Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Minuni ale Ortodoxiei > Mari Duhovnici si predicile lor
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 04.09.2008, 15:46:44
AndreiB AndreiB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.09.2007
Mesaje: 279
Implicit

bun parinte.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 06.09.2008, 21:33:54
sofiaiuga's Avatar
sofiaiuga sofiaiuga is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.02.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.015
Implicit

am fost si eu acum 2 ani cu ocazia unui pelerinaj mai lung de 6 zile si la man CARAIMNAN,si am filmat ceea ce am vazut ,dar timpul fiind ,limitatat ,caci mai aveam de mers mult ,nu am avut prea mult timp sa ma rog ,ci doar rugaciuni mai scurte,fiind ocupata dupa inchinare in manastire ,si datul la acatist si 40 de SF.Liturghii,cu fulamtul si cumparaturi de la pangar.Sper ca Domnul sa imi mai inlesneasca sa aj pe acolo ,caci nu voi mai fi ocupata cu filmatul ,poate doar manastirea noua dc ar fi gatas..
Reply With Quote
  #3  
Vechi 06.09.2008, 21:53:32
partenie partenie is offline
Member
 
Data înregistrării: 27.09.2007
Mesaje: 97
Implicit

Reply With Quote
  #4  
Vechi 06.09.2008, 21:56:13
partenie partenie is offline
Member
 
Data înregistrării: 27.09.2007
Mesaje: 97
Implicit

S-a nascut in maternitatea din Ruginoasa, care pe atunci, in anul 1933, era incropita chiar in palatul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Nenorocul a facut ca mama sa sa moara in chinurile nasterii. "Si eu am fost crezut mort de doctori ca si mama. Moasele m-au pus intr-un lighean si m-au aruncat pe malul garlei, printre gunoaie, infasurat pe jumatate in pielita ceea trasa din maruntaiele mamei". A fost luat de o taranca tanara care trecea pe marginea garlei. "Daca nu ma afla ea, mai aveam putin si furnicile mi-ar fi mancat ochii, as fi ajuns prada la sobolani. Atunci mi-a murit moartea cea dintaia oara!". A copilarit la Todiresti, fara sa fie infiat, dar "ocrotit cu multa dragoste", a venit apoi razboiul si un frate vitreg, mai in varsta decat el, Ilie Puiu, a plecat pe front si nu s-a mai intors. Copilul ramas acasa a visat pentru prima oara "o tanara ce parea fara varsta, imbracata in straie manastiresti" care i-a spus ca "va fi ocrotit" si ca tatal sau se va intoarce dupa un lung prizonierat. Minunea a facut ca la 12 ani dupa ce plecase pe front, fratele vitreg mai mare a aparut in poarta casei, povestind satenilor cum petrecuse ani grei de prizonierat in Siberia. Ilie s-a "hodinit o tara", dupa atatia ani de chin, apoi si-a gasit o femeie, s-au cununat religios si au hotarat sa-l infieze si sa-l boteze pe copilul ajuns in pragul majoratului. Atunci a devenit crestin Gheorghe Puiu, iar viitorului monah i s-a completat certificatul de nastere.
Eu nu am ajuns aici, dar stiu ca din Busteni, apucand pe un drum laturalnic, urci, urmand cateva serpentine mici, pret de vreo 80 de metri diferenta de nivel ca sa ajungi intr-o poiana care se deschide chiar la marginea padurilor de sub varful Caraiman.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 06.07.2013, 20:29:01
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Pe Valea Prahovei la Bușteni, în marginea pădurilor veșnic verzi de sub Caraiman, trăiește un călugăr al cărui renume a depășit de mult granițele de piatră ale Bucegilor. Este vorba despre părintele Gherontie, cel căruia i-a „murit moartea de trei ori până acum”.
Aruncat într-un lighean, pe malul gârlei
- See more at: http://blog.artizanescu.ro/minunea-d....IUUTOEAq.dpuf
Pe Valea Prahovei la Bușteni, în marginea pădurilor veșnic verzi de sub Caraiman, trăiește un călugăr al cărui renume a depășit de mult granițele de piatră ale Bucegilor. Este vorba despre părintele Gherontie, cel căruia i-a „murit moartea de trei ori până acum”.
Aruncat într-un lighean, pe malul gârlei
- See more at: http://blog.artizanescu.ro/minunea-d....IUUTOEAq.dpuf

