Postul negru

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Postul înseamnă să fii tot mai bun cu Dumnezeu şi nu tot mai bun kaa Dumnezeu!

Adică trebuie să fii aşa ca cucu' (unde cuibul în care-ţi depui oul (sufletul) este mânăstirea sau credinţa Domnului şi nu aia a antichristului acoperit pentru că dacă eşti înţelept atunci vrei să ai urmaşi porumbei şi nu ereţi cruzi), deci trebuie să fii aşa ca cucu' şi nu trebuie să fi aşa ca kaakaa atunci când posteşti!

... ... ...

Oare omule nu-ţi vei da seama niciodată că tu te-ai înşelat înşelând?..şi oare nu te dezbini tu oare de adevăr şi de bine şi de Dumnezeu dacă refuzi la nesfârşit să-ţi dai seama ce faci prefăcându-te mereu că nu vezi şi nu ştii ce faci?

''Mi-e sete!...Fericiţi cei flămânzi şi însetoşaţi de dreptate pentru că ei se vor sătura...'' Cu ce se vor sătura dacă postesc?

Deci crucea dusă cu multă crumilinţă în taina marei iubiri este postul care te întăreşte duhovniceşte ca să poţi să-i spui Domnului DA şi la tot ce vine de la cel rău, la tot ce-ţi vine ţie NU!..

Când postiţi nu fiţi ca ipocriţii şi făţarnicii sau ca butoaiele fără fund fiindcă cei curioşi pârăsc repede ca să înşele neînţelegând ei cum adică defapt ei pe ei înşişi se înşală din OBEDIENŢĂ folosită cu vicleşug aşa ca baNatanael! ''Daţi-i chin şi tânguire şi plătiţi-i îndoit acestei desfrânate!.. căci acolo s-a găsit sângele sfinţilor şi al drepţilor din care ea s-a adăpat cu lăcomie aprinsă'' Daţi-i viteză!

Omul e foarte prost şi rău şi naiv şi el fie vrea să facă rău şi să meargă în iad şi face răul ştiind unde vrea să ajungă fie face răul crezând că face bine prin răul pe care-l face aşa ca nebunii ce mituie pe satana ca să-i primească în slujba lui ca să fie şi ei soldăţoi ce împlinesc fără zăbăvnicie şi fără să se încurce şi imediat cu toată puterea şi forţa porunca cea rea pentru ca să primească solda lor de mercenari: minciuni şi pâre mincinoase prin sinceritate şi credinţe naive de la satana cu care se autoamăgesc că cică ar fi ei mai buni şi mai grozavi şi mai neînşelaţi de Dumnezeu... veşnic nemulţumiţi şi răzvrătiţi că cică Domnu-i minte pe ei.

1.Practic aceşti neascultători tiranici ce iau locul Domnului stând pe acelaşi scaun cu satana leapădă sau trădează pe Dumnezeu ca să-şi facă chip cioplit lor susţinând cu ipocrizenie şi tiranie că nu ei ci alţii îşi fac.

Dar nimeni nu ştie ce e aia chip cioplit, chip turnat, chip spurcat şi toţi vorbesc despre idoli dar habar nu au cu adevărat ce înseamnă aia.

2.Ei înşii sunt chipul cioplit iar cum arată un idol chip cioplit ce a luat locul lui Dumnezeu zice în lege mai jos cum se face el de către oamenii răi şi necredincioşi ce conduc gLumea:

3.Hulesc pe Dumnezeu şi-L înşeală şi-l nesocotesc şi-L dispreţuiesc luîndu-I numele ca să primească ei răsplata slavei deşarte, a tuturor puterilor răutăţii cu care ei cred că fac binele apărându-şi păcatul şi viciul ascuns.
4.Muncesc tot timpul fără credinţă şi fără ţEl şi fără să ia de la Dumnezeu odihnă pentru ascultare din iubire, râvnind sfinţenii spurcate de la miturile şi superstiţiile gLumii.
5.Necinstesc părinţii neiubindu-i şi nefiind cinstiţi şi sinceri cu ei ci urându-i şi risipindu-le strădaniile prin tot felul de certuri şi răutăţi fiind mereu nemulţumiţi în ideea: n-am primit ce-aş fi vrut, nu mi-au cumpărat şi mie aşa cum li se cumpără şi primesc alţii şi aşa cum aş fi dorit, nu-i cum vreau şi aş fi vrut şi cum mi-ar fi plăcut ca gLumea. Iar călugării şi credincioşii vor şi ar fi vrut chiar mai rău ca gLumea crezând prin logica perversă că dacă nu e ca gLumea atunci e sigur ca Dumnezeu şi e bine. Nu e bine ci e mai rău ca Dumnezeu, mai rău ca gLumea deci e ca dracool şi nu ca Dumnezeu!.. dar ei insistă că cică ar fi bine aşa cum vor ei încrâncenaţi în ambiţia răutăţii superstiţioase crezând că cică e bine şi că fac ei bine dacă nu e ca gLumea! Păi nici ca gLumea da' nici ca dracool!
6.Ucid pe la spate cu cuţitpul deşi e scris să nu ucizi chiar dacă e clar că păcătosul merită a fi ucis şi ei ucid cu preponderenţă şi întietate pe văduvă, orfan, fugarul nevinovat prigonit, fecioarele, copiii şi toţi nevinovaţii. Ei se folosesc cu viclenie şi ipocrizenie de legea ce ucide păcătosul prins în flagrant căci dacă nu-l ucizi tu asociindu-te cu victima atunci vă ucide el!
7.Desfrânează şi curveasc crezând în toate religiile şi cultele şi teoriile şi prostiile ştiinţifice pentru că sunt fie de partea împăciuirii între toate cultele în virtutea toleranţei deşi prin asta asupresc şi obligă la supunere fie sunt de partea câte unui cult fundamentalist absurd ce slujeşte o satana ce s-a erijat în a se socoti Dumnezeu nefiind nici pus de Dumnezeu şi nici trimis de al Lui însă declară mereu şi face mereu declaraţii de parcă ar fi aşa cum susţine el şi îngerii lui corupţi. Păi chiar nu putem face deoasebire între fapte şi persoane şi viaţa dusă de aceşti impostori ca să ajungem la concluzie după ce ne-am pus întrebarea: Cine e defapt cu adevărat Dumnezeu sau trimis de Dumnezeu ca să cerem să fim ca El şi ca sfinţii şi îngerii şi slujitorii Lui?
8.Fură nepricepînd ei cum adică fură mereu?
9.Ridică mărturie pârâcioasă şi mincinoasă şi foarte sinceră de frică să n-o păţească şi el căci nu vrea să facă dreptate cu Adevărat ci vrea ca toţi să fie denigraţi din răzbunare acoperită cu chip bun... o scârboasă ipocrizenie şi trădare pe care o primesc lăudându-se ca beroii.
10.Râvnesc la cele ce nu le-a dat lor Dumnezeu, cele ce nu sunt ale lor, menite lor, de niciun folos pentru ei şi nu le râvnesc pentru ca să le mântuiască şi sfinţească ci ca să le spurce şi mai abitir sau să se laude cu mulţimea şi numărul lor ca prin asta să pară că are prinţişorul merite... păi dacă e bogat atunci sigur a ostenit din greu ca să-şi strângă averea... A auzit cineva de vreun bogat bun sau de un sărac bun care să nu râvnească la bogăţia bogatului fiind oricând capabil să săvârşească fărădelegi mult mai abominabile ca bogatul pentru ca s-o dobândească? Toţi ştiu ce înseamnă sărac în duh... ei bine habar nu aveţi... fiindcă voi nu ştiţi ce e DUHUL! Duhul e tot ceea ce iese din om! Dacă seamănă cu Duhul Sfânt şi miroase ca Duhul Sfânt atunci e bun iar dacă nu atunci e rău fiindcă e bogat în păcate şi fărădelegi! Dacă ceea ce intră în om aduce roade bune prin ceea ce iese din om atunci acela pentru că nu mai are nicio şansă să scape de moartea prin sărăcie decât în Dumnezeu deci e fără scăpare, acela e sărac în Duh!

