Cum sa birui deznadejdea

[arwein]

Bine, sa zicem ca stim toti ca deznadejdea e un pacat, ca e de la diavol si ca e o capcana de fapt. Dar voi, ce faceti cand simtiti ca ati ajuns pe fundul gropii? Cum procedati practic? Ati simtit vreodata ca din asta v-a scos, pur si simplu v-a scos, Dumnezeu?

[George.m]

Cel ce deznadajduieste nu are curajul pocaintei. Daca, spre exemplu, talharul n-ar fi indraznit sa-i spuna lui Hristos: Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni in imparatia Ta, ci ar fi deznadajduit, gandindu-se la multimea faptelor lui rele, n-ar fi auzit cuvintele mantuitoare: Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai. Diavolul asta urmareste: sa ne descurajeze, sa nu indraznim sa-i cerem lui Dumnezeu mantuirea, cazand in deznadejde.

Cand incolteste in inima noastra gandul deznadejdii, e bine sa ne amintim de iubirea lui Dumnezeu pentru de noi. Sa intelegem ca oricat de bolnavi am fi, lui Dumnezeu nu-i este cu neputinta sa ne ofere vindecarea.

[Paulas]

raspunsul il veti gasi in aceasta predica.....Dumnezeu stie cel mai bine ....ce avem nevoie, de ce ne ingaduie unele lucruri...!!


Toate la timpul lor
Pr. Mihai Gojgar

Duminica a V-a din Postul Mare ne prilejuieşte reîntâlnirea cu pilda Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, pomenită în sinaxarul Bisericii Ortodoxe în prima zi a lunii aprilie, căreia i se închină şi una dintre cele două pericope evanghelice citite în cadrul Sfintei Liturghii din această zi, Luca VII, 36-50. Ne oprim, însă, în cele ce urmează, asupra unui aspect din celălalt fragment evanghelic, Marcu X, 32-45, în fapt, o nouă vestire a Patimilor Domnului, cu puţin timp înainte de împlinirea lor.


MăreştePe drum ca şi noi, pelerini spre Răstignire şi Înviere, "suindu-se la Ierusalim" (v. 32), sfinţii apostoli Îl urmau pe Învăţătorul lor, ascultând înfricoşaţi cele ce aveau să se petreacă: "Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor. Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia" (v. 33-34). Cu o deosebită prezenţă de spirit, doi dintre ucenici, fiii lui Zevedeu, Iacov şi Ioan, se apropie de Domnul şi îi solicită... un primat. De cinste, de slavă, de putere, de jertfă... nu ştim precis ce au dorit cei doi în sinea lor, dar este cert că au vrut să fie deasupra celorlalţi. "Ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta" (v. 37).

Acum, pe lângă lipsa de colegialitate dovedită (până la urmă, ce îi făcea pe ei să ceară aşa ceva? De ce se considerau speciali, demni de această superioritate?), apare problema imaturităţii lor duhovniceşti. Desigur, erau amândoi tineri, probabil membri ai grupării zeloţilor, în orice caz firi temperamentale, nu degeaba li se spunea "fiii tunetului". Dorinţa lor nu este una de natură materială, ei solicită încadrarea Fiului lui Dumnezeu, mărturisindu-şi astfel disponibilitatea, dar şi credinţa că tot ceea ce spune Acesta este adevărat. Aşadar, începutul este bun şi nu ne avantajează într-o comparaţie cu noi, cei care frecvent ne rugăm sau cerem sau considerăm că ni se cuvin posturi mai înalte, mai dificile, dar din care decurg oarecare avantaje materiale sau haine moi pentru orgoliul nostru. Hristos este delicat, este părintesc în răspunsul Său. Nu îi jigneşte, nu îi mustră cu duritate, ci le spune: "Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit" (v. 39-40). Cu alte cuvinte, le-a temperat elanul, dar nu a condamnat entuziasmul sfânt ce îi mânase în respectivul demers. Aşa cum lucrează Dumnezeu şi cu noi. Nu ne pedepseşte pentru cererile noastre, nebuneşti pe alocuri, ci ne mângâie, zâmbeşte răbdător, pregătindu-ne pentru darurile Sale, acelea care ne sunt de folos, la timpul potrivit. Arzând etape, este posibil să ne provocăm vertijuri fatale, căderi de la înălţimi prea mari pentru noi, mânia celor din jur ("Şi auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan" - v. 41).

