Despre suflet

[silverstar]

Preotii nostri crestin-ortodocsi ce spun despre suflet? Dupa moartea trupeasca, ce se intampla cu sufletul? :thumbsup:

[silverstar]

Am citit. Acest lucru e interpretat din punct de vedere bisericesc. Nimeni nu pote confirma daca e sau nu asa. As fi vrut ceva concret, daca pot spune ca sufletul e ceva concret, ceva care sa ma convinga ca sufletul vietuieste trupului despre care, se stie, ca este trecator.

[silverstar]

Sunt convinsa ca Dvs.cei care asigurati buna functionare a acestui site, ma veti ajuta sa-mi explic anumite trairi pe care le-am avut si sa-mi spuneti daca tin sau nu de religie, de credinta. Am inceput cu o intrebare despre suflet si nu intamplator.
Cu mai multi ani in urma, in ziua cand mama mea a iesit la pensie, s-a intamplat ceva ce nu stiu cum sa interpretez. Seara, dupa ce au venit o parte dintre invitati, cineva a propus sa bem niste bere. Afara era cald, era august si masa a fost pusa sub vie. Dupa ce toate paharele au fost pline, inainte ca cineva sa ia un pahar in mana, unul dupa altul paharele s-au rasturnat. Noi ne uitam si radeam. Nu stiam ce sa credem. Nimeni nu se sprijinea de masa, nimeni nu o atingea. Si, in loc sa bem berea, ne straduiam sa prindem paharele ca sa nu se sparga de ciment. O ruda mai in varsta a intrebat-o pe mama daca pe parcursul zilei a vorbit despre cineva care e mort. "Sigur," am spus intr-un glas eu si mama. Ne-am amintit de tata, de mamaia, de alte rude care am fi vrut sa fie cu noi si sa se bucure de bucuria mamai si a noastra, dar acestia nu mai erau printre noi. "Atunci umple din nou paharele si da de pomana de sufletul celor care nu mai sunt, dar i-ai pomenit." Dupa ce mama a facut ce i s-a spus, nu s-a mai intamplat nimic. Insa eu nu am uitat niciodata. :rolleyes:

[Chriss-tian78]

http://apologeticum.net/detalii.php?pag=0302 -Sufletul dupa moarte
de Ierom. Serafim Rose

[silverstar]

Daca ai fi avut rabdare sa citesti ce-am scris in mesajul de deasupra, nu te-ai fi grabit sa-mi recomanzi ce sa citesc. Eu stiu ce trebuie, dar ceea ce am scris nu am gasit nicaieri. De aceea am si abordat asemenea subiect. :thumbsup:

[silverstar]

Ruga
Cu mana intinsa a ruga spre cer, / Cu ochii inchisi si capul plecat, / Cu gandul la tine inca mai sper, / Speranta o, Doamne, nu-i un pacat.
Umila iti cer sa-mi dai sanatate / Si paine pe masa, / In viata dreptate, / O raza de soare, / O floare de crin, O toamna frumoasa / Cu cerul senin, / Un strop de iubire / Si-o cupa de miere / Ca stiu ce-i durerea / Si gustul de fiere.
Tu, Doamne, pe toate le poti de voiesti, / In genunchi eu Te rog / Ruga mea sa primesti. Amin

[Eugen]

În prealabil postat de silverstar

Sunt convinsa ca Dvs.cei care asigurati buna functionare a acestui site, ma veti ajuta sa-mi explic anumite trairi pe care le-am avut si sa-mi spuneti daca tin sau nu de religie, de credinta. Am inceput cu o intrebare despre suflet si nu intamplator.
Cu mai multi ani in urma, in ziua cand mama mea a iesit la pensie, s-a intamplat ceva ce nu stiu cum sa interpretez. Seara, dupa ce au venit o parte dintre invitati, cineva a propus sa bem niste bere. Afara era cald, era august si masa a fost pusa sub vie. Dupa ce toate paharele au fost pline, inainte ca cineva sa ia un pahar in mana, unul dupa altul paharele s-au rasturnat. Noi ne uitam si radeam. Nu stiam ce sa credem. Nimeni nu se sprijinea de masa, nimeni nu o atingea. Si, in loc sa bem berea, ne straduiam sa prindem paharele ca sa nu se sparga de ciment. O ruda mai in varsta a intrebat-o pe mama daca pe parcursul zilei a vorbit despre cineva care e mort. "Sigur," am spus intr-un glas eu si mama. Ne-am amintit de tata, de mamaia, de alte rude care am fi vrut sa fie cu noi si sa se bucure de bucuria mamai si a noastra, dar acestia nu mai erau printre noi. "Atunci umple din nou paharele si da de pomana de sufletul celor care nu mai sunt, dar i-ai pomenit." Dupa ce mama a facut ce i s-a spus, nu s-a mai intamplat nimic. Insa eu nu am uitat niciodata. :rolleyes:

O persoana cunoscuta mie a avut o sora care a murit. Inainte de a muri (la treizeci si ceva de ani) a facut stop cardiac. Si-a revenit si i-a povestit surorii sale ce experienta a avut (sora ei fiind asistenta la acel spital).
"Ma aflam undeva sus si vedeam medicii in jurul trupului meu cum incercau sa-l resusciteze. A venit la mine bunicul si m-a luat de mana (bunicul decedase):
"Hai Mona, fata tatii, sa mergem".
"Mai stai putin, bunicule, sa vad daca pot sa faca ceva astia".
Si-a revenit, a povestit surorii sale, poi a facut din nou stop cardiac si a murit.
De mult, am citit o carte "Viata dupa viata" care descrie multe experiente asemanatoare ale unor persoane care au trecut prin moarte clinica.

[maria55]

Silverstar ,
mi s-a intimplat si mie ceva o data demn de luat in seama :
M-am simtit (toata fiinta mea ) concetrata undeva in mijlocul trupului .(citeva secunde) .Tot trupul parca era de prisos .Nu se poate descrie faza ,trebuie s-o traiesti .Dar a fost un moment minunat !
Copiii intreaba cum arata sufletul .Asi vrea sa stiu si eu ceva . Oare ne spune ceva icoana adormirii Maicii Domnului ,unde arata ca un prunc in bratele lui Iisus ,cine stie ? (cei care stiu nu vor sa na spuna).

[silverstar]

Foarte multi dintre noi am vrea sa stim cum arata sufletul. Din pacate, sunt domenii in care nu s-au facut progrese si nu s-au putut da raspunsuri. Deocamdata.
Dar, ceea ce pot spune eu, cu exactitate, e ca locul sufletului e undeva in cosul pieptului, cum spunem noi romanii zonei de deasupra sanilor, si ca sufletul doare. Doare atat de tare... Nici o boala nu e mai cumplita ca cea cand te doare sufletul. Pentru ca nici un leac nu poate stopa aceasta durere, decat constientizarea cauzei durerii si-apoi lupta ta, nu a altuia, in dorinta de a te vindeca...

[maria55]

O data m-am visat ca ma ridicasem in cot ,din pat ,si cind m-am uitat pe perna tot eu dormeam dar eram nemiscata .Ma gindeam ca sufletul are forma corpului ,sau mai mic ?
Doamne ajuta !