Pe Valea Prahovei la Bușteni, în marginea pădurilor veșnic verzi de sub Caraiman, trăiește un călugăr al cărui renume a depășit de mult granițele de piatră ale Bucegilor. Este vorba despre părintele Gherontie, cel căruia i-a „murit moartea de trei ori până acum”.
Aruncat într-un lighean, pe malul gârlei
- See more at: http://blog.artizanescu.ro/minunea-d....IUUTOEAq.dpuf
,,Părintele Gherontie Puiu ne-a întâmpinat plin de căldură. E un om înalt, solid, a cărui întreagă ființă exprimă bunătate și încredere. Vorbește blând, în grai dulce moldovenesc și ascultându-l, ai senzația că Dumnezeu te mângâie pe frunte și te întreabă ce mai faci? Întreaga viață a preotului e un martiriu. S-a născut în 1933, la Todirești, aproape de Iași. Mama lui a murit la spitalul din Ruginoasa, în timp ce îl aducea pe lume, iar tatăl a plecat de acasă, nimeni nu știe de ce. Crezându-l mort și pe prunc, moașele l-au pus într-un lighean și l-au aruncat pe malul gârlei. „Așa am intrat eu în viață, într-un lighean, mărturisește zâmbind părintele Gherontie. Dar cred că Dumnezeu a vrut ca să trăiesc, altfel nu-mi imaginez cum am putut rezista, mic, abia născut, în frig.” Peste puțin timp, bebelușul s-a trezit din leșin și a început să plângă. Prin apropiere tocmai trecea o țărancă și, auzind copilul scâncind, l-a luat cu ea. Așa a ajuns micuțul în casa familiei Puiu Petrache din Todirești. Oamenii l-au îngrijit cu multă dragoste și i-au pus numele Gheorghe. Au trecut anii și viața lui a decurs liniștită. În adolescență, însă, s-a hotărât să se călugărească. Părintele Pâslaru, starețul Mănăstirii Neamț, căuta un băiat care să ucenicească pe lângă el. Așa a pășit tânărul Gheorghe pe calea călugăriei, devenind „Gherontie”.

„Ne-au tuns bărbile și pletele și ne-au obligat să vorbim cu tovarășe
Călugărul a stat la Mănăstirea Neamț până în 1959. În acel an a venit ca un trăsnet decretul de evacuare a lăcașurilor mănăstirești. „Într-o zi, au sosit câteva mașini cu milițieni și ne-au luat pe sus, povestește părintele. Am fost purtați toată noaptea pe drumuri, iar în zorii zilei următoare am ajuns la Iași, unde ne-au băgat în niște barăci, la o fabrică de țesături. Ne-au tuns bărbile și pletele, ne-au dat haine muncitorești și ne-au obligat să vorbim cu tovarășe, că altfel ne împușcă. A fost groaznic! Era un lagăr de muncă unde am stat trei săptămâni. Într-o noapte mi-am pus în gând să fug. Și am reușit.” Pe drum, „tovarășul„ Gherontie a fost prins de doi milițieni care l-au dus la arest, obligându-l să semneze un proces verbal, precum că ar fi încercat să-i ucidă. Acuzat de tentativă de evadare și agresarea organelor de miliție este condamnat la 15 ani de muncă silnică în lagărul de la Periprava. Acolo oamenii erau schingiuiți, împușcați, iar alții se aruncau în Dunăre, ca să-și afle moartea. Întâmplător, deținutul este dat pe mâna unui brigadier-șef, pe care îl recunoaște ca fiind fost preot la Mănăstirea Cetățuia din Iași. Acesta îl ajută să evadeze, trimițându-l la Tulcea pentru descărcarea unor șlepuri. De aici, Gherontie reușește să fugă la Timișul de Sus.