Din aceeaşi ediţie:
Melancolii de-a gata
„Temeţi-vă de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă“
Între ţărână şi veşnicie
Sigur că soluţia propusă de Mântuitorul este cea care ne duce spre Împărăţia cerurilor, tărâmul unde sunt pomeniţi mai întâi cei "săraci cu duhul", cei smeriţi. Dar lupta noastră egoistă pentru lauri, pentru întâietate, pentru cucerirea unor piscuri în singurătate, ne împiedică să acceptăm că nu trebuie să fim cei mai mari după regulile vieţii petrecute pe acest pământ. Măreţia noastră derivă din bunătatea noastră, din generozitatea cu care ne punem la dispoziţia semenilor noştri. "Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă" (v. 43-44). Pentru că El mai întâi a făcut asta, făcându*se Om ca să slujească nouă, să moară pentru noi şi să ne învieze cu El

[George.m]

"Daca ai cazut in adancul relelor, sa nu deznadajduiesti nicidecum in ridicarea ta din nou, chiar daca te-ai rostogolit pana la ultima treapta a iadului rautatii.

Caci, daca ai pus mai inainte, cu caldura, temelie evlaviei prin virtutile cu fapta, chiar daca casa acesteia, zidita de tine din felurite pietre ale virtutii, s-a surpat pana la pamantul patimas al relelor, Dumnezeu nu va uita de vechile tale osteneli si sudori, daca ai inima zdrobita prin caderile tale.

Caci va cauta la tine degraba, facand sa vibreze cuvintele Sale si-ti va atinge nevazut ochii inimii tale indurerate si va intari temelia virtutii puse de tine mai inainte cu osteneala; si-ti va da o putere mai mare si mai desavarsita decat cea dinainte, ca, in caldura unui duh fierbinte, sa dobandesti iarasi, cu rabdare, faptele virtutii cele surpate din pizma celui rau si, in duh de smerenie, sa ridici din nou casa evlaviei, mai stralucita decat cea dintai, spre odihna vesnica a Lui, dupa cum s-a scris" (Nichita Stithatul).

[tigerAvalo9]

Si eu am fost deznadajduit si depresiv si am scapat doar cu credinta ,cu rugaciune si cu trecerea timpului plus niste lacrimi multe din suflet.Am luat si pastile cateva,dar nu stiu daca m-au ajutat chiar asa de mult precum zic eu ca m-a ajutat credinta ,rugaciunea,lacrimile etc.
Deznadejdea pot spune eu ca e ''stupida'' fiindca INTOTDEAUNA EXISTA SPERANTA chiar si cand ochii si mintea noastra cred si vad ca nu mai exista nimic de facut si de sperat,nicio cale de a trece de necaz.Exista speranta mai ales in DUMNEZEU mereu.Sunt atatea minuni facute,mii,sute de mii,mici si mari facute de Sfinti cu ajutorul lui Dumnezeu,de Dumnezeu etc.Cum sa-ti pierzi speranta?Cum sa-ti pierzi nadejdea?Asta de acum stiu ,inainte nu stiam dar acum cand totul pare ca e pierdut pentru mine sper si cred eu ca nu e pierdut,mai exista DUMNEZEU ,mila Lui si Sfintii.
Doamne ajuta!

[Aghioritul]

Fratii mei, nu stiu daca ma credeti, dar paradoxal, in deznadejde esti mai aproape de Dumnezeu! Nu o spun eu, ci Pr.RAFAIL Noica (Conferinta cu tema "Ce este omul?" - se gaseste pe net, e SUPERBA)
cand am auzit aceste cuvinte, m-a crsipat... am sarit ca ars! Cum asa? Nu am inteles decat atunci cand am TRECUT prin deznadejde... o golire atat de mare incat credeam ca pt mine Dumnezeu Insusi NU mai poate face nimic pt mine! Si credeti-ma, ca cu acele rugaciuni din deznadejdea mea... il aveam pe Hristos! am trait aceste cuvinte ale Pr.Rafail.... e adevarat!
CUM ASA?
In deznadejde omul se goleste de tot al sau... cauta pacea... cauta iubirea... nu mai asteapta si nu mai cere nimic... nu mai vrea nimic... simte doar durere... golire... uitare din partea lui Dumnezeu! Si asa... GOL... omul se roaga cu atata CREDINTA si atata FIERBANTEALA incat Hristos este chiar langa El! Desi din cauza starii deznadajduite, nu Il vede... dar El, e acolo! Pt un prieten sa il ai langa tine, cand ai nevoie, il suni! Dar Dumnezeu Care pretutindenea este si toate le plineste nu are nevoie de telefon! E LANGA TINE! Trebuie numai sa spui DOAMNE... in cartirea ta spui "of, nu mai pot!" dar daca pui pe "Doamne, nu mai pot" cartirea ta, se face RUGACIUNE! Trebuie sa profitam de acest "Doamne"... numita de PrRafail rugaciunea cea mai scurta si cea mai la indemana, ca NE aude! Cand raspunde? Domnul iti va raspunde, tu nu inceta sa il chemi in rugaciunea ta!
"TINE MINTEA IN IAD" adica fii realist, mai omule! Asta esti tu! "Nu deznadajdui!" este chemarea cea mare! EU SUNT NADEJDEA TA! De asta avem nevoie, sa stiu sa realizez in ce stare sunt, si sa CHEM PE DOMNUL, Care este langa mine, si sa Ii spun tot ce am, si sa ma las in VOIA Lui!

