Teoria Evoluţionistă se desfiinţează

[iuliu46]

În prealabil postat de AlinB

Tocmai asta era ideea, ca nu ies deloc din tipare desi sunt prezentate ca atare de catre media de senzatie uneori chiar cu pretentii "stiintifice".

http://www.sciencemag.org/content/34.../1502.abstract

http://www.sciencedaily.com/releases...1219142138.htm

http://phys.org/news/2013-12-salty-o...forbidden.html

De unde ar trebui sa ne informam ? De pe blogul aluia care vrea sa scape de religie si in acelasi timp vrea ca toti sa construim o lume mai buna ? Adica lasati naibii religia voastra si adoptati toti religia mea ?

[AlbertX]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Si in plus, poti sa-mi spui care este motivul pentru care crezi ca Biblia trebuie interpretata literal? Daca Dumnezeu este infinit de intelept, atunci te asigur ca exista o posibilitate extrem de mare ca Biblia sa nu fi fost scrisa pentru a fi interpretata literal de catre oricine.

abaaaabbbb63, desi sunt sigur ca tu si amicii tai neo-ortodocsi nu intelegeti nimic, am sa incerc sa explic pentru restul cititorilor de pe acest forum crestin ortodox de ce trebuie respectata Sfanta Traditie si Sfanta Scriptura, asa cum afirma Biserica Ortodoxa.

Extras din:
- http://ro.orthodoxwiki.org/Sf%C3%A2nta_Tradi%C5%A3ie
- http://ro.orthodoxwiki.org/Sf%C3%A2nta_Tradi%C5%A3ie
- http://ro.orthodoxwiki.org/Sf%C3%A2nta_Scriptur%C4%83
- http://ro.orthodoxwiki.org/Cartea_Facerii

Introducere în Creștinismul Ortodox

Sfânta Tradiţie

Sfânta Tradiţie sau Sfânta Predanie este învăţătura dată (lăsată şi transmisă) de Dumnezeu prin viu grai Bisericii, din care o parte s-a fixat în scris, mai târziu. Ca şi Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie cuprinde descoperirea dumnezeiască trebuitoare mântuirii noastre. Ea este viaţa Bisericii în Duhul Sfânt şi curentul, fluviul viu al vieţii Bisericii.

Altfel definită, Tradiţia sfântă este "învăţătura dată de apostoli primilor episcopi, iar aceştia celor de după ei până astăzi, prezentă în definiţiile sinoadelor ecumenice, în scrierile Sfinţilor Părinţi şi în cărţile de slujbă ale Bisericii".

Sfânta Tradiţie este depozitul de credinţă oferită apostolilor de către Mântuitorul Hristos și trecută din generaţie în generaţie fără adăugiri, modificări sau omisiuni.
Este dinamica în practică, dar neschimbătoare în dogme. Forma de manifestare se dezvoltă, însă esența rămâne pentru totdeauna aceeași.

Spre deosebire de alte concepţii de înţelegere populară a Tradiţiei, Biserica Ortodoxă nu consideră Sfânta Tradiţie ca ceva care creşte și se extinde în timp, formând o colecţie de practici și doctrine care se acumulează în mod gradat devenind ceva mai dezvoltate și eventual de nerecunoscut primilor creștini.

Sfânta Tradiţie şi Sfânta Scriptură

De la moartea Mântuitorului Iisus Hristos şi până la compunerea primelor scrieri inspirate de către sfinţii Apostoli, învăţătura creştină s-a transmis prin viu grai. Din această transmisie orală s-au născut diferite scrieri, au constituit în timp ceea ce numim azi Noul Testament. Evanghelistul Luca zice în prologul evangheliei sale ca a studiat toate documentele despre Iisus pe care le-a putut găsi (Luca 1, 1-3).

Aşadar, Noul Testament s-a născut din această Tradiţie, în cadrul Bisericii (alte compoziţii care pretindeau a fi inspirate au circulat şi înainte şi după, în comunităţi creştine ne-ortodoxe). Noul Testament face deci parte din Tradiţie, din unul şi acelaşi fluviu al vieţii Duhului Sfânt în istorie.

