Este canonizarea un act infailibil/ireversibil?

Presupun ca daca se gasesc documente care atesta aderarea unui deocamdata-considerat/a-sfant/a la o erezie sau la practici vrajitoresti, acel sfant/acea sfanta vor fi scosi din sinaxar, nu? Asa mi s-ar parea normal. Evlavia populara, mai ales avind in vedere decaderea discernamintului spiritual din aceasta perioada istorica, nu e un criteriu suficient si/sau sigur, dimpotriva.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia

Presupun ca daca se gasesc documente care atesta aderarea unui deocamdata-considerat/a-sfant/a la o erezie sau la practici vrajitoresti, acel sfant/acea sfanta vor fi scosi din sinaxar, nu? Asa mi s-ar parea normal. Evlavia populara, mai ales avind in vedere decaderea discernamintului spiritual din aceasta perioada istorica, nu e un criteriu suficient si/sau sigur, dimpotriva.

Am sa ma limitez la cateva observatii privind canonizarea in Biserica Catolica.

Multi teologi si-au pus aceeasi intrebare. Mai ales recent, in contextul in care Ioan Paul al II-lea, un papa cu conduita discutabila, in urma unui lung pontificat cu rezultate si mai discutabile, a fost canonizat.

Asadar, la intrebarea "este canonizarea un act infailibil/ireformabil ?" raspunsul marii majoritati a teologilor este afirmativ. Tot afirmativ a fost si raspunsul Sfantului Oficiu al Inchizitiei la o intrebare formala (adresata prin anii 30, daca tin minte bine) la aceeasi intrebare.

In favoarea unui raspuns afirmativ atarna urmatoarele lucruri:
-Biserica este infailibila in materie de credinta si morala. Ea nu s-ar putea insela in privinta unei chestiuni atat de importante ca cine se afla, cu certitudine, in rai. Aceasta ar insemna ca oamenii sa fie inselati atunci cand li se ofera modele exemplare. Avand in vedere ca un sfant este o imagine a lui Cristos, o eroare chiar si la o singura canonizare ar insemna ca Biserica s-a inselat in privinta sursei acestei imagini, adica nu ne poate transmite adevarul despre Cristos. La urma urmei, a fi declarat sfant inseamna a te afla, cu certitudine, in Rai. Or, "cu certitudine" este contrariul lui "in dubiu".
-Argumentul liturgic: formula de canonizare contine elemente dupa care ne putem da seama ca este un act care angajeaza infailibilitatea. Trebuie observat ca, in Biserica Catolica, declararea sfinteniei cuiva se face in doua "grade": beatificarea (declararea cuiva ca Fericit) urmata (sau nu) de canonizare, adica declararea aceluia ca Sfant. Diferenta dintre formulele folosite e remarcabila. Sa analizam care au fost formulele folosite in cazul lui Ioan Paul al II-lea:
La beatificare, Papa a formulat (traduc din latina si subliniez cuvintele relevante):
"In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Noi, ACCEPTAND dorinta fratelui nostru Agosto cardinal Vallini, vicarul nostru general pentru Episcopia Romei, a multor altor frati intru episcopat si a multor credinciosi, dupa ce am avut opinia Congregatiei pentru Cauzele Sfintilor, cu autoritate apostolica NOI CONCEDEM ca venerabilul servitor al lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea, Papa, din acest moment SA FIE NUMIT Fericit. Si ca ESTE POSIBIL sa fie celebrata sarbatoarea lui in locuri in functie de normele stabilite de legi, in fiecare an la 22 Octombrie. In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh".

La canonizare, Papa a formulat: "In onoarea Sfintei si nedespartitei Treimi, spre exaltarea credintei catolice si spre cresterea vietii in Cristos, CU AUTORITATEA Domnului nostru Isus Cristos, a fericitilor apostoli Petru si Paul si a Noastra, dupa matura deliberare si dupa ce am implorat de multe ori lucrarea divina, dupa ce am ascultat parerea a numerosi frati sfatuitori ai Nostri, DECLARAM SI DEFINIM drept Sfinti pe Fericitii Ioan al XXIII-lea si Ioan Paul al II-lea, ii inscriem in Diptic si STABILIM ca ei sa fie onorati cu pietate si devotiune intre Sfintii Bisericii Universale. In numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant".
Dupa mine (si dupa cei mai multi catolici) diferenta de limbaj e relevanta. In primul caz intelegem O PERMISIUNE ca sa fie adus cult public cuiva, in al doilea intelegem O OBLIGATIE la care suntem chemati sa aderam cu inima si cu mintea. In primul caz Papa vorbeste cu autoritate apostolica, adica e o decizie pe care un succesor al sau, avand aceeasi autoritate, o poate abroga, pe cand in al doilea vorbeste cu autoritatea lui Cristos, adica avem o decizie ireformabila.

