Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Secte si culte
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 26.11.2007, 01:46:57
strajeru's Avatar
strajeru strajeru is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.11.2007
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 362
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru strajeru
Implicit

Nunta este Taina prin care un bărbat și o femeie, învoindu-se în mod liber să trăiască împreună toată viața, pentru a se ajuta reciproc, pentru a naște și a crește prunci, primesc prin preot harul care le sfințește legătura și ajută la împlinirea scopului lor.
Taina Nunții sau a Căsătoriei a orânduit-o Dumnezeu chiar de la întemeierea lumii, după ce a făcut pe primul om, când a zis Dumnezeu: Nu este bine să fie omul singur, să-i facem ajutor potrivit pentru el (Fac. 2, 18). Și îndată Dumnezeu i-a făcut omului femeie din oasele și carnea lui (Fac. 2, 21–24), după chipul și asemănarea Sa, făcându-i bărbat și femeie. Dumnezeu i-a binecuvântat, zicându-le: Creșteți și vă înmulțiți (Fac. 1, 27–28). Binecuvântarea dată de Dumnezeu primilor oameni înainte de a se însoți unul cu altul în Ortodoxie o numim «cununie», înfăptuindu-se atunci când două persoane se duc la Biserică cerând preotului ca să-i binecuvânteze în numele Domnului. Astfel exprimat, putem spune că primii oameni au fost cununați direct de Dumnezeu, înainte de a se însoți – Dumnezeu având în vedere lucrul acesta –, pentru ca însoțirea lor să nu fie o desfrânare.
Păcătuind primii oameni față de Dumnezeu prin călcarea poruncii și mâncând din pomul oprit (Fac. 2, 15–17), Dumnezeu i-a scos afară din grădina raiului celui pământesc (Fac. 3, 1– 24). După potop, când Noe cu fiii săi și cu soțiile lor au ieșit din corabie, iarăși i-a binecuvântat Dumnezeu, zicându-le: Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul (Fac. 9, 1). După aceasta, Dumnezeu a mai binecuvântat pe Avraam (Fac. 22, 17), apoi pe Isaac (Fac. 26, 1–4), iar prin Isaac, Dumnezeu a binecuvântat pe Iacov (Fac. 27, 1–29). Apoi o binecuvântare lumească, prin Moise a dat Dumnezeu și israeliților, dacă vor păzi toate poruncile și toate legile date lor; dacă nu le-ar fi ținut toate erau blestemați (Deut. 28, 1–15).
În Legea lui Moise, omul avea dreptul să-și ia soție și, dacă aceasta nu-i mai plăcea, îi dădea la mână o scrisoare, «carte de despărțire», o lăsa și-și putea lua alta, pe care – dacă nu-i mai plăcea – de asemenea putea s-o îndepărteze (Deut. 24, 1–4; Matei 5, 31; 19, 7).
Venind în lume înțelepciunea lui Dumnezeu, Cuvântul întrupat (Ioan 1, 1–14), Și-a zidit casa Sa întărindu-Și cei șapte stâlpi (Pilde 9, 1). Într-adevăr, Domnul nostru Iisus Hristos, prin șapte Taine a venit să împlinească tot ce a fost proorocit în lege și în prooroci (Matei 5, 17; 11, 13), căsătoria fiind și ea așezată ca un stâlp al credinței, ca o Taină a învățăturii Dumnezeului și Mântuitorului nostru. Astfel, schimbând Legea lui Moise (Evrei 7, 12) cu Legea Credinței (Rom. 3, 27), adică Legea cea Nouă (Matei 26, 26–28; Marcu 1, 15; Gal. 6, 2), El a schimbat și beteșugul rânduielii căsătoriei Legii Vechi (Evrei 8, 7–13), care nu numai că nu se bucura de binecuvântarea cerului, dar mai avea și neajunsul că omul își putea lăsa soția din orice pricină. Deci în Vechiul Testament, Dumnezeu mustră acest rău obicei al iudeilor, spunându-le: …Păstrați-vă deci viața voastră; iar tu nu fi viclean cu femeia tinereților tale. Căci eu urăsc alungarea femeii... (Mal. 2, 15–16).
Venind Domnul Hristos spre a îndrepta toate strâmbă-tățile, spunea celor ce Îl ascultau: S-a zis iarăși (celor din vechime) cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărțire. Dar Eu vă spun că oricine își va lăsa femeia, afară de pricină de desfrânare, o face să săvârșească adulter, și cine va lua pe cea lăsată, săvârșește adulter (Matei 5, 31–32). Altădată, fariseii au venit la Iisus ca să-L ispitească și I-au zis: Se cuvine, oare, omului să-și lase femeia pentru orice pricină? Răspunzând, El a zis: Oare voi n-ați citit că Cel ce i-a făcut de la început, i-a făcut bărbat și femeie? Și a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va însoți cu femeia sa și vor fi amândoi un trup. Așa încât nu mai sunt doi, ci unul. Deci ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă. Și i-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea femeii carte de despărțire și să o lase? Iisus le-a zis: Din pricina învârtoșării inimii voastre... dar dintru început nu a fost așa. Eu însă zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de vina de desfrânare, și va lua alta, săvârșește adulter; și cine s-a însurat cu cea lăsată, săvârșește adulter (Matei 19, 3–9). Astfel, prin Hristos căsătoria este ridicată pe o treaptă superioară: El face din ea Taină.
Sectarul: Nicăieri în Sfânta Scriptură nu ni se spune că nunta sau căsătoria este o Taină, în înțeles ortodox. Voi, ortodocșii, din toate întâmplările cuprinse în Evanghelie faceți câte o taină.