Acest chip cioplit e descris în lege şi el vine din necredinţa în Dumnezeu şi credinţa bogată în toate satanele cu toţi îngerii lui slujitori ai omului rău şi necredincios şi infidel faţă de Dumnezeu.

''Are nişte corniţe ca de miel dar vorbeşte ca un balaur'' făcând mereu declaraţii, dând declaraţii şi băgând îngrozirea în oameni prin propagandă pentru ca să rămână el la privilegii ca o căpuşe sugând sângele poporului Domnului fără nicio răspundere... şi răspândind mereu cu viclenie chipul unui Dumnezeu ipocrit şi făţarnic aşa ca el ce ar putea să vorbească despre tot felul de porunci în timp ce el însuşi nu le face şi nici nu are de gând să le facă având puse la inimă alte gânduri ascunse şi viclene prin care vrea să parvină şi să se realizeze gLumeşte şi să-şi asigure bătrâneţea prin furt şi nedreptate pe spatele altora.

Aceşti idoli şi chipuri cioplite nu sunt altceva decât nişte morţi ce se cred vii dar fiind ei morţi sunt infailibili în ideea că ei cred că nu vor muri niciodată.

Păi poate mortul să mai moară dacă e mort? POATE!.. Şi aşa ajunge un mort slujitor morţii care moare mereu invers omorând!.. şi sunt foarte tari la cerbice... adică cerbi cu coarne învârtoşate!.. ce fac din kkt bici aşa ca-ntr-o vrăjeală, fac din spurcăciuni lucruri bune de mîncat printr-o vrăjeală şi păcăleală şi nu printr-o minune... sau chiar dacă fac şi ei o minune schimbând kktul pe care-l declară în ceva bun e tot degeaba fiindcă miezul e corupt şi e fără Dumnezeu. Aşa mâncă ei spurcăciuni cu vrăjeală că cică au ei puterea de a face minunea ca să fie bune ele transformându-le aşa ca natura, aşa cum spală ploaia şi schimbă pocăinţa mintea omului îndreptându-l pe calea ce bună tot aşa pot şi ei face minunea luînd slavă de la oameni că iată că ei chiar pot mânca spurcăciuni şi sunt bune şi le fac lor bine. Păi pomul binelui şi răului era bun căci toate erau bune şi frumoase deci cum atunci rodul mâncat din el a fost rău pentru om aducându-i moartea? Păi tot aşa cum tot trupul sfântului e bun dar dacă-L mânci cu poftă lumească lacomă de păcate, de desfrâu, lingându-i invers organele ca să i le scoli atunci e rău... şi răul vine din fapta ta şi din neascultarea ta şi vei fi otrăvit!.. nu de trupul pe care-l mânci ci de viclenia şi răutatea şi desfrânarea ta neascultătoare aprinsă!.. darmite dacă mânci trupuri ce au trăit în păcat sau hulite de om şi date mereu la dracool prin tot felul de sudalme şi blesteme 'nevinovate' pe care ele le-au auzit şi trăit şi simţit? Oare nu din cuvântul omului rău şi blestemat şi necredincios s-a însemânţat în cer şi pe pământ toată neghina?

Deci e vorba că ei pot să facă declaraţii crezând ei că viaţa lor e după cum fac ei declaraţii... păi ce ai tu în mintea, inima şi sufletul tău omule şi cu ce te ocupi tu mereu pe faţă sau în ascuns? Cu ce eşti ocupat dacă nu vrei să iei în seamă pe adevăratul Dumnezeu?.. şi ce sunt toate declaraţiile tale?

Nu fiţi zăbavnici şi încurcaţi când faceţi cele bune ci fiţi zăbavnici la faptele răutăţii care vin la reîmplinire din duhul vicios vechi şi din noua 'creaţie' născocită ca să fie aşa ca gLumea ce merge tot înainte la progreres!

Nu fiţi maimuţe şi papagali ce vor să se asemene cu idolii!.. ci asemănaţi-vă cu Dumnezeu căci El e singurul care vă îndumnezeieşte... fără să vă asuprească şi fără să vă tERRORizeze!