De aceea, în Biserica Ortodoxă nu există propriu-zis diferenţă de "autoritate" între Sfânta Tradiţie şi Sfânta Scriptură.

Sfânta Scriptură

Sfânta Scriptură (Biblia) este cartea dumnezeiască, sfântă a creştinilor. Biblia cuprinde Vechiul Testament, format din 39 de cărţi canonice şi Noul Testament, format din 27 de cărţi canonice, având în total 66 cărţi canonice. În tradiţia ortodoxă la acestea se adaugă un set de cărţi necanonice, dar „bune de citit”, în număr de 14.

Vechiul Testament cuprinde revelaţia făcută de Dumnezeu prin patriarhii vechi şi prin prooroci, timp de aproximativ 1000 de ani (sec. XV - sec. V î.d.Hr.), fiind „călăuză spre Hristos” (Galateni 3,24), pregătind venirea Lui.

Vechiul Testament începe cu Pentateuhul (primele cinci cărţi - Facerea, Ieşirea, Leviticul, Numeri şi Deuteronomul) în care este relatată crearea lumii şi a neamului omenesc şi sunt evocate istoria, legile, religia, instituţiile, obiceiurile poporului evreu până la aşezarea în Canaan, pământul făgăduinţei.

Cartea Facerii

Facerea (Geneza) este prima carte a Vechiului Testament şi a Bibliei şi prima carte a Pentateuhului (care semnifică ,,Cele 5 cărţi", fiind numită ,,Tora" la evrei). Ea cuprinde crearea lumii (cosmogonia) din nimic de către Dumnezeu şi sunt evocate cele şase zile de întocmire a Pământului (hexaimeronul) corespunzătoare celor şase faze de evoluţie a acestuia.

Apoi este arătat începutul neamului omenesc începând cu Adam şi Eva; sunt istorisite: petrecerea acestora în Paradis, căderea în păcat a acestora, alungarea lor pe pământ, familia lui Adam, fratricidul lui Cain asupra lui Abel, urmaşii lui Cain, ai lui Set, înrăutăţirea oamenilor, alegerea lui Noe şi a familiei sale şi scăparea acestora din potop, fiii lui Noe (Sem, Ham şi Iafet), urmaşii lui Sem şi istoria Turnului Babel (unde Dumnezeu încurcă limbile oamenilor pentru a-i împiedica să ajungă la cer).

În ultima parte este evocată alegerea lui Avraam în scopul mântuirii neamului omenesc şi istoria continuă cu Lot (şi istoria Sodomei şi Gomorei), Isaac cu fiii săi Esau, Iacob şi Ismael, apoi este evocată istoria lui Iosif, unul din fiii lui Iacob, care ajunge cel mai mare dregător la curtea lui Faraon şi care se împacă cu fraţii săi.

Tradiţia spune că această carte a fost scrisă în cea mai mare parte de către profetul Moise, cu 1300 de ani înainte de Hristos.

[AlbertX]

CUM ANUME TÂLCUIESC SFINŢII PĂRINŢI FACEREA? - Serafim Rose

Este un lucru extrem de important, şi sunt cu adevărat uimit să aflu că "evoluţioniştii ortodocşi" nu ştiu defel cum anume tâlcuiesc Sfinţii Părinţi Cartea Facerii. Sunt sigur ca veţi fi de acord cu mine că nu ne este îngăduit să tâlcuim Sfânta Scriptură după placul nostru, ci trebuie s-o tâlcuim cum ne învaţă Sfinţii Părinţi.

Mă tem ca nu toţi cei ce vorbesc despre Facere şi evoluţie dau atenţie acestui principiu. Unii oameni sunt atât de preocupaţi să combată fundamentalismul protestant, încât împing lucrurile la extrem în a respinge pe oricine doreşte să interpreteze textul sfânt al Facerii "literal"; dar, făcând acest lucru, ei nu amintesc niciodată de Sfântul Vasile sau de alţi tâlcuitori ai Cărţii Facerii care afirmă destul de limpede principiile ce trebuie urmate în tâlcuirea textului sfânt.