Călugărul, frate cu ursul

Ajuns aproape de munți, Gherontie s-a gândit că între stâncile lor va găsi cea mai bună ascunzătoare. A urcat pe platoul Bucegilor și, după două zile de mers, a descoperit o peșteră pitită între Claia Mică și cea Mare. Aici, în pustiu, neștiut de nimeni, a trăit zece ani. Pe o piatră, pe care el și-o închipuia altar, slujea zilnic Sfânta Liturghie. Mânca rădăcini, fructe, bea apa de izvor și roua de pe frunze. Slăbise, dar nu-l durea nimic. Se întâlnea pe cărare cu urșii și veverițele. Nopți întregi se ruga la crucea de pe Vf. Caraiman, promițându-i Maicii Domnului că va construi o mănăstire cu hramul Înălțarea Sf. Cruci, dacă se va întoarce viu în lume. „În peșteră cu mine trăia un urs mare și bătrân. Venea, mormăia, pleca, iar venea. Să vă spun drept, mi-a fost tare frică la început. Aoleu, Gherontie, aici îți putrezesc oasele, îmi ziceam în gând. Uneori aducea zmeură, o rupea din boscheți, cu tot cu frunze și tulpini. Când pleca el, mâncam eu ce rămânea. Într-o noapte geroasă, n-am mai putut îndura frigul și m-am culcușit la spinarea lui. Fie ce-o fi!!! Era înfiorător de frig! Dar fiara nu s-a atins de mine.” După atâția ani, miliția i-a pierdut urmele, iar Gherontie a coborât din munte și s-a dus pe jos, până la Todirești, la tatăl său adoptiv. Aici a descoperit că familia îi făcuse demult pomana, iar în cimitirul satului se găsea o cruce cu numele lui. L-au trecut fiorii!
O revenire miraculoasă
După 1989, Gherontie s-a întors la mănăstirea Neamț, unde a fost recunoscut imediat de noul stareț, care l-a luat sub aripa sa ocrotioare. S-a înscris la seminar și a rămas mai multă vreme printre călugări, cu bucurie, închinându-și viața bisericii. Dar necazurile nu l-au ocolit. În 1995, tocmai când spovedea o credincioasă, părintele Gherontie face un accident vascular cerebral și paralizează. După trei luni de suferință este trimis la sanatoriul din Sinaia, unde dr. Constantin Dinu îi spune că va avea nevoie de câțiva ani buni pentru refacerea completă. În aceeași noapte, călugărului i s-a întâmplat ceva incredibil: „A apărut Măicuța Domnului, slăvit fie-i numele! Era lângă pat. La început, amețit de medicamente, am crezut că o fi vreo asistentă sau vreo doctoriță. Dar avea altfel de straie… S-a uitat la mine și mi-a spus să mă trezesc iute, că nu-s bolnav. Apoi, a zis să caut un brad cu șase ramuri, de unde se vede marea cruce, la care m-am jurat. Acolo să fac o mănăstire, așa cum am promis. Eu eram ca mut, nu puteam să scot un sunet. Și odată a dispărut…” Preotul s-a speriat foarte tare. S-a ridicat brusc din pat, iar cei doi vecini de cameră, care îl știau paralizat, se uitau la el încremeniți. A doua zi, medicul îl privea la fel de uluit. Nici el nu-și explica ce se întâmplase. După încă o serie de analize făcute, care arătau bine și total diferit de primele, doctorul l-a lăsat să plece, cu promisiunea că nu va face efort și că se va menaja. Dar Gherontie nu prea s-a menajat. Cum a ieșit din spital s-a dus glonț la primarul din Bușteni, ca să-l roage să-i dea un teren bun de mănăstire, sub munte. Preotului i-a plăcut locul de pe dealul Palanca, iar primăria l-a lăsat să construiască acolo. A strâns muncitorii, a făcut rost de bani din donații și s-au apucat serios de lucru. Cu multă strădanie și îndârjire, călugărul a reușit să-și îndeplinească visul.
Cu un pas în Rai și cu unul în Bușteni
Azi, într-o zonă ruptă din Rai, se ridică o mândră mănăstire ce poartă hramul „Înălțarea Sfintei Cruci”. Credincioși din întreaga țară se roagă aici pentru iertarea păcatelor, pentru sănătate și liniște sufletească. Femei care plâng încet, pătrunse de fiorul credinței, copii curați la suflet, bătrâni bolnavi. „Vine lume din cele mai îndepărtate sate și orașe, spune preotul. Și de peste hotare ne-au vizitat români plecați demult din țară. Dacă eu văd că au credință, atunci știu că-i pot ajuta și nu mă mai rog zadarnic pentru ei. Bolnavii s-au însănătoșit. Unii au venit în cărucior și după două săptămâni au urcat pe picioarele lor. Câțiva, care erau în divorț, s-au răzgândit și nu s-au mai despărțit. Rude certate de ani de zile s-au împăcat, după ce au fost la noi. Aici e pacea! Aici e liniștea!” (Editura Mateescu)



http://blog.artizanescu.ro/minunea-de-sub-caraiman/
Reply With Quote
  #6  
Vechi 06.07.2013, 20:33:17
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Minunea de sub Caraiman

Pe Valea Prahovei la Bușteni, în marginea pădurilor veșnic verzi de sub Caraiman, trăiește un călugăr al cărui renume a depășit de mult granițele de piatră ale Bucegilor. Este vorba despre părintele Gherontie, cel căruia i-a „murit moartea de trei ori până acum”.
Aruncat într-un lighean, pe malul gârlei
- See more at: http://blog.artizanescu.ro/minunea-d....IUUTOEAq.dpuf