[vsovivivi]

Credinciosul înşelat şi înşelător e anxios, fricos, temător, speriat, disperat, laş, trădător şi atunci păcatul din el unit cu el însuşi îl învaţă cu viclenie să se asemene ca papagalii şi maimuţele, cu puternicii vremelnici foarte mincinoşi şi ipocriţi, perverşi şi criminali, cu toţi beroii gLumii care slujind pe satana prin vrăjitorie învârtoşază în mintea şi inima şi sufletul credinciosului dreptatea, adevărul, sfinţenia, albul şi dulcele şi se răzbună ei impreună necruţător pe sfinţi, pe nevinovaţi, pe orfani, pe văduve, bătrâne, fecioare, copii, săraci... pe păcătoşii care se îndreaptă sau care s-au îndreptat. Se dă păcatul din om din obedienţă faţă de satana de partea slujitorilor cei puternici în rău, de partea satanei şi îngerilor lui şi trădând omul astfel, din neglijenţă şi nepăsare, crezând cu credulitate că face binele şi că trădarea şi răzbunarea asta pe Dumnezeu e un fel de bărbăţie şi atractivitate, din fricoşi şi laşi devin brusc oameni importanţi şi foarte deştepţi înălţându-se în slavă deşartă ca practicând repulsia, respingerea şi exclusivismul, lepădarea de Dumnezeu să-şi acopere frica bolnavă ce vine din păcat împreună cu simţirea oarbă şi neîndoielnică şi sigură că cică ei fac bine şi slujesc Domnului şi ştiu ei împreună că e foarte bine ceea ce fac atunci când răzbunându-se şi nerăbdând şi sătui fiind de cât sunt de pisălogiţi şi deranjaţi hulesc pe Dumnezeu şi iubesc fărădelegile satanei şi trec fără zăbăvnicie, cu totul de partea satanei fără ca măcar satana să le-o fi cerut sau să-i fi ispitit... crezând ei că defapt fac un lucru bun, fac bine, şi că până la urmă satana are dreptate şi e cel bun şi drept şi sfânt şi curat, şi că satana a făcut şi face bine pentru că satârizează invers ca cătana, şi atunci în prostia asta, pe el, pe satana, îl place omul învârtoşat din pricina gLumei, uitând şi lepădând toată cunoaşterea şi lucrarea lui Dumnezeu pe care dacă-L cunoşti nu ai cum să nu-L iubeşti din tot sufletul şi puterea şi mintea şi inima ta, că n-ai cum.. dacă-L cunoşti cu Adevărat.

Se ajunge din prostie şi trufia vieţii ca omul să se creadă credincios pe sine şi să locuiască într-o biserică păgână sau creştină a poftelor ochiului şi să 'slujească' Domnului neavând el habar săracu' om ce se crede şi cât şi cum se închipuie el de credincios când defapt nu e ci e clar la o analiză dreaptă pentru oricine că el într-adevăr slujeşte satanei şi antichristului şi proorocului mincinos mare profeet invers şi face asta doar din obedienţa păcatului din el unit cu el care-l îndeamnă prin mesaje viclene să trădeze mereu Adevărul, Dreptatea, Iubirea curată de Dumnezeu şi de Hristos şi să se dea şi el de partea şefilor ipocriţi, potenţilor trufaşi ai zilei, potentaţilor care sunt contra lui Dumnezeu, însă el necinstitul tradiţionalist nu vede şi nu vrea să vadă cum se prefac maimarii că cică Îl slujesc cu multă credinţă şi sfinţenie pe Dumnezeu... defapt şi de drept e doar interesul lor viclean de a profeeta invers, de a folosi Duhul pentru îmbogăţirea cu care să-şi cumpere siguranţa zilei vremelnice de mâine şi toate luxurile păcătuirii, înşelării, putinţa de a fi în pace şi mulţumire vremelnic, cu trupul de fiară, şi nu veşnic, prin asigurarea din belşug a tuturor nevoilor şi luxurilor trupeşti, lăudându-se până mor de bătrâneţe păcătoasă pe spatele slugilor naive şi credule pe care le întoxică cu moartea lor cea mare, defapt şi de drept fără rost, prin îndemnuri subliminale şi viclene la a iubii fără sfinţenie reală ci ipocrită şi la înhăitare spre a întreţine o ură pătimaşe şi o pismă acoperită sub meşteşugeli iluzorii pentru a devenii toţi credincioşii până la urmă nişte ultraşi bolnavi şi nebuni, nişte suporteri decerebraţi ce aplică aşa ca roboţii nedrepţi, cu siguranţă şi ambiţie şi vrăjitorie, toată răzbunarea satanei satârice pe Dumnezeu de parcă Dumnezeu ar fi răul şi ar face răul şi nu satana cu antichristul şi cu proorocool mincinos al gLumii care le ştie pe toate... cică ştie el cele ascunse că cică Dumnezeu a minţit şi i-a păcălit pe oameni ascunzând privilegiile ştiinţei răutăţii de ei, de el... săracul om, pe care cică l-a dorit Dumnezeu naiv, prost şi supus ca să-l înşele şi exploateze mai lesne.

Deci credinciosul îşi acoperă frica asta pervers-superstiţioasă prin viclenia răzbunării alăturându-se gangsterilor ipocriţi deghizaţi în îndrumători spirituali, în popi, duhovnici, şefi... răspândaci de învăţătură cu mintEres ascuns folosită la încântarea şi înălţarea de sine a 'ştiutorului' ca ştiind să lepezi pe Adevăratul Dumnezeu printr-o repulsie elevantă şi deştept-superioară dar care în mijloc are defapt duhul rău al respingerii bineului căci din trufie nu mai poate suporta a vedea sau a vorbi de Dumnezeul cu Crucea altfel decât cu cea mai vicleană ipocrizenie şi prefăcătorie sau cu minteres terrorist asupritor... se cred mari că cică au muncit, au muncit invers şi cu ambiţie, şi au devenit mari maeştrii celebrii ai artei de a se preface perfect că nu se prefac deloc declarând mereu cu tupeu părerile şi analizele şi socotelile lor plasate sub nume însemnat, de om mare, defapt un hoţ de orice şi criminal de ascultare din iubire de Dumnezeu, virtuţi ale Harului pe care confiscându-le şi jefunindu-le le preschimbă în bani murdari pe care îi înmulţesc ei foarte egoist pentru păcatul lor nebunesc şi aşa ducându-şi la nesfârşit o viaţă ipocrită şi desfrânată în care ei se arată că vorbesc 'drept', 'radical', 'dur' şi 'frumos' mor fără însă să aplice practic binele pe care-l vehiculează şi-l pomenesc şi astfel se măreşte şi creşte dezbinarea totală între viaţa lor şi vorbele lor şi deşi îşi dau seama că sânt greşiţi total şi sunt afară de Adevăr ei vor şi vor cu îndărătnicie şi cu o pismă acoperită şi ascunsă ca să-i atragă pe toţi la o unitate şi o comuniune a 'păcii' lângă ei nepricepând sau nevrând să realizeze că defapt pe toţi îi va distruge până la urmă exact aşa cum se auto-distruge pe el însuşi, marele ipocrit păstor fără cruce decât de pradă şi paradă, ucigându-se pe sine şi pe toţi mereu invers, pe dos, anapoda, aiurea, fără să aibă ascultare şi fără iubire şi fără ca prin moartea lor să schimbe viaţa altora în bine sau să-i aducă la Lumină şi pocăinţă bună cu îndreptare sigură.