Mă tem că mulţi dintre cei ce susţinem că urmăm tradiţia patristică suntem uneori neglijenţi, căzând cu uşurinţă în acceptarea propriei "înţelepciuni" în locul învăţăturii Sfinţilor Părinţi. Cred cu tărie că întreaga perspectivă asupra lumii şi filosofia de viaţă a unui creştin ortodox poate fi găsită la Sfinţii Părinţi; dacă vom asculta învăţătura lor, în loc de a crede că suntem destul de înţelepţi spre a-i învăţa pe alţii din propria "înţelepciune", nu ne vom rătăci.

Iar acum vă cer să cercetaţi împreună cu mine foarte importanta şi fundamentală problemă: cum anume ne învaţă Sfinţii Părinţi să tâlcuim Cartea Facerii? Haideţi să dăm deoparte prejudecăţile noastre despre tâlcuirile "literale" sau "alegorice" şi să vedem ce ne învaţă Sfinţii Părinţi despre citirea textului Facerii.

Cel mai bun lucru pe care-l putem face este să începem cu Sfântul Vasile însuşi, care a scris despre cele Şase Zile ale Facerii în Hexaimeron:

"Cei care nu interpretează cuvintele Scripturii în sensul lor propriu spun că apa de care vorbeşte Scriptura nu e apă, ci altceva, de altă natură, şi interpretează cuvintele plantă şi peşte cum li se pare lor; la fel şi facerea târâtoarelor şi facerea fiarelor le interpretează răstălmăcindu-le după propriile gânduri, întocmai tâlcuitorilor de vise ce tâlcuiesc în folosul lor vedeniile din timpul somnului.

Eu, când aud că Scriptura zice iarbă, înţeleg iarbă, când aud plantă, peşte, fiară, dobitoc, pe toate le înţeleg creadă cum sunt spuse. Nu mă ruşinez de Evanghelie. [...] Şi pentru că Moisi a trecut sub tăcere aceste lucruri, care nu ne sunt folositoare, voi socoti eu oare pentru aceasta de mai puţin preţ cuvintele Duhului decât înţelepciunea cea nebună [a celor ce au scris despre lume], sau mai curând voi slăvi pe Cel ce nu pune mintea noastră să se îndeletnicească cu cele deşarte, ci a rânduit să fie scrise în Scriptură toate cele ce duc la zidirea şi desăvârşirea sufletelor noastre?

Mi se pare însă că cei ce nu înţeleg lucrul acesta, adică cei care folosesc interpretarea alegorică, au încercat să dea Scripturii o vrednicie închipuită, punând pe seama ei propriile idei, schimbând sensul cuvintelor Scripturii cu folosirea unui limbaj figurat.

Inseamnă însă să te faci mai înţelept decât cuvintele Duhului când, în chip de interpretare a Scripturii, introduci în Scriptură ideile tale. Deci să fie înţeleasă Scriptura cum a fost scrisă!"

E limpede că Sfântul Vasile ne avertizează să ne ferim a "desluşi" lucrurile din Facere care sunt greu de înţeles pentru simţul comun; omul modern "luminat" face cu uşurinţă acest lucru, chiar dacă este creştin ortodox. De aceea, să ne străduim să înţelegem Sfânta Scriptură creadă cum o înţeleg Părinţii, iar nu după "înţelepciunea" noastră modernă. Şi să nu ne mulţumim cu părerea unui singur Sfânt Părinte, ci să cercetam şi părerile altor Sfinţi Părinţi.