Sa mai observam ca beatificarea este condusa, de regula, de un trimis al Papei si locul ei de desfasurare este in Biserica Locala unde Fericitul a lucrat pentru Domnul. Dimpotriva, canonizarea este condusa de Papa personal si locul ei de desfasurare este in fata Scaunului Petrin.

O minoritate de teologi considera, totusi, ca o canonizare este un act non-infailibil. Profesorul Roberto de Mattei (un eminent teolog laic contemporan), de exemplu, a avut o recenta lucrare pe aceasta tema. Numai ca Profesorul intrase in clenciuri cu Papa Ioan Paul al II-lea in timpul vietii acestuia in trup. Asadar, argumentele sale trebuie privite prin aceasta prisma a pasiunii personale. Pe scurt, se bazeaza pe doua argumente principale:
-Biserica judeca doctrine, nu persoane.
-in zilele noastre, procesele de beatificare si canonizare se desfasoara dupa o procedura mult mai expeditiva ca in trecut. De fapt, nici nu mai sunt adevarate procese. Cel putin lipseste "procurorul", reprezentat de Avocatul Diavolului, functia acestuia fiind suprimata chiar de Papa Ioan Paul al II-lea. Intervalul de timp intre moartea trupului si beatificare s-a scurtat de la 50 de ani la...5 ani, ceea ce face ca, in judecarea cauzelor, Biserica sa nu mai aiba perspectiva istorica necesara, nici sa poata urmari consecintele actelor candidatilor in timp.

Cu speranta ca cele de mai sus mai putin incurca decat lumineaza,
M.D.

[DragosP]

Și dacă s-ar găsi, ce?
Ce-ar dovedi asta?

Și Sf. Ciprian a fost vrăjitor, de ex. Și?

[gabriela8]

În prealabil postat de DragosP

Și dacă s-ar găsi, ce?
Ce-ar dovedi asta?

Și Sf. Ciprian a fost vrăjitor, de ex. Și?

Probabil ar vrea sa fie scos din calendar... cam asa reiese din postare. Probabil e greu de inteles faptul ca Dumnezeu ne cheama pe toti la sfintenie.

[sophia]

În prealabil postat de gabriela8

Probabil ar vrea sa fie scos din calendar... cam asa reiese din postare. Probabil e greu de inteles faptul ca Dumnezeu ne cheama pe toti la sfintenie.

1. Suntem chemati sa fim cat mai buni, dupa invatatura Sa. Totusi numai putini devin cu adevarat sfinti. Altfel ne-ar pune pe toti in calendar...

2. Aici intrebarea a fost (eu asa am inteles) ce se intampla daca ulterior canonizarii se descopera ca un sfant a facut si ceva impotriva lui Dumnezeu.

Si nu mi se pare important calendarul ci venerarea unei persoane. Daca aceasta ajunge la asa o onoare (a fi asezata in Rai, langa El si Maica Sa), atunci trebuie bine judecat si trebuie s-o merite. Si greseli se pot face...

Cum scrie la lege ca trebuie facut, nu stim noi, stiu numai cei din conducerea Bisericii.

3. Cu Sf. Ciprian si eu am unele nelamuriri. A facut vraji sau minuni? Si daca au fost vraji de ce a fost atunci sfant?
Este totul foarte subiectiv, adica depinde cum au considerat oamenii la acea vreme. Si mai sunt persoane controversate in calendar. Dar poate ca ar trebui sa stim mai intai criteriile pentru canonizare ca sa intelegem mai bine.

4. La fel cum nu pricep la catolici (sau asa este si la noi) diferenta intre beatificare si canonizare. Ce devine persoana dupa cele doua acte? Nu tot sfant?

Concluzia mea: numai Dumnezeu si Maica Sa sunt infailibili si ireversibili si de necorectat.

P.S Oops! Am gasit acum pe site. Este o confuzie la mijloc. Sf. Ciprian nu este cel cu vrajile. Un alt Ciprian a facut vraji si nu este numit sfant. Multa lume (si eu) stie de vraji.

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ian-81403.html

"...El a fost confundat uneori de catre scriitori sau Parintii bisericesti cu vrajitorul si martirul Ciprian de Antiohia."

