Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 07.01.2012, 21:53:46
BebeGeo BebeGeo is offline
Member
 
Data înregistrării: 05.01.2012
Religia: Ortodox
Mesaje: 42
Implicit E intotdeauna pacat sa minti?

Am si eu o intrebare. Poate suna aiurea dar chiar sunt nelamurita.Stiu ca este porunca sa nu minti dar daca minti sau ascunzi adevarul ca sa ascunzi ca ai facut o fapta buna tot este pacat? Pentru ca in acelasi timp Mantuitorul ne indeamna sa nu lasam sa se vada faptele noastra bune inaintea oamenilor si sa le facem intr-ascuns.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 07.01.2012, 22:33:31
N.Priceputu
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Să nu facem faptele bune înaintea oamenilor înseamnă să le facem cu discreție, fără a ne bate cu pumnii în piept, fără a urmări să primim laude. Să ne ferim, adică, de vanitate (slava deșartă). Să fie făcute din dragoste - de Dumnezeu și de oameni.

Dacă poți să faci o faptă bună fără să te știe cineva, e foarte bine; dar sunt situații în care nu o poți face în ascuns. Nu trebuie să o ascunzi cu orice chip, eventual mințind, dar trebuie să o faci firesc, fără să te mândrești, ci zicând în sinea ta: „slugi netrebnice suntem si ceea ce am fost datori sa facem, aceea am facut”.

Cât despre minciună, dacă e întotdeauna un păcat... Eu cred că nu. Porunca știu că mai e tradusă și prin „să nu faci mărturie mincinoasă împotriva aproapelui”. Nu trebuie aplicată fără discernământ. Spre exemplu, magii au evitat să-i spună lui Irod adevărul despre locul unde se află Pruncul, chiar dacă îi promiseseră că îl vor înștiința.

Poruncile nu sunt decât expresia iubirii de Dumnezeu și de oameni. De aceea Mântuitorul a spus că toate sunt cuprinse în: „Să-L iubești pe Dumnezeu din toată inima ta și pe aproapele ca pe tine însuți”. Păcat este tot ceea ce contravine iubirii. Deci „a minți” este păcat atunci când este făcut cu un scop rău - a denigra pe cineva, a-i face un rău; sau după ce tu însuți ai făcut un rău, minți ca să-l acoperi.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 07.01.2012, 23:24:46
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.751
Implicit

Citat:
În prealabil postat de BebeGeo Vezi mesajul
Am si eu o intrebare. Poate suna aiurea dar chiar sunt nelamurita.Stiu ca este porunca sa nu minti dar daca minti sau ascunzi adevarul ca sa ascunzi ca ai facut o fapta buna tot este pacat? Pentru ca in acelasi timp Mantuitorul ne indeamna sa nu lasam sa se vada faptele noastra bune inaintea oamenilor si sa le facem intr-ascuns.
Nu este întotdeauna păcat să minți. Minciuna nu este păcat intrinsec. Spunem că un păcat este intrinsec atunci când nu poate fi imaginată o situație în care fapta respectivă nu ar fi materie rea (adică un lucru care nu ar trebui să se întâmple). Spre exemplu, avortul sau sacrilegiul sunt intrinsec rele, fiindcă ele sunt situații care nu ar trebui niciodată să se întâmple.

Care este, atunci, criteriul principal de judecată în a ști dacă o minciună este sau nu este un păcat ? Acest criteriu este foarte simplu și pleacă de la observația banală că nu toți oamenii au îndreptățirea să cunoască adevărul. Să luăm două exemple concrete:

A) O prietenă mă întreabă dacă între mine și soacra mea există frecușuri. Deși eu știu bine că există frecușuri, eu pot să neg acest lucru în bună conștiință. Deși este o negare a adevărului, nu este un păcat în virtutea faptului că prietena mea nu are îndreptățire să cunoască acest adevăr.

B) Duhovnicul meu mă întreabă dacă între mine și soacra mea există frecușuri. Eu nu pot să neg acest lucru în bună conștiință, fiindcă duhovnicul meu are îndreptățire să cunoască acest adevăr pe care eu i-l refuz.