Una dintre tâlcuirile patristice clasice la Cartea Facerii este cea a Sfântului Efrem Sirul. Părerile sale sunt cu atât mai însemnate pentru noi, cu cât el era un "răsăritean" şi cunoştea bine limba ebraică. Erudiţii moderni ne spun că "răsăritenii" sunt înclinaţi spre tâlcuirile "alegorice" şi că, de asemenea, şi Cartea Facerii trebuie înţeleasă în acest chip. Dar să vedem ce zice Sfântul Efrem în tâlcuirea sa la Facere:

"Nimenea să nu creadă că zidirea cea de Şase Zile este o alegorie; tot aşa, nu este îngăduit a zice că ceea ce pare, potrivit celor istorisite, a fi fost zidit în şase zile, a fost zidit într-o singură clipă şi, de asemenea, că unele nume înfăţişate în acea istorisire fie nu înseamnă nimic, fie înseamnă altceva. Dimpotrivă, trebuie să ştim că întocmai cum cerul şi pământul care s-au zidit întru început sunt chiar cerul şi pământul, iar nu altceva ce s-ar înţelege sub numele de cer şi pământ, tot creadă orice altceva se zice a fi fost zidit şi tocmit cu rânduială după zidirea cerului şi a pământului nu sunt numiri goale, ci însăşi fiinţa firilor zidite corespunde puterii numelor acestora."

Am luat în mod deliberat "simpla" tâlcuire la Facere a Sfântului Efrem Sirul înainte de a cita alte tâlcuiri mai "mistice", fiindcă această înţelegere "simplă" a Facerii este cea mai greu de acceptat pentru mintea modernă "luminată". Bănuiesc că cei mai mulţi creştini ortodocşi nefamiliarizaţi cu Sfinţii Părinţi vor zice îndată: "E cam prea simplu! Astăzi se ştie mult mai mult. Daţi-ne nişte Părinţi mai sofisticaţi." Din păcate pentru "înţelepciunea" noastră modernă, nu exista Părinţi mai "sofisticaţi", căci până şi Părinţii cei mai "mistici" înţeleg textul Facerii tot atât de "simplu" ca şi Sfântul Efrem! Cei ce doresc ceva mai "sofisticat" la Sfinţii Părinţi se află sub influenţa idelor apusene moderne care sunt cu totul străine Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe.

Sfântul Efrem şi Sfântul Ioan Gură de Aur, în tâlcuirile lor la Facere, privesc foarte clar zidirea lui Dumnezeu ca fiind lucrarea a şase zile "literale", Dumnezeu creând în fiecare din ele în mod "imediat" şi "într-o clipită".

Iar Sfântul Vasile cel Mare, contrar convingerii larg răspândite a "evoluţioniştilor creştini", socotea zidirile lui Dumnezeu ca "imediate" şi "dintr-o dată", şi privea cele Şase Zile ca având exact durata de douăzeci şi patru de ore; căci iată ce zice în privinţa Zilei întâi:

"Şi s-a făcut seară, şi s-a făcut dimineaţă, adică durata unei zile şi a unei nopţi. [...] Şi s-a făcut seară, şi s-a făcut dimineaţă, zi una. [...] A spus "una" pentru ca voia sa determine măsura zilei şi a nopţii, unind timpul zilei şi al nopţii, ca să plinească durata celor douăzeci şi patru de ore ale unei zile care cuprinde negreşit şi ziua şi noaptea."

Să privim acum mai îndeaproape la o altă tâlcuire patristică fundamentală la Cartea Facerii, cea a Sfântului Ioan Gura de Aur. Veţi observa că nu citez Părinţi obscuri sau îndoielnici, ci doar pe adevăraţii stâlpi ai Ortodoxiei, în care întreaga noastră învăţătura ortodoxă este cel mai limpede şi dumnezeieşte înfăţişată. Din nou, nici la el nu găsim nici un fel de "alegorie", ci doar stricta interpretare a textului aşa cum e scris.