Inca ceva: unii au fost numiti sfinti chiar de Iisus (vezi pe apostoli de ex.), in vremea sa. Altii sunt numiti de oameni (mai tarziu). Si aici eu vad o diferenta.
Eu as mai da un exemplu de personaj pe care Dumnezeu l-a numit sfant: Sf. Pavel. Se stie cum L-a prigonit si totusi...
l-a adus pe alta cale. Oare oamenii l-ar fi canonizat azi?

De obicei, despre un sfant poate sa-si exprime opinia un alt sfant. Noi, ceilalti, putem aduce doar marturii din experienta noastra in relatia duhovniceasca stabilita cu acel sfant.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

P.S Oops! Am gasit acum pe site. Este o confuzie la mijloc. Sf. Ciprian nu este cel cu vrajile. Un alt Ciprian a facut vraji si nu este numit sfant.

(subl mea)

Este vorba de doi sfinti diferiti. Amandoi sfinti, amandoi "Ciprian". Primul a fost episcop si este, de regula, pomenit ca "Sf Ciprian al Cartaginei". Face parte dintre Sfintii Parinti (=invatator al Bisericii).

Celalalt, despre care vorbim, vrajitorul, a fost laic si este, de regula, pomenit impreuna cu Iustina ca "Sfintii Ciprian si Iustina". Ei s-au iubit, dar nu au apucat sa se casatoreasca, Dumnezeu punandu-le pe cap un alt fel de cununa.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de DragosP

Și Sf. Ciprian a fost vrăjitor, de ex. Și?

Sfantul Ciprian a fost vrajitor INAINTE de convertirea sa. Si stim ca a fost cu adevarat convertit pentru ca a avut moarte de martir.

Multi dintre sfinti au facut tot felul de pacate inainte de convertirea lor. Intrebarile la care Biserica e chemata sa raspunda in cutare sau cutare candidatura la sfintenie sunt: "a fost convertirea acestuia autentica ?" "Exista semne ceresti ca acesta se afla cu Dumnezeu, in Cer ?" si "Poate fi acesta oferit credinciosilor ca exemplu ?".

Mihnea, multumesc mult pentru postare. Ca de obicei, la obiect si documentata.
Dragos, ai sarit in sus cind nu era cazul. Nici vorba sa ma fi referit la Sf. Ciprian. Nu mai fi prezumtios. Si da, stiu, oricui ii este dechisa calea sfinteniei, chiar si lui anti, daca s-ar pocai si ar lucra o viata demna de mintuire.
Da, ma refeream la unii anume, anumiti "sfinti politici/populari" destul de discutabili. Sper sa nu fie canonizati. Daca vor fi, sper ca Biserica se va trezi si ii va scaote din paterice. (Ca sa nu sariti in sus: rusii nu sunt catolici, dar sunt la fel de rigurosi ca aceia. Recent, cind Vladimir Vladimirovici a deschis arhivele, si s-a vazut ca destui "candidati la sfintenie" sau chiar proclamati sfinti neomartiri fusesera de fapt niste turnatori nerusinati, imediat Sinodul i-a scos din sinaxare. Deci, se poate. Mihnea, presupun ca si voi, catolicii, daca ati gasi un document negru pe alb, cit se poate de autentic, cu apartenenta Sf. Ioan Paul II la masonerie, chiar mai rau, la gradele invizibile (in care se spune ca ai intilniri cu Dr... cum ai cu bacanul din colt), mi s-ar parea logic sa fie scos din sinaxare. Dupa cum a spus Insusi Cel ce a intemeiat Biserica, "nu poti sluji la doi domni".
Mihnea, sa stii ca si la ortodocsi, monifiziti si nestorieni e aceeasi meteahna: sanctificarea e neglijenta, ca investigatie/justificare prealabila, sau, poate chiar mai rau, imbicsita de politic. E din seria "pentru cauza (a se citi cauza politica X) canonizam, sub steag ne aglutinam". (Am eu o expresie obsesisva cu aglutinarea sub steag, cind vad ceva, un proces social dat, in care se imbina gregarismul de masa cu viclenia serviciilor secrete si cinismul politicenilor si precizia de ceas a planurilor oculte. Cine a citit si, mai ales, e atent la ce este in jur, stie la ce ma refer).

[DragosP]

N-am sărit în sus nici 1mm.
Cât despre Sf. Ciprian, am zis clar că e un exemplu.

Biserica nu are cum să treacă-n calendar (că de făcut nu ea îl face, ci Domnul) pe cineva care nu e DEJA sfânt.
Așa că grija ta este nejustificată.