Iată, deci, aceeași întrebare. Singura diferență, esențială însă, stă în îndreptățirea de a ști a celui care întreabă. Observăm că îndreptățirea nu este globală. Superiorul meu de la firmă are îndreptățire să știe dacă Popescu fumează în birou, ceea ce e interzis de regulament. Dar nu are îndreptățire să știe dacă Popescu își bate copiii. Mama lui Popescu are îndreptățire să știe dacă Popescu își bate copiii, dar nu are îndreptățire să cunoască detalii privind regulamentul intern al firmei la care lucrez.

Aplicând, acum, la cazul în speță: au sau nu au X și Y îndreptățire să cunoască faptele dv bune ? Dacă nu au, atunci discreția în privința lor, sau chiar negarea lor la o întrebare frontală, nu este păcat în sensul Decalogului.

Să mai observăm un lucru fără legătură cu cele de mai sus: când ne lăudăm cu faptele noastre bune, pierdem ceva esențial: o bună parte din merit. Am făcut o faptă bună ? Nu am făcut altceva decât trebuia să facem. Am postit ? Trebuia să postim. Am ajutat pe cineva în nevoie ? Spiritul Sfânt ne-a inspirat, pronia ne-a dat postibilitatea de a o face, de fapt este meritul lui Dumnezeu, care nu uită colaborarea noastră. Un șoricel care se cuibărise sub piciorul unui elefant se străduia din răsputeri, în tăcere, să țină pasul cu elefantul. Din cauză că nu prea putea singur, adesea se agăța de piciorul elefantului. Până într-o zi, când a strigat în gura mare: "iată ce tare tropăim noi doi !"

Cu frățietate în Cristos,
M.D.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com

Last edited by Mihnea Dragomir; 07.01.2012 at 23:31:36.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 07.01.2012, 23:58:55
zaharia_2009's Avatar
zaharia_2009 zaharia_2009 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 05.07.2009
Locație: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.239
Implicit

Interesanta discutie ! Da, da... ! E de urmarit ! Vedem unde s-o ajunge !
__________________
Credinta dreapta este medicamentul cel mare si cel dintii al mintuirii !- Sf. Maxim Marturisitorul .
Reply With Quote
  #5  
Vechi 08.01.2012, 00:41:03
iustin10 iustin10 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.01.2010
Mesaje: 2.305
Implicit

Trebuie sa ne gandim ca minciuna e doar pe jumatate ,ca mintim doar oamenilor,dar pe Dumnezeu nu il putem minti ,ca El stie tot ce e in sufletul nostru.

Minciuna nu e buna , doar ca noi ,datorita unor pacate anterioare,ajungem in anumite situatii din care nu mai putem iesi ,fara a rani pe cineva,decat printr-o minciuna.
De multe ori scopul e bun : sa nu ranim ,dar mijlocul e gresit, sa ne dam altii decat suntem.
Minciuna este o exprimare a neputinetei noastre ,si, un motiv de a ne uri mai mult.
Minciuna poate fi si o scoala ,daca ii urmeaza cainta .Caci desi minciuna asupra altuia ne-a reusit, in sufletul nostru stim ca am mintit lui Dumnezeu, si noua.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 08.01.2012, 03:39:06
zaharia_2009's Avatar
zaharia_2009 zaharia_2009 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 05.07.2009
Locație: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.239
Implicit propunere !