La fel cu ceilalţi Părinţi, el ne spune ca Adam a fost plăsmuit literalmente din ţărână, iar Eva literalmente din coasta lui Adam. El scrie: "Iar dacă duşmanii adevărului stăruie, susţinând că e cu neputinţă să fie adus ceva la existenţă din ceea ce nu exista, să le grăim aşa: din ce a fost făcut cel dintâi om? Din pământ sau din altceva? Negreşit că ne vor răspunde şi vor fi de acord cu noi că din pământ. Să ne spună acum nouă: cum s-a făcut din pământ carnea? Că din pământ se face lutul, cărămida, oalele, vasele! Cum dar s-a făcut din pământ carnea? Cum s-au făcut oasele, nervii, arterele, muşchii, pielea, unghiile, părul? Cum s-au făcut dintr-o singură materie atâtea organe atât de deosebite în ce priveşte calitatea lor? La aceste întrebări n-au să poată deschide gura niciodată!"

Sfântul Ioan Gura de Aur, vorbind despre râurile Raiului, spune:

"Dar poate că cei care vor să vorbească după a lor înţelepciune nu îngăduie iarăşi ca aceste râuri să fie râuri, nici apele să fie ape, ci caută să convingă pe cei ce vor să-şi dea lor spre ascultare auzul, ca să-şi închipuie cu totul altceva. Noi însă, rogu-vă, să nu dăm ascultare acestora, ci să ne astupam urechile la glasul lor, să dăm crezare cuvintelor dumnezeieştii Scripturi, urmând spusele ei; să ne străduim să punem în sufletele noastre învăţăturile cele sănătoase."

Este oare nevoie să citez mai mult din acest dumnezeiesc Părinte? Asemenea Sfântului Vasile sau Sfântului Efrem, el ne avertizează: "A nu crede în cele scrise în dumnezeiasca Scriptură, ci a introduce altele din mintea ta - acest lucru socot că aduce mare primejdie pe capul celor ce îndrăznesc să facă aceasta."

[AlbertX]

Sfântul Ioan Damaschin, în lucrarea sa Despre erezii, descrie explicit interpretarea alegorică a Raiului ca parte a unei erezii, cea a origeniştilor:

"Aceştia explică Raiul, cerul şi toate celelalte în sens alegoric." Atunci ce să înţelegem despre acei Sfinţi Părinţi cu profundă viata duhovnicească ce tâlcuiesc Cartea Facerii şi alte Sfinte Scripturi în înţeles duhovnicesc sau tainic? Dacă noi înşine nu ne-am îndepărtat prea mult de înţelegerea patristică a Scripturii, atunci nu vom întâmpina nici un fel de greutate. Acelaşi text al Sfintei Scripturi este adevărat "aşa cum e scris", dar are şi o tâlcuire duhovnicească. Iată ce a zis marele Părinte al pustiei, Sfântul Macarie cel Mare, un Sfânt văzător cu duhul ce a înviat şi morţi:

"Raiul s-a închis, iar Heruvimului celui cu sabia de foc i s-a dat poruncă sa oprească intrarea omului în el; acest fapt, care atunci s-a întâmplat în chip văzut, se întâmplă şi acum în fiecare suflet în chip nevăzut."

Modernii noştri "erudiţi patrologi" ce se apropie de Sfinţii Părinţi nu ca de nişte izvoare vii ale predaniei, ci ca de nişte "surse academice" moarte, înţeleg întotdeauna greşit acest lucru foarte însemnat. Orice creştin ortodox ce trăieşte în predania Sfinţilor Părinţi ştie că atunci când un Sfânt Părinte tâlcuieşte un loc din Sfânta Scriptură duhovniceşte sau alegoric, nu tăgăduieşte prin aceasta înţelesul său literal, despre care presupune că cititorul ştie destul spre a-l accepta.

Dar, înainte de a prezenta această mărturie, trebuie să fiu sigur ca sunteţi de acord cu mine asupra unui principiu fundamental de interpretare a scrierilor Sfinţilor Părinţi. Atunci când înfăţişează învăţătura Bisericii, Sfinţii Părinţi (dacă sunt Sfinţi Părinţi autentici, nu doar scriitori bisericeşti cu autoritate nesigură) nu se contrazic unii pe alţii, chiar dacă, pentru slaba noastră înţelegere, exista aparent unele contradicţii între ei.