Boam şi Roboua, adică dacă ai avere, ai boi, atunci poţi păcătui la nesfârşit că jertfindu-i ţi se iartă fără să te schimbi şi fără să te doară de măcelărirea fraţilor tăi, oameni, animale şi plante... chipul cel sărac şi fără apărare al lui Dumnezeu.

Aceşti trufaşi fără empatie şi compasiune faţă de cei ajunşi în stare de jertfă de neluat în seamă sunt foarte răi, sunt cei mai răi şi cei mai bolnavi de boala 'puterii' de a vorbi.

Nu muţenia este soluţia la această boală sau vorbirea prea puţină ci schimbarea vieţii trebuie să fie conform cu credinţa, vorbele, învăţăturile, declaraţiile ca să poţi să nu mai păcăleşti şi să nu mai asupreşti pe nimeni cu răutatea ta învârtoşată în răzbunare oarbă şi robotică şi astfel tERROAREA din tine să nu mai fie atât de sigură când simte săvârşirea răului că cică îi place, se simte binme şi deci e un lucru bun.

Dacă te regăseşti într-o astfel de stare, într-o lepădare de Dumnezeu sau într-o slujire la satana pe care o practici din frică şi obedienţă faţă de mai marii vicleni şi ipocriţi şi corupţi care se dau sfinţi şi drepţi şi înţelepţi şi puternici atunci înainte să faci vre-o prostie ia aminte la Cuvântul lui Dumnezeu şi pricepe că sigur poţi şi tu să crezi şi să revi la iubirea Adevăratului Dumnezeu, să-L iubeşti şi tu şi să-i ceri iertare reangajându-te din nou în lupta cea bună pe care El o duce cu păcatul din tine şi din oameni şi cu toate viciile din neghinele potrivnice Lui... pentru ca să biruiască El pentru binele cel veşnic al omului. Dacă iar te lepezi ca prostu' nu uita că Dumnezeu e bun şi iertător şi poţi să te reîntorci prin pocăinţă şi regrete la El iar şi iar pentru ca să rămâi cât mai multă vreme fidel şi cinstit în Adevăr şi Dreptate... trăitor nu al păcatului ci al sfinţeniei împreună cu El şi împreună cu toţi sfinţii ingeri şi sfinţii oameni şi cu toţi drepţii Lui care cred în El şi au încredere bună că doar aşa, în Dreptate şi Adevăr va fi bine şi pace în veşnicie cu Creatorul şi cu toată creaţia... nu în minciună rea sau sinceritate pârâcioasă rea.

Iubiţi numai pe Domnul şi pe aproapele din jertfă şi păziţi-vă gurochiul cel drept al inimii înviate ca să nu se învârtoşeze la fetele pe care vreţi să le înşelaţi şi să le spurcaţi şi să le ucideţi cu viclenie pentru ca să nu mai poată ele să vă acuze toate faptele voastre rele şi pofticioase şi ipocrite, fapte beroice de mari trădători şi laşi şi fricoşi foARTE tari la cerbice (încornoraţi lacomi cu coarne roşii, inverse spre egoism) şi îndărătnici la tot lucrul cel bun făcut sub ascultare de Dumnezeu, de păstorul cel bun, păstorul Cel cu CRUCEA şi cu Duhul... Sfânt.

Iubirea lui Dumnezeu înseamnă sfinţenie!

[vsovivivi]

Iubirea lui Dumnezeu şi de Dumnezeu înseamnă sfinţenie întru aproape şi orice altă iubire, dacă o pui la Lumină în Adevăr ai să vezi că nu e iubire ci minciună, pâră sinceră, nedreptate, ură, lăcomie, pismă, viclenie... fărădelegi, privirilegii... adică ÎNŞELARE ETERNĂ!

Deci postiţi la satâra militară gLumească şi satanică, postiţi la ÎNŞELARE ca să nu vă mai înşelaţi înşelând pe alţii!.. şi ''măcar iubiţi-vă unii pe alţii fără să huliţi dacă vreţi să vă recunoască gLumea ca fiind voi ucenici ai Mei.

[vsovivivi]

Sufleţeul blestemat din omu' prost, din creştinu' grozav, trage ca peştele obedient, încântat şi mândru de sine, la kkt spurcat susţinând din credulitatea absurdă în care trăieşte că e caca bun dacă e spurcat de înşelători.

Fetele frumoase sunt dornice ca fecioarele nebune să fie spurcate pe faţă şi în gură supunându-se ca nişte slujitoare să fie pe placool satanei din ipocriţi.

Ipocriţii grozavi pomenesc hulind tot felul de spurcăciuni de parcă ar fi infailibili şi intangibili şi indistructibili ca beroii.

Popii ipocriţi pomenesc tot timpul lucrurile curate şi Cuvintele şi Lucrările Domnului în timp ce fac tot felul de declaraţii viclene şi prozelicioase, goale de putere sfântă şi de conţinut moral serios şi adevăarat apărându-şi defapt duhul fariseic-satiric ce nu poate nimic şi nu-i în stare de nimic fiindcă nu suportă să asculte altfel decât din obedienţă, un fel de viclenie subtilă ce-l face să creadă că-l scapă ea de răspundere.. dacă apără cât mai pătimaş interesul mamoniac de lux al mai marelui său, ''vrednic este'', adică apără ca roborbul folosirea Duhului sfânt la a se îmbogăţii gaşca lor de păcălici satirici foarte serioşi în ipocrizenie cu bani pentru păcate şi vicii pe care ei le propagă ca fiind virtuţi: 'filantropie' prin societăţi de binefacere socială şi medicală, adică mila o face mereu altul... nu se ştie cine însă laudele se dau bisericii... adică unor ziduri, unor hârtii, unor decizii strategice... interese viclene şi absurde până la urmă.