,,Părintele Gherontie Puiu ne-a întâmpinat plin de căldură. E un om înalt, solid, a cărui întreagă ființă exprimă bunătate și încredere. Vorbește blând, în grai dulce moldovenesc și ascultându-l, ai senzația că Dumnezeu te mângâie pe frunte și te întreabă ce mai faci? Întreaga viață a preotului e un martiriu. S-a născut în 1933, la Todirești, aproape de Iași. Mama lui a murit la spitalul din Ruginoasa, în timp ce îl aducea pe lume, iar tatăl a plecat de acasă, nimeni nu știe de ce. Crezându-l mort și pe prunc, moașele l-au pus într-un lighean și l-au aruncat pe malul gârlei. „Așa am intrat eu în viață, într-un lighean, mărturisește zâmbind părintele Gherontie. Dar cred că Dumnezeu a vrut ca să trăiesc, altfel nu-mi imaginez cum am putut rezista, mic, abia născut, în frig.” Peste puțin timp, bebelușul s-a trezit din leșin și a început să plângă. Prin apropiere tocmai trecea o țărancă și, auzind copilul scâncind, l-a luat cu ea. Așa a ajuns micuțul în casa familiei Puiu Petrache din Todirești. Oamenii l-au îngrijit cu multă dragoste și i-au pus numele Gheorghe. Au trecut anii și viața lui a decurs liniștită. În adolescență, însă, s-a hotărât să se călugărească. Părintele Pâslaru, starețul Mănăstirii Neamț, căuta un băiat care să ucenicească pe lângă el. Așa a pășit tânărul Gheorghe pe calea călugăriei, devenind „Gherontie”.

„Ne-au tuns bărbile și pletele și ne-au obligat să vorbim cu tovarășe
Călugărul a stat la Mănăstirea Neamț până în 1959. În acel an a venit ca un trăsnet decretul de evacuare a lăcașurilor mănăstirești. „Într-o zi, au sosit câteva mașini cu milițieni și ne-au luat pe sus, povestește părintele. Am fost purtați toată noaptea pe drumuri, iar în zorii zilei următoare am ajuns la Iași, unde ne-au băgat în niște barăci, la o fabrică de țesături. Ne-au tuns bărbile și pletele, ne-au dat haine muncitorești și ne-au obligat să vorbim cu tovarășe, că altfel ne împușcă. A fost groaznic! Era un lagăr de muncă unde am stat trei săptămâni. Într-o noapte mi-am pus în gând să fug. Și am reușit.” Pe drum, „tovarășul„ Gherontie a fost prins de doi milițieni care l-au dus la arest, obligându-l să semneze un proces verbal, precum că ar fi încercat să-i ucidă. Acuzat de tentativă de evadare și agresarea organelor de miliție este condamnat la 15 ani de muncă silnică în lagărul de la Periprava. Acolo oamenii erau schingiuiți, împușcați, iar alții se aruncau în Dunăre, ca să-și afle moartea. Întâmplător, deținutul este dat pe mâna unui brigadier-șef, pe care îl recunoaște ca fiind fost preot la Mănăstirea Cetățuia din Iași. Acesta îl ajută să evadeze, trimițându-l la Tulcea pentru descărcarea unor șlepuri. De aici, Gherontie reușește să fugă la Timișul de Sus.

Călugărul, frate cu ursul

Ajuns aproape de munți, Gherontie s-a gândit că între stâncile lor va găsi cea mai bună ascunzătoare. A urcat pe platoul Bucegilor și, după două zile de mers, a descoperit o peșteră pitită între Claia Mică și cea Mare. Aici, în pustiu, neștiut de nimeni, a trăit zece ani. Pe o piatră, pe care el și-o închipuia altar, slujea zilnic Sfânta Liturghie. Mânca rădăcini, fructe, bea apa de izvor și roua de pe frunze. Slăbise, dar nu-l durea nimic. Se întâlnea pe cărare cu urșii și veverițele. Nopți întregi se ruga la crucea de pe Vf. Caraiman, promițându-i Maicii Domnului că va construi o mănăstire cu hramul Înălțarea Sf. Cruci, dacă se va întoarce viu în lume. „În peșteră cu mine trăia un urs mare și bătrân. Venea, mormăia, pleca, iar venea. Să vă spun drept, mi-a fost tare frică la început. Aoleu, Gherontie, aici îți putrezesc oasele, îmi ziceam în gând. Uneori aducea zmeură, o rupea din boscheți, cu tot cu frunze și tulpini. Când pleca el, mâncam eu ce rămânea. Într-o noapte geroasă, n-am mai putut îndura frigul și m-am culcușit la spinarea lui. Fie ce-o fi!!! Era înfiorător de frig! Dar fiara nu s-a atins de mine.” După atâția ani, miliția i-a pierdut urmele, iar Gherontie a coborât din munte și s-a dus pe jos, până la Todirești, la tatăl său adoptiv. Aici a descoperit că familia îi făcuse demult pomana, iar în cimitirul satului se găsea o cruce cu numele lui. L-au trecut fiorii!