Numai raţionalismul academic ridică pe un Părinte împotriva altuia, consemnează "influenţa" unuia asupra altuia, îi împarte în "şcoli" şi "grupări" şi descoperă "contradicţii" între ei. Toate acestea sunt străine modului de înţelegere a Sfinţilor Părinţi de către creştinul ortodox.

Pentru noi, învăţătura Sfinţilor Părinţi este un întreg, şi întrucât e vădit că întregul învăţăturii ortodoxe nu se cuprinde într-un singur Părinte (căci toţi Părinţii sunt oameni, şi deci au şi limite), găsim unele părţi din ea la un Părinte şi alte părţi la alt Părinte, iar un Părinte desluşeşte ceea ce este neclar la un alt Părinte; şi nici măcar nu este de primă importanţă pentru noi cine anume a spus un lucru, atâta vreme cât este ceva ortodox şi în armonie cu întreaga învăţătură patristică.

În acest punct, "evoluţionistul ortodox" ar putea încerca să-şi salveze poziţia (de a crede atât în teoria modernă a evoluţiei, cât şi în învăţătura Sfinţilor Părinţi) într-unul din modurile următoare:

a. Ar putea zice ca în prezent cunoaştem mai mult decât Sfinţii Părinţi despre natură, şi deci putem interpreta cu adevărat mai bine decât ei Cartea Facerii. Însă chiar şi "evoluţionistul ortodox" ştie că Facerea nu e un tratat ştiinţific, ci o scriere cosmogonică şi teologică dumnezeieşte insuflată. Tâlcuirea Scripturii dumnezeieşte insuflate este, desigur, lucrarea teologilor purtători de Dumnezeu, nu a naturaliştilor, care, de obicei, nu cunosc nici măcar principiile de temelie ale unei astfel de tâlcuiri. Este adevărat ca în Cartea Facerii se înfăţişează multe "fapte" despre natură. Dar trebuie avut grijă, fiindcă acele fapte nu sunt fapte de tipul celor pe care le putem observa acum, ci un cu totul alt fel de fapte: facerea cerului şi a pământului, a tuturor animalelor şi plantelor, a întâiului om. Am arătat deja că Sfinţii Părinţi învaţă destul de limpede ca, de pildă, facerea întâiului om, Adam, este cu totul diferită de naşterea oamenilor de azi; ştiinţa o poate observa numai pe cea din urmă, dar despre facerea lui Adam ea oferă doar speculaţii filosofice, nu cunoaştere ştiinţifică. Potrivit Sfinţilor Părinţi, putem şi noi să cunoaştem câte ceva despre lumea întâi-zidită, dar cunoaşterea aceasta nu e accesibila ştiinţei naturale, Voi discuta aceasta chestiune mai jos.

b. Sau, iarăşi, "evoluţionistul ortodox", spre a păstra neştirbită tâlcuirea patristică măcar a câtorva dintre faptele descrise în Facere, poate începe să facă modificări arbitrare ale teoriei evoluţiei înseşi, spre a o face să se "potrivească" cu textul Facerii. Astfel, "evoluţionistul ortodox" poate hotărî că facerea întâiului om e o "creaţie specială" ce nu se înscrie în structura generala a restului creaţiei, putând astfel să creadă istorisirea scripturală despre facerea lui Adam mai mult sau mai puţin "creadă cum e scrisă", continuând să creadă în restul celor Şase zile ale facerii după "ştiinţa evoluţionistă"; iar un alt "evoluţionist ortodox" ar putea accepta chiar evoluţia omului din creaturile inferioare, specificând totuşi ca Adam, "întâiul om care a evoluat", a apărut doar în vremurile recente (după scala temporala evoluţionistă de milioane de ani), păstrând astfel cel puţin realitatea istorică a lui Adam şi a celorlalţi patriarhi, ca şi părerea patristică generală că Adam a fost făcut cam în urmă cu 7 500 de ani. Sunt sigur ca veţi fi de acord cu mine ca asemenea şiretlicuri raţionaliste sunt cu totul prosteşti şi inutile. Dacă universul "evoluează", cum învaţă filosofia modernă, atunci omul "evoluează" împreună cu el, şi trebuie sa acceptam tot ceea ce atotcunoscătoarea "ştiinţă" ne spune despre vârsta omului; dar dacă învăţătura patristică este corectă, înseamnă că e corectă atât în privinţa omului, cât şi a restului zidirii.