Unii spurcăcioşi naivi ce nu-şi dau seama ce fac umblă cu icoane ale fecioarei care nasc în privitor iluzia şi aluzia spre îndemnuri spurcăcioase... fac trimitere privindu-le la credulitatea îmbrăţişată de naivi că cică preasfânta Fecioara Maria ar fi o fecioară nebună dornică de spurcare, o copilă ce abea aşteaptă să întărească libertatea perversiunilor sexuale şi nedându-şi seama ce stârnesc astfel de icoane bolnăvicoase în credincioşi le etalează băgându-le în văzul tuturor ca să ajungă tinerii ca nebunii să creadă că nebunia asta perversă e bună şi mântuitoare. E spurcare în masă!.. fiindcă credulul care îşi închipuie perversiune şi ajunge s-o creadă că e bună din pricina că ştie ca aia e Fecioara Maria, crezând ca prostul, îşi spurcă interiorul şi toată viaţa până află şi el şi până învaţă că defapt aluziile şi trimiterile respective sunt lucrarea satanei şi nu a preasfintei şi preacuratei Fecioare Maria.

Şi iată că după astfel de idei se iau tinerele fraiere, frumoşele şi nevinovate în naivitatea lor, care neavând de muncă vor să câştige şi ele ceva bani şi atunci învaţă şi ele ca altele să ciripească din limbuţă şi din guriţă trimiţând îndemnuri corporale perverse de disponibilitate celor cărora ar fi dispuşi s-o ajute să parvină pe nedrept, să fie iubite pe nedrept, să fie poftite pe nedrept şi folosite bine mersi... iar tinerii tot aşa se spurcă prin terorism grozav.. de spurcăcios şi hulicios, ca bolovanii, ca îndrăzneţii, ca bolnavii împătimiţi, ca musculatura îndesată şi gonflată, ca luptătorii mercenari zeificaţi pentru crimele lor.. grozav de necruţătoare şi copleşitoare.

Ce e de făcut în acest coşmar sper-mui-tor..a? NU ŞTIU.. Nu ştiu altceva dectât că trebuie să-L chemăm pe Dumnezeu să facă curăţenie... iar şi iar... ca să nu fie în zadar toată credinţa voastră, noastră, toată viaţa voastră, toate declaraţiile!

Nimeni nu cred că se poate pocăi dacă nu merge înainte, dacă nu vrea să meargă înainte spre îndreptare, spre Dumnezeu şi îndreptându-se pe parcurs abea aşa îşi dă seama de păcatele, fărădelegile şi nedrepţtăţile în care a trăit regretând şi păzind schimbarea în bine!

Îndrăcitul dacă e îndrăcit, cine credeţi că face păcatul, cine făptuieşte, cine se obijnuieşte să făptuiască păcatul?
Dracul şi satana din el sau el însuşi? Cine e cel ce face fapta rea ce-l va pedepsi?.. iar plata se dă aşa: ''după faptă şi răsplată!''.. şi fapta aia rea îl va pedepsi cândva foarte amarnic. Nu mai e nevoie de altcineva să-l pedepsească deşi ''după război mulţi viteji s-arată!.

Deci NU FACEŢI RĂUL strigând ca nebunii ce-şi apără ''famiglia mafihoaţă'': ''piei satană!'' văzând sau ştiind că satana nu ascultă de Dumnezeu şi în timp ce-i strigaţi piei satana nu vă aprindeţi de o mânie şi o răutate mai mare şi nu vă îmbătaţi cu vrăjitoria aprinderii neascultării ce înfiorează cu lăcomie desfrânata legalistă ca şi voi să nu ascultaţi şi să vă răzbunaţi şi mai rău ca satana devenind neghine foarte întărite ci atunci când ziceţi ''piei satană!'', ziceţi piei satană duhului cel rău care vă locuieşte şi nu vă lasă să ascultaţi de Dumnezeu din iubire păcălindu-vă ca din obedienţă să ascultaţi de tot felul de rânduieli omeneşti ieşite din omul neascultător şi învârtoşat, prostii vehiculate cu ipocrizenie şi ţinute spre a fi etalate ca curvele spre deşertificarea vieţii, lăudăroşenii care nu au mântuit pe nimeni.

[vsovivivi]

Omul săracu' e tare fricos, a ajuns cel mai laş şi cel mai fricos locuitor al creaţiei, a ajuns cea mai josnică creatură a Domnului pentru că frica lui pentru grija puşcăriei păcatului, pe care n-ar trăda-o şi din care n-ar ieşi nici mort, el sărmanul o preschimbă printr-o viclenie ascunsă în marea lui grozăvie, în marea lui forţă de a se arăta drept, mare, puternic şi berou cu nume important de bătăuş, de contrazicător, de artist satâric, de victimă ratată nedreptăţită, de mafiot, de balaur însemnat, de vrăjitor ştiinţific descoperitor.

Această viclenie pe care o foloseşte fără să ştie şi fără să-şi dea seama cum face este defapt încurcarea şi amestecul limbilor, minţilor, conştinţelor, amestecul ţintelor, amestecul vederilor, amestecool vinovaţilor pe care se răzbună înălţând t-erroarea cu grozăvie... de frică, fiindcă se teme acolo unde nu este frică şi nu se teme acolo unde ar trebui să se înfricoşeze şi să dea slavă dreaptă... şi aşa el nu poate să fie cinstit, nu mai poate pentru că se doreşte eroul cel drept, eroul cel grozav... însă grozăvia lui vine din frică prin amestec, îşi cobeşte singur sau îşi pleacă urechea la cobele cele veninoase şi rele şi făcând pe grozavul, cu multă tulburare şi emoţionat în timiditate se grozăveşte ispitindu-se la biruinţă ca turbatool şi aşa luptă şi învinge nu păcatul sau puşcăria viciului în care se complace ca robotool ci îi învinge de fiecare dată fără greşală pe săracii nevinovaţi, pe văduve, pe orfani, pe fete şi fecioare, pe copiii cei mai cuminţi... pe creştinii umili.

Iar boala minţii omului este semeţia căci omul se ispiteşte să se descopere să privească şi să se uite şi să se gândească la sine în sus strâmb, pilit, cu deznădejde prefăcută.. pentru a se consola şi a-şi pune pile crezându-se grozav că a explodat de scrâşnire îngâmfată în lupta cu cobea... cobea lui cea închipuită şi cea prevestită de el însuşi temându-se fără scăpare acolo unde nu este teamă de propria lui înscenare şi ispitire crezând că oamenii o să-l judece pe nedrept şi nerăbdând când vede cum i se dărâmă soclul lui cel aurit de vedetă saTIRică ce preferă satanismul decât să dea socoteală răspunzând pentru faptele sale nu altcuiva decât sieşi, lui însuşi... şi nu pentru a-şi lustrui imaginea mincinoasă pe care o întreţine în apropiaţi şi în interlocutori sau în închipuirile lui superstiţioase... căci altora sau Domnului nici nu-i dă vreodată prin cap să le răspundă, nu vrea să-şi plece privirea, nu poate să-şi lepede definitiv semeţia.