Preotul: Chiar dacă Mântuitorul nu ne spune direct acest lucru – că nunta este o Taină –, este de ajuns că ea ne este înfățișată ca atare; căci nici despre celelalte Taine nu ni se spune deschis că sunt Taine. Dar aici nu era nevoie să ni se spună acest lucru, de vreme ce ele sunt înfățișate ca lucrări văzute prin care se împărtășește harul cel nevăzut al lui Dumnezeu. Despre căsătorie ni se arată totuși lămurit că în ea este ceva tainic, ascuns vederii și priceperii noastre, și anume: unirea, prin puterea lui Dumnezeu, a celor doi soți, în așa fel încât nu mai sunt doi, ci unul singur; prin aceasta ni s-a spus îndeajuns. Dar Sfânta Scriptură ne spune chiar și direct că unitatea rezultată din împreunarea celor doi soți în căsătorie este Taină și încă «Taină mare» (Ef. 5, 32), asemănându-se unirii dintre Hristos și Biserică.
Sectarul: Sfântul Apostol Pavel nu vorbește la Efeseni despre căsătorie ca Taină, ci numai despre Taina unirii între Hristos și Biserică. El zice: Taina aceasta este mare; iar eu zic, în Hristos și în Biserică (5, 32). Astfel, apostolul însuși îl previne pe cititor să nu înțeleagă ceva greșit, că anume ar vorbi despre căsătorie în sens de Taină. Deci, a scoate de aici înțelesul în sens ortodox, înseamnă a forța tâlcuirea textului, care, de altfel, este clar.
Preotul: Pentru a vedea mai limpede despre ce este vorba, când zice apostolul «taina aceasta», trebuie să recurgem la context. Or, din context rezultă clar că este vorba de căsătorie, căci începând de la versetul 22, apostolul vorbește despre raporturile sociale dintre soți. Iar pentru a le explica în chip mai convingător și mai potrivit însemnătății lor, le aseamănă cu cele dintre Hristos și Biserică. Se știe că Hristos Însuși s-a numit pe Sine «Mire» (Matei 9, 15; 25, 1–10), iar Biserica Sa este prezentată ca o mireasă de către apostol, chiar aici, în context (vezi și Apoc. 22, 17), comparația fiind cât se poate de potrivită.
Domnul nostru Iisus Hristos a arătat că aprobă și binecuvântează căsătoria, prin prezența Sa la nunta de la Cana Galileii, împreună cu Maica Sa și ucenicii Săi, făcând cu acest prilej și prima minune, prin prefacerea apei în vin (Ioan 2, 1–11). Apoi, prin Sfântul Apostol Pavel zice: Cinstită să fie nunta întru toate, (adică să aibă binecuvântarea lui Dumnezeu prin preot, ca și la începutul lumii) (Fac. 1, 27–28) și fără de jocuri și beții (I Cor. 10, 7; I Petru 4, 3–6), și patul neîntinat (cu alte persoane). Iar pe desfrânați îi va judeca Dumnezeu (Evrei 13, 4; Apoc. 21, 8).
În cazul când moare unul din soți, celălalt este liber să se căsătorească, nefiind nici un păcat (Rom. 7, 2–8), dar cine trăiește necununat (nebinecuvântat de preot), trăiește în preacurvie (I Cor. 6, 16–20). Bărbații trebuie să-și iubească soțiile lor legitime, ca Hristos Biserica, iar soțiile să se teamă de soții lor și să le fie supuse ca Domnului Hristos (Ef. 5, 22–33; I Petru 3, 1–7).
Sectarul: Nicăieri nu se vorbește de un anumit ceremonial al căsătoriei, săvârșit numai de preoți, de aceea căsătoria poate fi săvârșită și fără preoți; iar ritualul ei nu trebuie să fie altceva decât o solemnitate religioasă în care viitorii soți își dau consimțământul în mod solemn de a conviețui în vederea întemeierii unei familii sau a nașterii de fii.
Preotul: Deși nu se vorbește nicăieri de un ceremonial special pentru săvârșirea acestei Taine, totuși, deoarece este o Taină, ea trebuie să aibă un ritual al ei, așa cum de altfel are fiecare Taină. Ritualul – în centrul căruia stă formula «Se cunună robul lui Dumnezeu...» – constituie partea externă, văzută, a Tainei Căsătoriei, parte necesară în săvârșirea oricărei Taine. În ceremonialul Tainei Căsătoriei au fost rânduite de Biserică diferite acte simbolice (încununarea, legarea, schimbarea inelelor, gustarea din vin ș.a.), care își au rostul și importanța lor, simbolizând binecuvântarea lui Dumnezeu și puterea dată lor de a întemeia o familie.
Astfel, încununarea simbolizează cununa virtuților pe care mirii trebuie sa o aibă în viață; legarea – unirea celor doi miri într-un singur trup; schimbarea inelelor – credința și dragostea reciprocă între soți, care trebuie să fie fără sfârșit, ca și inelul; gustarea din vin – conviețuirea mirilor în armonie între ei, și la bine și la rău.
Datorită „încununării” mirilor, Taina se mai numește și „Cununie”. Dar și voi sectarii aveți un ceremonial la căsătorie și chiar anumite acte simbolice; atunci cu ce drept mai puteți obiecta altora un lucru care nici vouă nu vă este străin?
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
nunta cojanete Nunta 3 24.03.2010 11:31:35
nunta maria_ioana789 Generalitati 33 15.09.2008 20:37:51
Despre nunta EDI Nunta 8 21.06.2008 22:04:06
nunta copilu Nunta 1 25.07.2007 19:46:24