Dacă îmi puteţi explica cum anume se poate să primeşti tâlcuirea patristică a Cărţii Facerii şi să continui a crede în evoluţie, voi fi bucuros să vă ascult; dar va trebui să-mi oferiţi dovezi ştiinţifice ale evoluţiei mai convingătoare decât cele existente până acum, căci pentru observatorul obiectiv şi nepătimaş "dovezile ştiinţifice" ale evoluţiei sunt extrem de şubrede.

Extras din Cartea Facerii, Crearea Lumii şi Omul începuturilor - Ieromonah Serafim Rose - http://www.scribd.com/doc/51024455/C...m-Serafim-Rose

[AlbertX]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Si in plus, poti sa-mi spui care este motivul pentru care crezi ca Biblia trebuie interpretata literal?

abaaaabbbb63, daca vei fi citit extrasele de mai sus ... te rog sa ma crezi ca am sintetizat cat am putut pentru a nu te obosi prea rau, probabil ca vei fi constatat deja, ca nu doar eu, AlbertX, consider ca Biblia trebuie interpretata literal iar motivele sunt foarte bine argumentate ... dar ma tem ca nu esti dispus totusi sa intelegi aceste lucruri.

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Da, normal ca atunci cand nu ai argumente, apelezi la agresivitate.

La cate argumente v-am dat, sa sustineti ca "recurg la agresivitate", va defineste doar ipocrizia infinita.

Va doare capul ? Ce sa va fac, mai luati si voi o pauza si reveniti ...

[I.Calin]

În prealabil postat de AlbertX

abaaaabbbb63, daca vei fi citit extrasele de mai sus ... te rog sa ma crezi ca am sintetizat cat am putut pentru a nu te obosi prea rau, probabil ca vei fi constatat deja, ca nu doar eu, AlbertX, consider ca Biblia trebuie interpretata literal iar motivele sunt foarte bine argumentate ... dar ma tem ca nu esti dispus totusi sa intelegi aceste lucruri.



La cate argumente v-am dat, sa sustineti ca "recurg la agresivitate", va defineste doar ipocrizia infinita.

Va doare capul ? Ce sa va fac, mai luati si voi o pauza si reveniti ...

ipocrizie, asta e...

[iuliu46]

În prealabil postat de AlbertX

CUM ANUME TÂLCUIESC SFINŢII PĂRINŢI FACEREA? - Serafim Rose
...

Da nu ai citi cartea nici mort. Adica scoti doar pasajele cu 24 de ore de parca asta e important. :)))))))))))))))))))))

Ca daca citeai ai fi vazut ca :
Imediat dupa ce spune despre talcuirea simpla a Sf. Efrem Sirul, Parintele Serafim spune :

Sa cercetam acum indeosebi problema lungimii celor Sase Zile ale Facerii. Cred ca si aceasta este o problema de importanta secundara intre cele ridicate de teoria evolutiei, dar nu strica sa stim ce gandeau Sfintii parinti despre ea, cu-atat mai mult cu cat de-aici incepem sa intrezarim marea deosebire intre ideea apuseana moderna si ideea patristica despre facerea lumii. Indiferent cum le intelegem, aceste "Zile" sunt cu totul mai presus de intelegerea noastra, care cunoastem doar "zilele" stricacioase ale lumii noastre cazute.