Desi acest subiect a mai fost ,,calcat in picioare" o data , parca nu a avut gustul celui de acum .
De data aceasta nu am un comentariu, adica inca nu este timpul pt. asa ceva, dar am o propunere .
Dupa ce in ani de zile am asistat la pareri sustinute ca tinuta vestimentara a unui crestin nu poate fi in nici o situatie un pacat, portul bijuteriilor , uzul parfumurilor, machiajul si fardarea asemenea , fumatul, tatuarea , gindurile patimase ale desfrinarii in care ne indulcim in nici un caz , sexul oral (sustinut tare elegant si cu emotie de un frate fost/pirit ortodox) nici pe departe si inca multe, multe, fapte care cad defapt sub osinda judecatii (cind si cum ne impartasim, mersul itinerant prin biserica la sfirsitul liturghiei pt. inchinarea la icoane, felul si profumzimea marturisirii, practici legate de maslu, modul de alcatuire a unui pomelnic si mai ales pe cine trecem la sfintele taine pe un asemnea pomelnic, sarindare, psaltire si tot felul de rugaciuni fara binecuvintare, ecumenismul sub toate aspectele ,polemica ortodocsi -alte culte, istoria bisericii ardelene sub austrieci, temeinicia dogmatica a BGC ... si multe, multe, altele ) si pe care le-am tot discutat , toate acestea insa dupa ce luam din Evanghelie ce ne convine sau scoatem din context , dupa ce ignoram sfintele canoane si mai ales dupa ce declaram ca nu ne intereseaza decit iubirea in dauna adevarului si a dreptatii ... deci dupa toate acestea iata ca acum era de asteptat ca cineva sa aibe taria si sa vina sa puna cireasa pe motul tortului : eeeei !?!?... este cumva minciuuuna vreun pacat ????
Nuuuuu !
Pt. ca minciuna este dimezeiasca ! De aceea si apare de la inceputul civilizatiei ,in decalog, la porunca a IX urmatorul text : ,,Să mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău, cind vrei si cit vrei.” (conform Funny Bible)
De aceea si suntem educati de mici copii, de cind incepem sa vorbim, in spirit ,,religios" invatind toti poezia ,,Catelus cu parul cret" (... fura rata din cotet/El se jura ca nu fura /Dar l-am prins cu rata-n gura !). Cu o asemenea educatie este firesc sa ajungi la maturitate sa-ti pui intrebarea crestineasca : este pacat minciuna !?!?!?

Pai ce ne mai lipseste ? Motul ! Haideti fratilor sa mai facem inca un concurs de minciuni, ca tot nu este pacat . Dar unul strasnic, nu cum am facut cite unii pina acum ! Iata propunerea !

Atunci cind nu ne intereseaza Adevarul nu mai este decit o alternativa, sa ne indoim de noi insine : este oare minciuna pacat ????
Excelent , splendid sofism despre minciuna ; personal il felicit pe fratele care ca si in cazul sexului oral a mai incercat un tur de forta cu neatentii ortodocsi .
Dar totusi , nu a precizat nimeni cine este tatal minciunii, ca poate cine stie, sunt si din cei care au uitat !


NB : urmaresc in continuare topicul cu mult drag .
__________________
Credinta dreapta este medicamentul cel mare si cel dintii al mintuirii !- Sf. Maxim Marturisitorul .

Last edited by zaharia_2009; 08.01.2012 at 03:48:05.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 08.01.2012, 04:09:56
Hartford's Avatar
Hartford Hartford is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 27.11.2005
Locație: USA
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.809
Implicit

Citat:
În prealabil postat de BebeGeo Vezi mesajul
Am si eu o intrebare. Poate suna aiurea dar chiar sunt nelamurita.Stiu ca este porunca sa nu minti dar daca minti sau ascunzi adevarul ca sa ascunzi ca ai facut o fapta buna tot este pacat? Pentru ca in acelasi timp Mantuitorul ne indeamna sa nu lasam sa se vada faptele noastra bune inaintea oamenilor si sa le facem intr-ascuns.
Daca ai spus o minciunica sa nu faci zinzanie sau sa nu te mandresti nu e pacat stai linistita ca Dumnezeu le stie pe toate.
__________________
Rugaciunea care-i plansa
In a lacrimei parau,
Te sfinteste si te-nalta
Ca sa-l vezi pe Dumnezeu!
Reply With Quote
  #8  
Vechi 08.01.2012, 05:26:04
I.Calin's Avatar
I.Calin I.Calin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.08.2010
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 822
Implicit

Dincolo de orice subtilități filo/teologice, minciuna rămâne un păcat mare și din păcate, unul dintre cele mari!

Exemplul "frecușurile și soacra" față de prietenă și un răspuns posibil: "draga mea, îți înțeleg dorința acerbă de a ști totul despre mine, dar eu prefer să nu-ți dau detalii despre soacra mea și relațiile mele cu ea". Aha, s-ar putea să creem un disconfort celuilalt și să nu-i satisfacem curiozitatea inepuizabilă față de semeni... Și relațiile sociale, "adecvate cu lumea", sunt extrem de importante, chiar mult mai importante decât ADEVĂRUL... care este de cele mai multe ori INCOMOD: Nu degeaba Adevărul a fost răstignit! (Aha, noi nu vrem să fim răstigniți de ceilalți, vrem socializare, vrem confort intelectual, vrem cinstire, vrem toată această viață degenerată, demult în afara lui Hristos (vezi și http://www.youtube.com/watch?v=H0_lN...eature=related), vrem agiornamento ca să plăcem semenilor, nu vrem bătăi de cap când putem scăpa cu o minciună "nevinovată"?!?)

