Despre judecarea aproapelui

[ortodox4life]

Pe nimeni să nu osândim, dacă dorim să ne mântuim

[ionelaz]

Fratele care s-a mântuit fără osteneală deoarece nu judeca niciodată pe nimeni


O dată un mirean a mers la Schitul Kavsokalivia să se facă călugăr. Dar părinţii schitului nu voiau să-l primească deoarece, pe lângă faptul că era trândav şi nepăsător, mai era şi foarte scandalagiu, mereu pricinuind neplăceri.

Deoarece aceluia îi plăcea în schit, a rugat pe părinţi să-i îngăduie să rămână acolo ca mirean şi să mai lucreze din când în când.

Astfel şi-a petrecut viata sa în trândăvie şi nepăsare până în ceasul morţii sale, când a căzut la pat. Cu toate acestea părinţii îl cercetau şi se aflau mereu lângă el.

Într-o zi muribundul privea cu insistentă la ceva şi făcea semne. Părinţii nu ştiau ce se întâmplă. Când şi-a venit în sine, le-a povestit acest lucru înfricoşător:

“Am văzut pe Arhanghelul Mihail ţinând în mână o hârtie în care erau scrise toate păcatele mele şi spunându-mi:

- Vezi acestea pe care le am scrise aici? Pe toate le-ai făcut. De aceea pregăteşte-te să mergi în iad.

- Sfinte arhanghele, uită-te printre toate păcatele mele şi vezi dacă există păcatul osândirii! i-am spus eu.

Atunci Arhanghelul a căutat şi mi-a spus:

- Nu, nu există.

- Atunci nici eu nu trebuie să merg în iad, potrivit cu cele spuse de Domnul: «nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi» (Luca VI, 37).

Auzind acestea Arhanghelul Mihail a rupt hârtia cu păcatele mele.

Aşadar, părinţilor, voi merge în rai. Când mi-aţi spus că nu sunt bun de monah şi lucram în schit ca mirean, atunci când veneam la biserică în sărbători adeseori auzeam cuvintele Evangheliei: «nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi» (Matei VII, 1) şi mi-am spus: «Sărmane suflete, cel puţin acestea să le împlineşti». Acestea m-au mântuit fără altă osteneală“.

[Florin-Ionut]

Oricum, nu trebuie sa urmam pilda acelui mirean si sa baltim in pacate, in speranta ca ne-judecata aproapelui ne va mantui.

[ortodox4life]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Oricum, nu trebuie sa urmam pilda acelui mirean si sa baltim in pacate, in speranta ca ne-judecata aproapelui ne va mantui.

Asa este,nu judeca si te vei mantui.Zicea un Sfant Parinte ca nu pacatosii nu se mantuiesc ci nesimtitii.Adica se referea la cei nepasatori fata de propiile pacate dar invinuitori fata de pacatele altora.Doamne ajuta!

[ionelaz]

Sfinţii nu au osândit niciodată, pentru că au fost smeriţi.Din lipsa smereniei noastre si din nevederea pacatelor proprii ne judecam aproapele,il catalogam si-l tratam cum consideram noi de cuviinta.

Cel mai bun medicament al acestei boli este osândirea de sine. Sfântul Serafim de Sarov ne îndrumă: "Osândeşte-te pe tine şi vei înceta să mai osândeşti pe alţii !" Cel ce se mustră pe sine duce o luptă eroică cu păcatul în arena sufletului său. Findcă, niciodată să nu uităm aceasta, cel ce osândeşte este asemenea apei din baie: dorind să-i spele pe alţii, ea singură se murdăreşte.

Doamne ajuta!

[ionela7]

Eu cred ca este foarte grea aceasta smerenie, foarte foarte grea, mai ales pentru ca mandria e un adanc fara margini. Niciodata nu poti sa spui "gata am scapat de mandrie", (eu acum vorbesc strict in numele meu). Observ lucrul asta in fiecare zi. Ieri am fost cu copilul cel mic la servici pentru ca a trebuit sa-l iau mai devreme de la semiinternat din cauza grevei profesorilor. Mi-am surprins satisfactia, multumirea ca am un copil asa de reusit si frumos pe care mi l-au laudat toti. M-am rusinat la gandul asta, stiu ca de fapt copiii nu sunt ai mei, Dumnezeu mi i-a dat sa am grija de ei, sa-i ocrotesc, ei sunt ai Lui, nu ai mei, n-am de ce sa ma mandresc. Asta e doar un mic exemplu. Ar fi multe in sensul asta.... Cineva caruia ii faci un serviciu din omenie zici tu, iti multumeste si te simti putin important... ca ai facut ceva bun pentru el, te simti bun si pici in ceea ce se numeste "slava desarta" (mama mandriei). E foarte dificil sa nu cazi in astfel de autoaprecieri atunci cand incerci sa fii bun, tot facand bine in stanga si in dreapta incepi sa te simti deosebit fara sa-ti dai seama, poate tot fara sa-ti dai seama incepi sa te compari cu altii si sa-ti spui "uite eu sunt mai bun si mai generos decat altii...." etc
Nici nu stii la un moment dat cum sa faci sa nu pici in nici un fel de cursa, cursele sunt peste tot, la tot pasul. Si este si greu dealtfel incercand sa fii asa bun, sa nu crezi ca esti smerit.... Aici iar este o capcana, tocmai in faptul ca incepi sa te crezi smerit este semnul ca dusmanul iti da tarcoale.