Nici Sfinţii Părinţi nu par a vorbi prea mult despre ele, fără îndoială fiindcă pentru ei nu constituiau o problemă. Ele constituie o problemă pentru oamenii moderni, mai ales fiindcă încearcă să înţeleagă zidirea lui Dumnezeu prin mijlocirea legilor firii din lumea noastră căzută.
Pare-se că Părinţii socoteau că acele Zile, ca durată, nu se deosebeau de zilele pe care le cunoaştem, iar unii dintre ei specifică, într-adevăr, că ele erau de douăzeci şi patru de ore lungime, cum face Sfântul Efrem. Există totuşi un lucru extrem de important pentru noi referitor la aceste Zile, pe care e bine să-l înţelegem, iar aceasta priveşte ceea ce aţi scris despre faptul că Dumnezeu a creat sau nu „dintr-o dată."


Adica e ok sa crezi in 24 de ore ( si dupa cum am mai scris probabil atat Parintele Cleopa cat si Parintele Serafim credeau la fel ), dar nu e ok sa faci o obsesie din asta.

[I.Calin]

http://www.youtube.com/watch?v=Tfh8Vba3N2A

[I.Calin]

Mai scrie și tu dn durere de mamă!

[DINU Ionel]

În prealabil postat de AlbertX

[b]
Dacă îmi puteţi explica cum anume se poate să primeşti tâlcuirea patristică a Cărţii Facerii şi să continui a crede în evoluţie, voi fi bucuros să vă ascult; dar va trebui să-mi oferiţi dovezi ştiinţifice ale evoluţiei mai convingătoare decât cele existente până acum, căci pentru observatorul obiectiv şi nepătimaş "dovezile ştiinţifice" ale evoluţiei sunt extrem de şubrede.

Eu personal nu pot sa te ajut dar pot sa iti impartasesc din experienta mea care m-a facut sa ma simt impacat cu mine si cu Dumnezeu si sa stiu ca intr-adevar EL Este peste noi si ne asculta rugile.
Si aceasta experienta a constat in a I-l ruga intotdeauna sa nu imi dea altceva decat sa imi arate adevarul sau sa ma indrume unde sa il caut - si multumesc Domnului ca mi-a aratat si inca imi arata.
Sa stii ca si astazi sunt oameni care se roaga si carora Dumnezeu le arata un adevar sau o frantura din el, atat cat le este de trebuinta. Nu trebuie sa fii neaparat un parinte cunoscut, preot sau calugar pentru ca El sa asculte rugaciunea ta. Sunt si oameni din alte profesii care se roaga la Dumnezeu si sunt ajutati sa ia o decizie fie la locul lor de munca fie in viata de zi cu zi.

Deci eu nu doresc sa conving pe nimeni de nimic aici, chiar si cu mari rugaminti nu as spune ceea ce cred eu despre Facere.
Repet, sunt un Roman nascut si crescut intr-un oras de provincie, intr-o familie ortodoxa obisnuita.
Spun doar ca, daca vrei sa afli adevarul, sa faci si tu ca mine: sa te rogi sa ti se arate acest adevar, sa te increzi in raspunsul la rugile tale si sa nu te cutremuri daca, la un moment dat, raspunsurile pe care le capeti nu se potrivesc cu ce ai aflat din lecturile tale numeroase.
S-ar putea sa fii trimis intr-o anumita biblioteca la o anumita carte, dupa care in alt loc dar pe drum te vei intalni cu o persoana care iti va da alt indiciu, si tot asa. E un drum lung dar frumos - acesta al cautarii adevarului si apropierii de Dumnezeu prin cunoastere.
Iti spun toate acestea cum as spune unui prieten drag sau copilului meu.
Iar, la un moment dat, vei fi pus in fata unei mari alegeri: traditia sau adevarul?

Sper ca nu te-a intristat postarea mea si sa stii ca intr-adevar ceea ce au simtit si remarcat alti membri de aici -anume ca esti prea agresiv- am simtit si eu.
Iti urez pace sufleteasca.