Păi, frățiile voastre, Crucea fiecăruia înseamnă și a propovădui Adevărul cu toate riscurile pe care le comportă! (Eu, totuși, cred în Sf. Petru de dinainte și mai ales de după lepădare, nu în timpul lepădării când a fost al minciunii "nevinovate", al lepădării, al dorinței de a nu incomoda și a nu se incomoda pe sine în această existență). Dar nici noi nu vrem răstignirea (suntem într-o stare permanentă de lepădare de Hristos) și în atari condiții, nu știu de ce ne-ar vrea pe noi Hristos. Aha, mizăm care va să zică pe har că oricum toți suntem păcătoși și "nu există om care să nu greșească". Dar una este greșeala involuntară și alta este cea în cunoștință de cauză (vezi minciuna) bazându-ne pe iertarea lui Dumnezeu.

Cât despre situațiile limită când acceptăm minciuna pentru a-i salva pe alții (război, nazi-SS, în fața morții, situații diverse și probabil,extrem de delicate etc.) e la latitudinea noastră pentru ce optăm, dar trebuie să avem responsabilitatea să admitem că săvârșim un păcat mințind și vom da socoteală pentru aceasta.

"Eu sunt Calea, Adevărul și Viața" nu are nici o legătură ființială sau logică (în afară de cea de opoziție totală) cu faptul că diavolul "grăiește dintru ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii." (Evanghelia după Ioan, 8, 44)

Oricum, "subtilitățile metafizice" legate de păcat și formele de manifestare ale acestuia golesc sufletele noastre de Adevăr și ne îndepărtează din ce în ce mai mult de Dumnezeu. A accepta minciuna în orice formă subtilă a ei (și chiar adevărul parțial) e PĂCAT. Ce să mai spun de faptul efectiv de a minți și încă conștient? E păcatul în forma sa cea mai "pură"!


P.S. Cu iertare, dar să fim mai atenți la:
"Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; și ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este." (Evanghelia după Matei 5, 37)
__________________
Mulțumescu-Ți Ție, Doamne, pentru toate, pentru fiecare zi și pentru moartea ce va veni, Te ascult, Doamne și nici măcar după ascultare, nu-mi da mie, ci numai după voia Ta, ajută-mi părtaș să fiu binecuvântărilor Tale, acum și întru împărăția Ta. Amin.

Last edited by I.Calin; 08.01.2012 at 05:50:44.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 08.01.2012, 06:01:50
I.Calin's Avatar
I.Calin I.Calin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.08.2010
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 822
Implicit

Citat:
În prealabil postat de BebeGeo Vezi mesajul
Stiu ca este porunca sa nu minti dar daca minti sau ascunzi adevarul ca sa ascunzi ca ai facut o fapta buna tot este pacat? Pentru ca in acelasi timp Mantuitorul ne indeamna sa nu lasam sa se vada faptele noastra bune inaintea oamenilor si sa le facem intr-ascuns.
Ce legătură are minciuna cu lauda de sine? Pur și simplu nu vorbești despre ceea ce faci.. Asta înseamnă că nici nu spui adevărul, nici nu minți. (Vorbești vreodată în gura mare despre faptele rele proprii săvârșite? Mă îndoiesc... Arareori, vei vedea oameni spovedindu-se public! De unde până unde dorința de a vorbi despre faptele bune?). Iar întrebat fiind cu privire la faptele bune săvârșite, răspunsuri posibile: "puteam să fac mult mai mult", "iartă-mă, te rog, aș vrea să nu vorbesc despre asta" etc. Sau trebuie neapărat să simțim recunoașterea pompoasă a faptelor noastre bune?

