Astmul bronșic ameliorat și tratat prin post

[Florin-Ionut]

Un francez a scris o carte după ce a călătorit prin Rusia, Germania și alte țări în căutarea celor care au făcut și fac cercetare pe tărîmul încă necunoscut al terapiei prin post. Cartea e http://www.emag.ro/postul-negru-thie.../pd/DZV7MMBBM/ și transportul e gratuit.

Azi am văzut și documentarul de mai jos realizat ca un rezumat al cărții, după ce cineva l-a subtitrat:

https://www.youtube.com/watch?v=HqGGHeomXW4

La minutul 19:30 vine vorba despre astmul bronșic, una dintre bolile pe care doctorii ruși au studiat-o în relație cu postul negru. Am văzut pentru prima oară poze cu acea histamină care mi-a cauzat o copilărie plină de crize de astm și dependența pînă la un moment dat de șpreiurile bronhodilatatoare care îmi ușurau temporar respirația. Pentru cine nu știe, crizele de astm pot fi comparate cu a-ți pune cineva o mînă nevăzută la nas și la gură, lăsîndu-te să respiri cu greu printre degete. Cred că durerea e mai suportabilă decît aceste încercări repetate și disperate de a trage cu succes o gură de aer în piept fără să te doară ceva.

În film e prezentat cazul cuiva care după 12 zile de post cu apă a ajuns să poată respira normal. Sînt pozate la microscop mostre comparative între substanțele prelevate înaintea sesiunii și după sesiunea de post. Această mărturie mi-a amintit de vizita mea timp de șase luni în Lima pe timp de iarnă locală cînd umiditatea e extremă, fără ploaie, într-un loc la 2 km de Oceanul Pacific și într-un oraș de 11 milioane de oameni unde practic nu există transport electric. După patru luni de locuit acolo, în poluare maximă și mucegai pretutindeni, în condițiile în care foloseam în fiecare zi lucrătoare patru microbuze obosite ce scoteau fum gros în urmă, mi-au revenit crizele de astm după vreo 10 ani de pauză.

La început nu mi-a venit să cred că se întîmplă cu adevărat, apoi am încercat să aștept cîteva zile să văd poate-mi trece, poate e ceva temporar, dar nu prea am putut dormi nopțile decît cîteva ore moțăind pe fotoliu în poziție verticală ca să pot respira mai ușor. Apoi am căutat pe internet să văd dacă a încercat cineva metoda postului și nu am fost surprins că destui oameni s-au vindecat definitiv de această boală, ei care foloseau tot la două ore cîte o doză de șprei ca să respire. Atunci am decis să nu mai mănînc pînă pot respira normal. Cu mers la lucru în paralel, fără farmacie sau spital care știu bine cu ce [nu] m-ar fi ajutat.

Așa se face că după 4-5 zile m-am simțit mult mai bine și am început realimentarea. În mod obișnuit se cere ca postul să fie ținut într-o atmosferă nepoluată, dar acolo nu am avut unde să mă refugiez.

Deci, dacă aveți cunoștințe care suferă de astm, dați-le să citească această carte sau măcar să se uite pe film cît o mai fi disponibil cu subtitrare. Nu vă imaginați cît bine le-ați face.