[camy_d]

În prealabil postat de ionelaz

Fratele care s-a mântuit fără osteneală deoarece nu judeca niciodată pe nimeni


O dată un mirean a mers la Schitul Kavsokalivia să se facă călugăr. Dar părinţii schitului nu voiau să-l primească deoarece, pe lângă faptul că era trândav şi nepăsător, mai era şi foarte scandalagiu, mereu pricinuind neplăceri.

Deoarece aceluia îi plăcea în schit, a rugat pe părinţi să-i îngăduie să rămână acolo ca mirean şi să mai lucreze din când în când.

Astfel şi-a petrecut viata sa în trândăvie şi nepăsare până în ceasul morţii sale, când a căzut la pat. Cu toate acestea părinţii îl cercetau şi se aflau mereu lângă el.

Într-o zi muribundul privea cu insistentă la ceva şi făcea semne. Părinţii nu ştiau ce se întâmplă. Când şi-a venit în sine, le-a povestit acest lucru înfricoşător:

“Am văzut pe Arhanghelul Mihail ţinând în mână o hârtie în care erau scrise toate păcatele mele şi spunându-mi:

- Vezi acestea pe care le am scrise aici? Pe toate le-ai făcut. De aceea pregăteşte-te să mergi în iad.

- Sfinte arhanghele, uită-te printre toate păcatele mele şi vezi dacă există păcatul osândirii! i-am spus eu.

Atunci Arhanghelul a căutat şi mi-a spus:

- Nu, nu există.

- Atunci nici eu nu trebuie să merg în iad, potrivit cu cele spuse de Domnul: «nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi» (Luca VI, 37).

Auzind acestea Arhanghelul Mihail a rupt hârtia cu păcatele mele.

Aşadar, părinţilor, voi merge în rai. Când mi-aţi spus că nu sunt bun de monah şi lucram în schit ca mirean, atunci când veneam la biserică în sărbători adeseori auzeam cuvintele Evangheliei: «nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi» (Matei VII, 1) şi mi-am spus: «Sărmane suflete, cel puţin acestea să le împlineşti». Acestea m-au mântuit fără altă osteneală“.

Am auzit povestea asta în mai multe versiuni, dar ideea aceeași, un leneș mântuit, pentru că nu a judecat. De când am auzit povestea, mă tot chinui și eu să nu judec pe nimeni, recunosc că-i cam greu.

[iustin10]

Cand este observatie si cand este judecata?
As zice ca daca judecarea celuilalt e urmata de o atitudine de suparare,de birfa,doar atunci e judecata.Daca zici de celalat ceva,si prin asta se strecoara in sufletul tau neintelegerea lui,dispretul fata de el,raceala fata de el,atunci ai judecat.
Daca zici doar ca sa il indrepti pe celalalt,si iti pastrezi dragostea in suflet,atunci nu e judecata.

Mai bine sa fi exagerat,si sa te abtii de la orice exprima o opinie fata de cealalt,chiar daca nu esti sigur adaca aceasta exprima o judecata sau nu ,dar sa profiti de aceasta imensa dispensa data de Dumnezeu insusi. Daca vei fi gasit fara sa fi judecat pe altii,nu vei fi judecat orice pacate ai fi facut.Daca vei fi gasit fara sa fi judecat,e la fel cu daca ai fi gasit fara pacat.Caci nimeni nu te va osindi,asa cum tu nu ai osindit creatia lui Dzeu ,adica pe fratele tau.

În prealabil postat de iustin10

Cand este observatie si cand este judecata?
As zice ca daca judecarea celuilalt e urmata de o atitudine de suparare,de birfa,doar atunci e judecata.Daca zici de celalat ceva,si prin asta se strecoara in sufletul tau neintelegerea lui,dispretul fata de el,raceala fata de el,atunci ai judecat.

Da, este foarte vizibila SUPERIORITATEA pe care o simte cineva dupa ce il judeca pe altul.

În prealabil postat de iustin10

Mai bine sa fi exagerat,si sa te abtii de la orice exprima o opinie fata de cealalt,chiar daca nu esti sigur adaca aceasta exprima o judecata sau nu ,dar sa profiti de aceasta imensa dispensa data de Dumnezeu insusi. Daca vei fi gasit fara sa fi judecat pe altii,nu vei fi judecat orice pacate ai fi facut.Daca vei fi gasit fara sa fi judecat,e la fel cu daca ai fi gasit fara pacat.Caci nimeni nu te va osindi,asa cum tu nu ai osindit creatia lui Dzeu ,adica pe fratele tau.

Avand in vedere firava granita intre ajutor(observatie) si osanda(judecare), e mai bine sa ne ferim.Desi deseori facand cuiva o observatie cu dragoste , chiar il putem ajuta sau indrepta sau chiar salva.

[vicentiu68]

Judecarea aproapelui este un pacat. Daca Mantuitorul a venit in lume, nu ca sa o judece, ci ca aceasta sa se mantuiasca prin El (Ioan 3, 17), atunci nici omul nu trebuie sa vorbeasca despre caderile semenilor, ci trebuie sa caute venirea acestora in fire.