[Aghioritul]

Cuvinte de folos http://www.impantokratoros.gr/cuvint...nicesc.ro.aspx foarte frumoase! Va puteti inscrie la newsletter si veti primi mereu prin mail cuvinte frumoase, de fiecare data cand vor pune parintii Sf.Manastiri Pantocrator din Grecia (nu cea din Sf.Munte) iar daca veti vedea site-ul in lb greaca, dat clik pe iconita cu steagul romaniei si veti avea site-ul in lb.romana! EU urmaresc de mult timp acest site, si ma folosesc ENORM!

[dobrin7m]

În prealabil postat de Aghioritul

Fratii mei, nu stiu daca ma credeti, dar paradoxal, in deznadejde esti mai aproape de Dumnezeu! Nu o spun eu, ci Pr.RAFAIL Noica (Conferinta cu tema "Ce este omul?" - se gaseste pe net, e SUPERBA)
cand am auzit aceste cuvinte, m-a crsipat... am sarit ca ars! Cum asa? Nu am inteles decat atunci cand am TRECUT prin deznadejde... o golire atat de mare incat credeam ca pt mine Dumnezeu Insusi NU mai poate face nimic pt mine! Si credeti-ma, ca cu acele rugaciuni din deznadejdea mea... il aveam pe Hristos! am trait aceste cuvinte ale Pr.Rafail.... e adevarat!
CUM ASA?
In deznadejde omul se goleste de tot al sau... cauta pacea... cauta iubirea... nu mai asteapta si nu mai cere nimic... nu mai vrea nimic... simte doar durere... golire... uitare din partea lui Dumnezeu! Si asa... GOL... omul se roaga cu atata CREDINTA si atata FIERBANTEALA incat Hristos este chiar langa El! Desi din cauza starii deznadajduite, nu Il vede... dar El, e acolo! Pt un prieten sa il ai langa tine, cand ai nevoie, il suni! Dar Dumnezeu Care pretutindenea este si toate le plineste nu are nevoie de telefon! E LANGA TINE! Trebuie numai sa spui DOAMNE... in cartirea ta spui "of, nu mai pot!" dar daca pui pe "Doamne, nu mai pot" cartirea ta, se face RUGACIUNE! Trebuie sa profitam de acest "Doamne"... numita de PrRafail rugaciunea cea mai scurta si cea mai la indemana, ca NE aude! Cand raspunde? Domnul iti va raspunde, tu nu inceta sa il chemi in rugaciunea ta!
"TINE MINTEA IN IAD" adica fii realist, mai omule! Asta esti tu! "Nu deznadajdui!" este chemarea cea mare! EU SUNT NADEJDEA TA! De asta avem nevoie, sa stiu sa realizez in ce stare sunt, si sa CHEM PE DOMNUL, Care este langa mine, si sa Ii spun tot ce am, si sa ma las in VOIA Lui!

Cel mai frumos sfat pentru inlaturarea deznadejdii . Multumim.
Doamne ajuta!

[guardian knight]

Oricat am fi de loviti si de parasiti in cea mai neagra singuratate, constiinta ca exista mistere si situatii mult mai adanci decat ceea ce vedem si putem pipai cu mana, e deja o cale ce merita exploatata si explorata !

Faptul ca esti bine-intentionat si cauti o modalitate de contact cu absolutul,fie si sub forma directa si sincera a rugaciunii, iti da in proma faca o pace interioara reala,iar mai apoi, in functie de implicare, ceea ce vrea Domnul pentru tine !

Rugaciunea,cred ca e solutia in orice situatie ! Rugaciunea, ca modalitate de a cauta absolutul,chiar si atunci, cand fara ipocrizie, si falsa credinta, recunosti pentru moment ca aproape nu mai crezi ...
Rugaciunea e dovada onestitatii tale in fata Absolutului,uneori greu de gasit !

[CelMandru]

Smerenie şi iubirea aproapelui