Dar aici e însă o problemă cu înfrânarea limbii... Și e mai comod să stai la bârfă (a se citi socializare) decât să te retragi în colțișorul intim al sufletului tău cu rugăciunea "Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine păcătosul/păcătoasa"...
__________________
Mulțumescu-Ți Ție, Doamne, pentru toate, pentru fiecare zi și pentru moartea ce va veni, Te ascult, Doamne și nici măcar după ascultare, nu-mi da mie, ci numai după voia Ta, ajută-mi părtaș să fiu binecuvântărilor Tale, acum și întru împărăția Ta. Amin.

Last edited by I.Calin; 08.01.2012 at 06:23:18.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 08.01.2012, 07:25:02
ioan cezar
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Urmaresc si eu cu interes cum merge topicul, vorba domnului Zaharia, fiind inca nesigur fata de raspuns, din pacate.
Un motiv pentru care nu sunt sigur este, pentru mine, priza subiectiva a constiintei la actul minciunii. Altfel spus, daca in cazul unui pacat cum ar fi, de pilda, betia, am indicatori subiectivi clari care ma trag de maneca si ma ajuta sa constientizez limpede ca am pacatuit (ma simt rau fizic, activitatea mea e perturbata, ma simt vinovat, mi-e rusine, regret unele vorbe si fapte), in cazul minciunii cum stam?
Pentru ca se poate intampla sa ma trezesc in fata unui om cu un pistol in mana (am vazut ieri, uimitor, pe strada mea linistita din cartierul Titan, un barbat care a coborat dintr-o masina si a tras cateva focuri de arma asupra altei masini, fiind urmarit - exact ca-n filme!), care ma intreaba daca eram in locul x la ora y iar eu, speriat de pistol si banuind ca omul o avea vreo interpretare personala pe baza careia s-ar putea sa ies tap ispasitor, spun ca nu, nu am fost, desi fusesem... In acest caz imi pare ca nu prea am indicatori clari care sa ma "anunte" ca am savarsit un pacat. Nu ma simt vinovat, nu imi e rusine, deoarece am mintit pentru a-mi salva viata in fata unuia care, cel putin in clipa aceea, s-ar putea sa imi para scos din minti...
Dar intrezaresc o eroare in abordarea mea: oare pacatul este pacat doar daca imi dau eu seama de asta?... (ne spovedim si pentru pacatele nestiute, pentru cele fara intentie) Dar daca nu imi dau seama, de unde sansa de a ma cai? De unde zvacul spre pocainta? Si totusi, pocainta este un dar de la Duhul Sfant...
Of, cum o intorc, tot nu-mi iese... Ma iertati! Poate prinde cineva vreun fir din incercarea mea, totusi...:)

In principiu, pentru a avea relevanta fiintiala (precum pacatul insusi are impact adinc, fiintial) si nu doar in plan normativ, cred ca minciuna, ca orice pacat, se cuvine sa fie analizata nu doar, sa zicem, comparativ-lingvistic, marcind cu degetul o lista de propozitii fie si din Sfanta Scriptura ci, in buna traditie ortodoxa, se cere raportata la indicatori cum ar fi: rugaciunea si evolutia ei (un pacat lasa imediat urma in lucrarea rugaciunii), starea sufleteasca generala (bucurie sau apasare, plictis, tristete), ginduri-parazit care "imboldesc" constiinta (extrema fiind ganduri de hula), reactii fie si neconstientizate ale semenilor (cineva, brusc, nu ma mai are la inima si nu stie de ce...) etc.
Daca orice minciuna este pacat, atunci ar trebui sa lase una sau mai multe din "urmele" de mai sus (iar eu sa fiu suficient de "fin" duhovniceste incat sa resimt aceste urme.)

Nu pot rupe minciuna si pacatul in genere, de persoana, ca realitate vie, in carne si oase, aflata in raporturi cu alte persoane si, in primul rand, cu Hristos Care este Persoana.
Minciuna si pacatul nu imi par relevante in sine, in mod absolut, ci doar in raporturi dintre persoane, inclusiv (de fapt, mai ales!) dintre persoana si Persoana.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
e pacat cristina mioara Generalitati 37 13.08.2011 20:11:49
Sa minti nu e chiar atat de rau absolutep0wer Generalitati 19 19.07.2010 13:20:52
Postul - inseamna intotdeauna tristete? sophia Postul 8 09.12.2009 18:16:41
pacat sau nu? pisi Generalitati 34 19.06.2008 00:11:07