. Dumnezeu se uita la inima noastra, nu la exteriorul nostru, caci atunci ar fi fost foarte multumit de farisei si carturari. Ori tocmai acestia L-au rastignit.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Marius22]

Desigur, nu este numai de dorit ca viata lor sa nu faca nota discordanta cu cea a Bisericii, ci, mai mult decat atat, sa fie oameni ai rugaciunii, iubitori de nevointa, smeriti, constienti fiind de faptul ca indeplinesc o lucrare sfanta. Cred ca toate acestea se transmit intr-un mod tainic in lucrarile lor. Dar toate acestea sunt valabile in cazul fiecaruia dintre noi.

Am ascultat acum ceva vreme un cuvant minunat al parintelui Sofian Boghiu, la randul sau pictor bisericesc si iconar, pe aceasta tema: Despre viata duhovniceasca a pictorului bisericesc.

[zaharia_2009]

A discuta daca un cerstin este smerit sau nu dupa cele vazute infara este o parere , dar la fel de parere este si a cauta la sufletul omului sa vedem adevaratele lui valori duhiovnicesti .
Totusi , cei care sunt imbunatatiti sau in curs de imbunatatire , pe dinauntru, ca sa zic asa , nu lasa la voia intimplarii nici exteriorul .
Se cunosc insa exceptii si aceaste a sunt intilnite la ,,cei nebuni pt. Hristos" unde haina nebuniei se imbraca tocmai pt a putea sa te lasi si mai in profunzimea smereniei . Nu oricine imbraca aceasta haina deoarece este ,,urita" in aparenta si in multe cazuri chiar si monahi putenici, bine induhovniciti , stareti sau duhovnici, initial au fost ,,pacaliti" de asemenea manifestari , si este deci grea la purtare haina. Numai voinicii credintei, traitorii tari dar mai ales mult, mult de tot iubitori de Hristos ajung la acest mod de vietuire . Numai cei care se adincesc de adevaratelea in smerenia cea mintuitoare .
Deci a aprecia sau a judeca (deoarece f. aproape tot una este) credinta unui om nu este la indemina oricui, bine inteles daca vrea sa fie obiectiv ! Trebuie sa cunoasca multa teologie dar mai ales duhovnicie ca sa poata aprecia un om .
Desigur ca in viteza vietii , chiar si duhovnicesti, in care traim noi astazi se poate aprecia (ceea ce face toti de la patriarh si pina la copilul de 3 anisori care ii raspunde suparat mamei cind nu il lasa sa faca ce vrea el : esti o rea !) adica se poate judeca credinta unui om in mod lapidar si adesea superficial, adica dupa aparente .
Dar ma repet , este exceptional de rar intilnit ca un om curent, simplu, precum suntem noi, sa avem aparenta lejera si in fond sa fim traitori de intoarcem pamintul pe dos !

Despre pictorii de biserici , si eu ca si tine aveam aceiasi parere initiala, formata mai mult din carti (legat de viata pictorilor din vechimea secolelor din urma) dar care parere mi s-a schimbat pe parcurs ce am ajuns sa cunosc f. multi pictori .
Putini dintre ei nu maninca nimic in dimineata si ziua in care picteaza si pastreaza f. mult tacerea , semn ca f. posibil se roaga in timp ce picteaza, iar dupa ce a mincat nu mai picteaza nimic in acea zi . Culmea este ca acestia au fost si cei mai multi dintre cei pe care i-am cunoscut si in deosebi tineri. In schimb am cunoscut si multi batrini (deci trecuti de 50 de ani) care atunci cind erau tocmiti , in discutiile preliminare , spuneau ca ei postesc , ca se roaga , ca mai nu stiu ce si cind au inceput lucrul cereau carne indiferent de ziua saptaminii motivind ca nu pot urca si rezista pe schele si cu toxicul in nas (pigmentii din care erau facute vopselele) fara mincare consistenta .
Am cunoscut in jur de 10-15 pictori si ajutorii acestora si am cunoscut apropiindu-ma incet-incet de ei cu prietenie amanunte legate de viata si familiile acestora . Astfel pot spune ca destui din cei care duceau o viata superficiala duhovniceasca desi faceau totul sa lase sa se inteleaga ca ar fi evlaviosi aveau probleme serioase ori cu unul din copii(asmatici, defecte osoase cu mici sau mari infirmitati, noduli pulmonari de cauza neprecizata si aflati in evolutie, etc) , ori cu sotia (profesoare navetiste de zeci de ani , bolnave de hepatite cronice avansate , neintelegeri interfamiliale cu ele , etc) ori cu revendicari de case sau averi in procese interminabile (nu averile ci problemele), s.a.m.d., dar care defat erau cam straini de adevarata traire ortodoxa !
Asadar , si ei pictorii sunt tot ca si noi , care mai buni , care mai delasatori , mare mai spoiti doar la fatada , care mai nevoitori sinceri.

Femeile care aduc mincare pt. pictori (prin milostenie) sau sunt rinduite de preotul paroh prin buna intelegere ca sa prepare si sa pregateasca masa pt. pictori atunci sunt oameni sub ascultare , facind ceea ce preotul porunceste .
Dar daca nu esti in una sau alta din aceste calitati si vi tu de capul tau sa aduci mincare de frupt in zi de post , atunci acea sora intra la osinda sub cuvintul Mintuitorului care ne spune : ,,... vai de cel prin care intra ispita in lume . Mai bine si-ar lega o piatra de moara de git si s-ar arunca in mare cu ea "
Si sa nu uitam ce ne spune David prorocul in psalmi : ,, Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lamurit in foc , curatat de pamint, curata de sapte ori "
Din cauza acestor cuvinte scrise de David tot sub inspiratia Duhului Sfint si nerespectarea sfintelor si de D.zeu inspiratele canoane nu se incalca ... deoarece cuvintul Domnului este cuvint curat ! nu este orice parere a lui fistecine aflat el in beatitudinea gindirii mistice !
Iar pedepsele pe care le primesc ei si si noi ca urmare a greselilor noastre de cele mai multe ori sunt tare greu de dus , de rabdat, de suportat ... si pe unele chiar le-am enumerat !
Si cu toate acestea ... fiecare face ce voieste el cu cuvintul Domnului, desi acestea sunt margaritarele noastre !

Acesta este raspunsul meu teoretic si cunostintele mele verificate si traite practic !

Mulţumesc pentru raspunsuri. Am încercat să formulez întrebarea legată de problema în discuţie şi care mă interesează astfel încât să nu cad în capcana judecării aproapelui.
Cele spuse de fratele Zaharia sunt relale şi probabil traite de dumnealui. Cine munceşte trebuie să manânce.

La o întrebare asemanătoare (legată de confecţionarea veşmintelor şi podoabelor pentru Sfântul Altar şi pentru preoţi) mi s-a raspuns că biserica sfinţeşte prin puterea rugăciunilor şi a slujbelor speciale tot ce este adus spre folosul celor sfinte.
Se poate înţelege că şi pictura precum şi toate celelalte se sfinţesc atunci când se face târnosirea bisericii.

Pe de altă parte mă gândesc la faptul că pentru acei care îşi câştigă existenţa din lucrarea celor care alcătuiesc partea materială a bisericii sentimentul de sacru se diluiază sau dispare ! ?