O revenire miraculoasă

După 1989, Gherontie s-a întors la mănăstirea Neamț, unde a fost recunoscut imediat de noul stareț, care l-a luat sub aripa sa ocrotioare. S-a înscris la seminar și a rămas mai multă vreme printre călugări, cu bucurie, închinându-și viața bisericii. Dar necazurile nu l-au ocolit. În 1995, tocmai când spovedea o credincioasă, părintele Gherontie face un accident vascular cerebral și paralizează. După trei luni de suferință este trimis la sanatoriul din Sinaia, unde dr. Constantin Dinu îi spune că va avea nevoie de câțiva ani buni pentru refacerea completă. În aceeași noapte, călugărului i s-a întâmplat ceva incredibil: „A apărut Măicuța Domnului, slăvit fie-i numele! Era lângă pat. La început, amețit de medicamente, am crezut că o fi vreo asistentă sau vreo doctoriță. Dar avea altfel de straie… S-a uitat la mine și mi-a spus să mă trezesc iute, că nu-s bolnav. Apoi, a zis să caut un brad cu șase ramuri, de unde se vede marea cruce, la care m-am jurat. Acolo să fac o mănăstire, așa cum am promis. Eu eram ca mut, nu puteam să scot un sunet. Și odată a dispărut…” Preotul s-a speriat foarte tare. S-a ridicat brusc din pat, iar cei doi vecini de cameră, care îl știau paralizat, se uitau la el încremeniți. A doua zi, medicul îl privea la fel de uluit. Nici el nu-și explica ce se întâmplase. După încă o serie de analize făcute, care arătau bine și total diferit de primele, doctorul l-a lăsat să plece, cu promisiunea că nu va face efort și că se va menaja. Dar Gherontie nu prea s-a menajat. Cum a ieșit din spital s-a dus glonț la primarul din Bușteni, ca să-l roage să-i dea un teren bun de mănăstire, sub munte. Preotului i-a plăcut locul de pe dealul Palanca, iar primăria l-a lăsat să construiască acolo. A strâns muncitorii, a făcut rost de bani din donații și s-au apucat serios de lucru. Cu multă strădanie și îndârjire, călugărul a reușit să-și îndeplinească visul.

Cu un pas în Rai și cu unul în Bușteni

Azi, într-o zonă ruptă din Rai, se ridică o mândră mănăstire ce poartă hramul „Înălțarea Sfintei Cruci”. Credincioși din întreaga țară se roagă aici pentru iertarea păcatelor, pentru sănătate și liniște sufletească. Femei care plâng încet, pătrunse de fiorul credinței, copii curați la suflet, bătrâni bolnavi. „Vine lume din cele mai îndepărtate sate și orașe, spune preotul. Și de peste hotare ne-au vizitat români plecați demult din țară. Dacă eu văd că au credință, atunci știu că-i pot ajuta și nu mă mai rog zadarnic pentru ei. Bolnavii s-au însănătoșit. Unii au venit în cărucior și după două săptămâni au urcat pe picioarele lor. Câțiva, care erau în divorț, s-au răzgândit și nu s-au mai despărțit. Rude certate de ani de zile s-au împăcat, după ce au fost la noi. Aici e pacea! Aici e liniștea!” (Editura Mateescu)



http://blog.artizanescu.ro/minunea-de-sub-caraiman/
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Parintele Gherontie Puiu mekahekaleka Generalitati 11 07.02.2013 10:35:15
parintele iustin si parintele proclu cosmin95 Generalitati 48 01.03.2010 18:25:58
Parintele Parintele Iustin Parvu ClauCioc1969 Intrebari utilizatori 2 10.02.2010 15:10:10
Parintele Arsenie Papacioc despre parintele Justin: “ARE DREPTATE!” tot-Laurentiu Stiri, actualitati, anunturi 3 20.01.2009 05:57:26
Parintele Ilie Cleopa catre Parintele Arsenie Boca Laurentiu Mari Duhovnici si predicile lor 0 04.02.2007 16:57:47