Deci semeţia şi grozăvia este arătarea desfrânată a trăirilor lăcomiei luptătăoare după privilegii şi aprecieri în război închipuit cu vrăjmaşul nevinovat: cobea cea rea... de frica răspunderii în faţa propriilor urechi pentru fapte, vicii, păcate, trădări, înşelări viclene în răutate!

Defapt el trebuia să lupte fără prefăcătorie şi fără frică cu păcatul, cu puşcăria viciului şi cu cuşca minciunilor făţărniciei şi ipocrizeniei sub Har, sub mângâierea Duhului ce Cobeşte de la Adevărul şi nu de la adversarul.

Iar nenorocirea este că în faţa acestor presiuni, omul 'deştept' lasă din 'bunătate' lui însuşi după satana în loc să lase satanei după satana şi lui numai după Dumnezeu.

Vai de tine omule cu ceea ce te ispiteşti tu singur şi lupţi de parcă ai birui tu singur toată răutatea când defapt nu faci altceva decât să te grozăveşti dezbinându-te în cuvânt, în faptă şi în faţă şi în putere de Dumnezeu, de Tatăl tău, de Creatorul tău, de Mântuitorul tău, de Iubitorul tău, de Sfântul tău... pe care îl crezi prea puţin şi îl iubeşti prea puţin şi asta nu înseamnă că îl crezi şi îl iubeşti măcar un pic ci înseamnă că eşti mult, foarte mult viceversa adică mult nu îl crezi şi mult nu-l iubeşti revoltându-te cu nemulţumire ca să te răzbuni de fiecare dată... ca robotool pe nevinovaţi ca prin asta să-ţi arăţi biruinţa ta în lupta ta cu cobea ta cea rea acoperindu-ţi frica şi flatându-te că cică n-ai fi un laş trădător ce iubeşte cu lăcomie bogăţia păcatului şi semeţia de a te lăuda cu ea, cu viclenia ta cea oarbă şi rea!

Cu cât te înalţi şi te scapi omule cu atât te îngropi singur tot mai adânc. Tu trebuia să învi dacă eşti mort în păcate, slujitor al lăcomiei şi nu să te îngropi tot mai adânc în deşert ca faraonii defrânării... şi nu e vorba numai de curve ci mai ales de peşti acoperiţi cu haina judecăţii şi a dreptăţii... cu haina umilinţei şi pocăinţei... aşa ca nişte pui de vipere, de năpârcă şi de om, om rău, viclean şi necrednicios!

Vorbim, scriem dar cui foloseşte? Mai este oare cineva pe aici, afară de sfântul Ioan, care se umileşte pe sine nu pentru sine ci pentru Dumnezeu şi nu pentru ca să primească slavă de la oameni luând numele Celui Sfânt în deşert?

Pentru ce nu credeţi?

Oare nu este Cel ce este şi nu vede şi nu aude Cel ce a pus vedere în ochi şi auz în urechi şi nu va ştii şi nu va înţelege Cel ce dă minţii şi limbii Cuvânt? Şi oare nu a putut şi nu poate sau nu mai poate Cel ce pe toate le-a zidit şi le mântuieşte şi le înoieşte prin Cuvânt neipocrit şi nefăţarnic?

Oare nu va Lumina în întunericul de sub obroc Lumina băgată acolo de parveniţii ipocriţi? Şi oare va putea opri obrocul însuşipus peste Lumină până la sfârşit razele iubirii şi ale credinţei ca nu cumva să poată Ea să iasă de acolo şi cu bunătate să scalde în veselie pe toţi cei din jur şi pe toate cele ieşite în Cale?

Deci pentru ce vă temeţi? Pentru ce vă faceţi griji? Dreptatea va fi bună până la urmă!.. şi se va îndrepta şi ea în Lumină!

[vsovivivi]

Semeţia copilului mic e ca o minte naivă şi credulă şi în aparenţă pare nevinovată însă în sinele ei găsim semeţia şi beţia sufletului adică îngâmfarea prostească de gLumeţ care e alintată prin toat minciunile pline de mită pilită de către semeţul său tată al minciunii ce locuieşte nevăzut în mintea blestemată a omului pilit care cu 'înţelepciune' îşi alintă mintea cea rea a copilului mic în credinţă... de parcă ar fi bună!

Aşa e ruptă mintea prin semeţie în două, o parte părintească înţeleaptă semeaţă păcăleşte în credinţă partea copilărească din suflet cocoţând-o sus pe muntele cel prea-înalt ca să fie un idol aurit pentru toţi fraierii care o să-l ajute pe omul 'familie' să-şi credibilizeze prin cei păcăliţi că cică iată se poate deduce că ar fi fericit deci e fericit, bucuros şi vesel atât ca minte de părinte cât şi ca minte de copil... În realitate mintea omului păcălit astfel e dezbinată şi e semeaţă în ambele părţi însă îşi din vorbe omul îşi crede închipuielile bunătăţii şi ca profesorul se linişteşte odihnindu-se invers, în păcate, în trădări.. sub ştiinţă care este defapt muntele semeţiei viclene făcut de om prin păcătuire şi înşelare... căci omului îi place mult să înşele jucându-se cu jocuri logice, jocurile 'înţelepciuniunii' semeţe.

Pe scurt, e vorba că omul vrea să facă sex, să violeze nu fata iubită ci iubita fată astfel că fiul risipitor e risipitor nu atât că risipeşte averea tatălui care e normal s-o împartă cu alii cât el risipeşte averea fetei pe care în loc s-o sfinţească mereu ca fată el vrea s-o spurce mereu violând-o şi prin asta el pofteşte şi risipeşte defapt lucrarea comună de sfinţire învăţată de la Tatăl său.

Deci în loc ca omul să vrea să-şi f..tă iubita el vrea ispitindu-se să-şi f..ă fata, ispita... oricare ar fi ea, străină, apropiată sau chiar fiica lui!

Iar dacă ochiul se bucură şi sufletul pofteşte omul cel prost ca tată al minciunii îl păcăleşte pe copilul mic prin semeţie şi viclenie ascunsă păcălindu-se aşa ca-n familie.

