Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 27.02.2012, 10:06:38
Fosta-depresiva Fosta-depresiva is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 27.02.2012
Mesaje: 1
Implicit Depresie- anxietate

Am creat acest blog spre folosul duhovnicesc al tuturor bolnavilor de depresie si anxietate.
Daca cineva are aceste probleme, puteti citi despre cum m-am vindecat eu.

http://anxietate-depresie.blogspot.com/
Reply With Quote
  #2  
Vechi 27.02.2012, 19:17:03
clementia's Avatar
clementia clementia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.01.2009
Locație: Transilvania
Religia: Ortodox
Mesaje: 144
Implicit

Cauza si rostul bolii:
“ In marea Lui iubire pt. oameni, Dumnezeu ne da incercari tocmai pt. a ne apropia de El.”

“Tatăl tău Cel Ceresc, care te iubește pe tine mai presus de toți și te necăjește, și te ostenește pe tine cu felurite ispite: bine să știi, monah amărât, că precum am grăit prin proorocul, voi fi ție povățuitor aspru (Ierem. 30, 11 ) și te voi întâmpina pe calea Egiptului, întărindu-te prin necazuri; și căile tale cele de ocară ți le voi închide cu țărușii ascuțiți ai proniei mele, înțelepțindu-te cu nenorociri neașteptate și împiedicându-te ca nu cumva să aduci la faptă cele ce vrei în inima ta nesocotită ( Osea 2. 6 ) Și voi împrejmui marea patimilor tale cu porțile îndurărilor Mele. Și voi fi ție ca o panteră, care te mănâncă cu gânduri de înfruntare, de descurajare și de căință, aducându-ți în conștiință cele neștiute de tine.Dar toate aceste necazuri sânt cel mai mare har al lui Dumnezeu. Ba nu-ți voi mai fi numai panteră, ci și ac ce te rănește cu gânduri de căință, și cu dureri în inimă; și nu va mai lipsi durerea din casa ta, adică din sufletul și din trupul tău, care vor fi ospătate bine și cu folos de chinurile dulci ca mierea ale lui Dumnezeu. Iar sfârșitul chinurilor, al ostenelelor, al tulburării, al rușinii, al temerilor, al deznădejdilor ce obișnuiesc să vină peste cei ce și-au ales nevoința, sfârșitul tuturor acestor mâhniri este o bucurie cerească, o desfătare nespusă, o slavă negrăită și o veselie neîncetată.
Căci de aceea te-am necăjit, ca să te hrănesc cu mana cunoștinței; și de aceea te-am chinuit cu foamea, ca să-ți fac bine în vremurile cele de apoi și să te duc în Împărăția cea de sus. Dar, iarăși zici, omule: Eu foarte mult sunt ispitit și „șalele mele s-au umplut de ocări” cum zice proorocul. De nefericire și gârbovire am parte, și nu este mângâiere trupului și îngrijire oaselor mele. Dar marele Doctor este aproape de cei ce se ostenesc (post ,spovedanie) „ El poartă neputințele noastre și cu rana Sa ne-a tămăduit” ( Isaia 53. 5) și ne tămăduiește. De față este și acum, punându-și leacurile Sale mântuitoare. Căci eu, zice, am lovit prin părăsire, dar eu voi și tămădui ( Osea 6, 2 ). Deci să nu te temi, căci când mânia iuțimii mele va curge, iarăși voi vindeca. Că precum nu va uita femeia să aibă milă de pruncii pântecelui ei, așa nici eu nu te voi uita pe tine, zice Domnul (Isaia 49, 15 ). . Dar și mai mult se revarsă mila mea peste tine, și te cercetez în taină, și-ți grăiesc în minte, și las în cugetarea ta hrană, ca într-un cioc de pui de rândunică. Căci te hrănesc cu frica mai înaltă, cu dorul ceresc, cu suspine de mângâiere, cu străpungere, cu cântare, cu cunoștință mai adâncă și cu anumite taine dumnezeiești.“
__________________
"Pe scara sufletului meu, M-am intalnit cu bunul Dumnezeu-
Eu coboram mahnit din constiinta mea, Iar El urca surazator spre ea...
Si ne-am oprit la jumatatea scarii, Incrucisandu-ne in clipa-ntampinarii
Sagetile perechilor de ochi ,ca de-obicei, Ah ! Ochii Lui cum semanau cu ochii mei!
Pe scara sufletului meu , M-am intalnit din nou cu Dumnezeu-
El cobora solemn din constiinta mea, Iar eu urcam surazator spre ea."(Minulescu)
Reply With Quote
  #3  
Vechi 27.02.2012, 19:20:37
clementia's Avatar
clementia clementia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.01.2009
Locație: Transilvania
Religia: Ortodox
Mesaje: 144
Implicit