Defapt sunt 4 semeţii ca una: a minţii e viclenia rea, a sufletului e îngâmfarea îmbuibată şi lăcomă, a trupului e mândria şi lăudăroşenia iar a patra care le şi întrece vine din ştiinţa grozavei vrăjitoreşti practicată prin amestecul şi încurcarea limbilor întru înălţarea errorii ca omul prin înşelare să poată să prindă prilejul ca să spurce fata în loc să sfinţească.. nu numai fata ci şi comunitatea asemănându-se astfel cu Dumnezeu, înfiindu-se Lui până la urmă!

[vsovivivi]

Hoţul sau uitucul fură meritele celui drept şi bun ca să se îngâmfe semeţ şi apoi pentru ca să se laude şi să-şi dovedească falsa nevinovăţie şi virtute el ţine un post fără să se roage Domnului, fără să strige la El pentru ca să-L ajute să poată posti să se poată opune păcatelor, mândriei, trădării şi înşelării...

Deci omul vrând să ajungă mare, vrând să crească rapid aşa ca şi orice copil, face ceva ca să fie mare însă o face de regulă strâmbă invers, greşit, viceversa... exact aşa ca gLoomea.

Ajunge mare crezându-se mare.. pe nedrept şi ajunge mic crezându-se mic.. pe nedrept.

Practic se eronează greşit şi viceversa considerând eronarea pe care o practică un fel de infailibilitate, simţindu-se indistructibil când vicleneşte cu erorile cu care jonglează şi sfidează şi se încăpăţânează să se închipuie foarte grozav, foarte bun, foarte erou, foarte drept, foarte apostol vrând să dovedească prin opulenţă că cică e fericit. Logic, nu?

''Fericiţi cei săraci în duh căci a lor este împărăţia...CERURILOR'' fiindcă săracii sunt cei mai revoltaţi şi nemulţumiţi... dar ăia în duh sunt invers faţă de cei obijnuiţi de care e plină toată gLumea. Săracii buni sunt revoltaţi pe păcatele lor şi sunt nemulţumiţi pe prostia necredinţei lor pe când ceilalţi sunt pismaşi şi sunt nemulţumiţi pe Dumnezeu fiindcă ei ar vrea să fie ei bogaţi ca să poată să se răzbune şi ei pe săracii de care se ruşinează şi din rândul cărora ar vrea să scape cât mai repede şi să nu-şi mai ştie niciodată mizeria în care a trăit.

Deci săracii în duh sunt invers decât săracii dornici de parvenire prin păcătuire. De aia vorbeşte Dumnezeu despre săraci fiindcă ei sunt cei mai nemulţumiţi şi cei mai revoltaţi dintre oameni, mai răi ca îngerii care au căzut... unii săraci vor viciile prin bogăţie iar ceilalţi fug de ele ca de prietenia cu dracool!

Defapt cel mai simplu mod de a se mări brusc cineva şi a se creşte brusc pe sine în înşelepciune, adică pe invers, este acela prin hulă şi batjocură şi satiră la adresa Domnului şi a sfinţeniei Sale sau în general, căci omul hulind cu furie eronată şi stricând cu ţintă greşită în timp ce pomeneşte hula, el chiar atunci o şi face pe fapta rea reîmplinind păcatul aşa ca-n film direct în iluzie, exact atunci bea toată grozăvia ce-i iese din fapta cea rea sau mai ceva şi devine pe invers. La fel se întâmplă când omul de pofta fetelor devine un muizator sau din încurcare devine un muist la propriu sau închipuit şi dornic să mânce kkt spurcat fiindcă ştie să-şi folosească viclenia obedienţei crezând că astfel scapă mai uşor de tiran.. pe bani la căldurică măcar o vreme. Nu-şi dă seama că e virus şi că e mai rău ca moartea. Nu e mort ci e mortul ce mişună ca să fie sluga morţii! Scapă păcătuind de insitenţa păcatului căci îi face pe plac tiranului păcătuind să-i facă pe plac neştiind că astfel devine rob viciului care-l ucide duhovniceşte la fiecare cedare proaspătă... ispitindu-l că cică va fii mare căci va ştii mai bine ca alţii cum e... aşa ca într-o vrăjitorie a ştiinţei prin care ajungi brusc mare fără să păţeşti nimic, defapt ai căzut din lac în puţ şi acolo ai săpat crezând că dai de apă însă defapt ţi-ai săpat aproapele până ai ajuns în iad şi acolo în iad acum stai chinuit de robia satanei şi munceşti mereu ca să te asemeni altor pofticioşi: te asemeni în sufletul tău lipiei făcută la focul pe care şade faraonul fariseilor cei ipocriţi! Lipia sufletească e un lipici măritor de prietenie cu satana... pe care îl crezi bun şi prin asta vrei să-ţi pari ţie însuţi mai bun din moment ce tu eşti bun cu cel mai rău. Logic, nu?

Dacă tu eşti păcătos oare e drept să fi rău cu cel păcătos? Dacă eşti păcătos e drept să fi rău cu cel bun?
Păi e drept să fi bun cu cel rău sau e drept să fii bun cu cel bun?

E drept să fii bun cu ambii însă e mai drept să fii mai bun cu cel bun! Dar dacă tu eşti bun cu cel rău şi păcătos care nu se întoarce atunci e bine oare să fii la fel de bun cu păcatul lui care te îndeamnă ca un virus să-l faci şi tu ca el sau mai viclean?

''Veţi strica acest templu... veţi strica mereu!

Deci asta e calea inversă care te face mare: tu eşti mai bun cu cel mai rău şi eşti mai rău cu cel mai bun, tu eşti mai bun cu duhul rău şi eşti mai rău cu duhul bun şi asta îi deosebeşte pe săracii buni şi drepţi de cei răi şi strâmbi care ambii sunt săraci şi revoltaţi însă pe altceva!

Visezi şi idealizezi şi închipui o fată tânără, frumoasă, drăgălaşe, neastâmpărată... însă întotdeauna e alta decât cea pe care o ai în preajmă pentru că defapt o foloseşti pentru înşelare crezând că te faci mare... defapt o foloseşti la îndrăgostirea de înşelare care îţi dă iluzia marii îndrăgostiri... noua îndrăgostire.

Problema este că e alta şi e alta nu pentru că nu o cunoşti, că doar parcă toate sunt la fel, ci pentru că tu vrei mereu să înşeli cu alta ca să te înşeli dovedindu-ţi prin opulenţă că aşa vei fi mai fericit! Logic, nu?