Cauza si Rostul Bolii (1)

http://vorbeintelepte.wordpress.com/...ostul-bolii-i/

In momentul nasterii, fiecare om trebuie sa se astepte la o seama de neputinte si lipsuri. Suferinta fizica este universala, nimeni nu poate scapa de ea.
Dar cum ar putea un om sa primeasca cu bucurie boala si neputinta?
Pentru un necredincios, acest lucru este de neinteles. Pentru el, insusi gandul ca Dumnezeu ingaduie suferinta este respingator; el vede orice tip de suferinta ca un rau in sens absolut.
Fara ajutorul Revelatiei dumnezeiesti, omul nu poate intelege cauza si scopul suferintei. Multi oameni se grabesc sa caute un remediu medical, crezand ca boala este un produs al hazardului sau al intamplarii.
Pacatul este o incalcare a Legii dumnezeiesti, un act de tradare fata de iubirea lui Dumnezeu pentru om. Oamenii gandesc in mod firesc ca faptele bune trebuie rasplatite, iar cele rele pedepsite. Insa Dumnezeu nu este razbunator, El este un iubitor desavarsit, iar dreptatea lui nu are nimic de-a face cu standardele juridice omenesti.
Domnul le-a spus dinainte ucenicilor ca in lume vor avea necazuri. De aici trebuie sa intelegem ca tristetea si suferinta sunt ingaduite de Dumnezeu in timpul vietii pamantesti pentru adevaratii Lui robi si slujitori (Episcopul Ignatie Brancianinov)
Dintru inceput nu a existat suferinta, nici boala, nici moarte. Omul era strain pacatului, necazurilor, grijilor si nevoilor firesti (Sf. Simeon Noul Teolog).
Dar atunci cand omul a fost ademenit si inselat de catre diavol, Dumnezeu s-a apropiat de om, asa cum se apropie un doctor de un bolnav, pentru a-l indrepta si a-l face mai bun si nu ca un judecator care urmareste sa-l faca sa plateasca pentru fapta lui. Omul, faptura, cedase ispitei de a fi ca si Dumnezeu, cazand in pacatul neascultarii. Acesta, primul pacat, a adus cu el suferinta, boala si moartea, dintr-o ratiune indreptatoare a Doctorului ceresc: pentru ca omul sa invete chiar din firea sa ca nu mai trebuie sa primeasca niciodata gandul de a fi ca Dumnezeu(Sf. Ioan Gura de Aur). Asadar, pacatul naste raul, iar raul naste suferinta.
Viata pamanteasca (vezi cartea :Sensul creatiei de ieromonah Mihail Stanciu ) este data omului pentru ca acesta sa o foloseasca pentru mantuirea lui, adica sa depaseasca moartea si sa treaca la viata (Episcopul Ignatie Brancianinov). Pentru aceasta, toate din aceasta lume trebuie sa le privim ca pe niste umbre trecatoare si sa nu ne lipim inima de nimic, deoarece cele vazute sunt trecatoare, iar cele nevazute sunt vesnice (Sf. Ioan Gura de Aur).
Singura nenorocire adevarata din aceasta viata este a-L supara pe Dumnezeu. Pe El nu-l intereseaza cat de batrani suntem atunci cand ajungem inaintea judecatii Lui, ci daca ne-am pocait; pentru El nu conteaza daca am murit de vreun atac de cord sau de cancer, ci daca sufletul nostru este in stare de sanatate.
De aceea, nu trebuie sa ne infricosam de nici o nenorocire omeneasca, ci doar de pacat; nici de saracie, nici de neputinte, nici de ocari, nici de rautatile altora fata de noi, nici de umilinte, nici de moarte (Sf. Ioan Gura de Aur).
Boala poate fi un semn al grijii lui Dumnezeu pentru noi, iar desfatarea raiului se da numai celui ce accepta suferinta. Toate ostenelile sau greutatile, fie ca ni le impunem noi sau ni le trimite Dumnezeu, sunt niste suferinte menite sa zdrobeasca mandria si bucuria sanatatii dobandite prin iluzia autosuficientei de sine si a autoindumnezeirii (Sf. Ambrozie).
Atunci cand sufletul este bolnav, de obicei nu simtim nici o durere, dar daca se intampla ca trupul sa sufere doar putintel, facem toate eforturile sa ne eliberam de boala si de durerea ei. [COLOR=red]De aceea, Dumnezeu pedepseste trupul pentru pacatele sufletului, astfel ca prin pedepsirea trupului, sufletul sa primeasca vindecare. [/COLOR]Hristos a facut acelasi lucru cu slabanogul atunci cand a spus: “Iata, te-ai facut sanatos, de acum sa nu mai pacatuiesti, ca nu cumva sa-ti fie si mai rau!” Ce invatam de aici? Ca boala slabanogului fusese pricinuita de pacatele lui (Sf. Ioan Gura de Aur). [Invatatura Sfintilor Parinti despre boala (8, pag. 5-18)]
__________________
"Pe scara sufletului meu, M-am intalnit cu bunul Dumnezeu-
Eu coboram mahnit din constiinta mea, Iar El urca surazator spre ea...
Si ne-am oprit la jumatatea scarii, Incrucisandu-ne in clipa-ntampinarii
Sagetile perechilor de ochi ,ca de-obicei, Ah ! Ochii Lui cum semanau cu ochii mei!
Pe scara sufletului meu , M-am intalnit din nou cu Dumnezeu-
El cobora solemn din constiinta mea, Iar eu urcam surazator spre ea."(Minulescu)
Reply With Quote
Răspunde

Tags
anxietate, depresie

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Cum treci de depresie cu ajutorul rugaciunii viorel76a Intrebari utilizatori 71 11.12.2014 00:42:34
Pentru cei care sufera de depresie laurastifter Generalitati 62 19.12.2013 00:38:09
Studiu referitor la Anxietate de Moarte si Religie andrkontr Generalitati 3 30.05.2012 22:06:07
depresie iulimari2004 Generalitati 7 28.05.2008 00:25:49
Eram in depresie si il uram pe tatal meu Ioan_Ciobota Generalitati 1 12.09.2006 20:12:10