''Creşteţi şi vă înmulţiţi deci în credinţă şi micşoraţi-vă în păcătuire altruistă.. exact aşa ca sf. Ioan Botezătorul pentru ca să puteţi mânca din roadele pocăinţei, din roadele fetei, din rodul viţei, din Hristos, din sfinţenie... pe care nu veţi mai vrea s-o spurcaţi sau s-o înşelaţi ci să n-o lăsaţi niciodată singură ca nu cumva să vă măriţi în deşert arătându-vă micşoraţi ca nişte pui... de năpârcă şi de VIPeresuri!

[vsovivivi]

Cel mai important lucru pentru mântuire este să ajungem la discernere, la deosebirea, la separarea prin post între plăcerea rea şi plăcerea cea bună ca nu cumva să le confundăm mereu sau să trăim exact invers toate plăcerile lăsându-ne astfel păcăliţi şi înşelaţi în credinţă ca să făptuim ispita pentru ca să ne fericim ca proştii la nesfârşit iubind plăcerea cea rea şi urând cu pismă şi răzbunare plăcerea cea bună!

Deosebirea a făcut-o însuşi Creatorul şi Tatăl Ceresc atunci când i-a deosebit pe cei în care îşi găsea plăcerea cea bună faţă de ceilalţi în care vedea plăcerea cea rea... spunând: ''El este fiul Meu prea-iubit întru Carele am binebvoit şi în Care îmi găsesc toată plăcerea Mea... de El să ascultaţi!'' adică celor ce postesc şi se pocăiesc şi vor să-şi îndrepte viaţa şi s-au adunat la sfântul Ioan Botezătorul ca să îi spele şi să-i boteze cu apă le-a grăit din Cer, din Nor ca să nu se mai lase înşelaţi de omul cel rău şi ipocrit şi făţarnic şi de satana, şarpele cel mincinos şi amăgitor şi foarte rău, ispititor şi viclean împreună cu acoliţii lui cei prefăcuţi şi vicioşi şi corupţi până-n măduva sufletului lor.

Deci postul înseamnă nu numai rugăciunea pentru a putea posti ci mai ales lucrarea deosebirii între plăceri prin discernământul duhovnicesc astfel încât plăcerile cele bune trebuie pe viitor trăite prin iubire şi sfinţite întru ascultare şi simţite tainic în timp ce plăcerile cele rele trebuie osândite şi evitate şi smulse definitiv din viaţa creştinului, treptat.

Plăcerile cele rele sunt pofta lacomă de curvie şi desfrânări dorite din pricina necredinţei şi pentru slava deşartă a banilor şi păcatelor ca la umbra lor să trândăveşti şi să aperi cu ură şi mânie mândria numelui tău privilegiat de persoană ipocrită ce-l ispiteşte pe Dumnezeu dându-se drept şi sfinţişor înaintea Lui şi lăudându-se cu puterea de a face rău şi de a se răzbuna şi de a viclenii fără ruşine ispitind fecioarele că cică ar vrea el sminţişorul smerit şi deznădăjduit să se molipseacă de la ele de Har şi de Dar... când colo nu vrea altceva decât să se înşele împreună păcălindu-le cu plăcerile incestuoase ale înşelării şi trădării şi răzbunării crude şi perverse ce vine din ispismuirea ispismuitorului terrorist şi foarte foarte prost ce se crede mare şi puternic şi se dă deştept închipuindu-se talentat, adulat şi slăvit ca să se consoleze şi să-şi ascundă defapt viciul criminal al hoţiei 790 şi 1 şi 12 şi 33... acolo în unitatea dintre 5 şi 6.

Practic bărbatul tânăr văzând sfinţenia şi credinţa şi fecioria şi ascultarea şi sinceritatea fetelor cuminţi zice când se iveşte prilejul către una sau alta că ar vrea s-o înfieze sau să se molipsească de la felul ei sincer şi drept de a fi când defapt vrea să o corupă în necunoaştere şi în ştiinţă şi în plăceri ispitind-o la pomenirea spurcăciunilor şi la îndrăznirea în înşelări şi în preversiuni 'fericite'... şi aşa o învaţă să-şi învârtoşeze şi ea pofta cea bună de plăcerile fericite ale sfinţenie şi ascultării înspre 'plăcerile' păcătuirii perverse şi înşelătoare ca să se satisfacă... murdar şi spurcăcios!

Dacă ar iubi bărbatul creştin şi bărbatul om fata şi sfânta cu adevărat atunci ar sfinţi-o mai mult iubind-o şi nu ar pângări-o, nu ar ispiti-o îndrăznind să o poftească lacom cu neruşinare şi să viseze perversiuniuni privind-o ca la spectacool.

Gândul la fete şi pofta cea rea înseamnă spurcare şi auto-incest şi malahie dacă egoismul lacom ne îndeamnă să ne semeţim în credinţă din necredinţa că Dumnezeu ne-ar putea da atâtea fete câte ne dorim şi mai tinere şi mai frumoase decât ne putem închipui sau vedea. Ne-ar da cu siguranţă dacă le-am iubi cu Adevărat dorindu-le lor fericirea şi plăcerea cea bună şi nu dorindu-ne mereu şi la nesfârşit plăcerea noastră cea rea pentru care le folosim stricându-le fugind de răspundere!

Deci în post trebuie să facem deosebirea între plăceri abţinându-ne de la rău şi făcând binele după cum ne-a sfătuit Cel de care e bine să ascultăm acum şi pururea şi în vecii vecilor amin!

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de vsovivivi

Deci în post trebuie să facem deosebirea între plăceri abţinându-ne de la rău şi făcând binele...

Crezi ca DNA-ul face binele in post ?

[vsovivivi]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Crezi ca DNA-ul face binele in post ?

Cred că DNA-ul face dreptate exact ca şi Ana lui Lot: priveşte îndărât repoftind plăcerile cele rele ale Sodomei şi Gomorei preschimbându-se în bulgăr de sare pentru ca să dea gust 'bun' cărnăriei servită la toate banchetele satanei sau priveşte îndărăt aşa cum au privit îndărăt fiii deşertului idolişti dorind mai degrabă sinuciderea la căldurică în Egipt sau ca ceilalţi păgâni decât moartea cea dreaptă pe cruce întru ascultare de Dumnezeul părinţilor lor şi pentru mântuirea fraţilor.