Dificultati pe cale

[maria55]

infrinarea de orice natura , statornicia .............rabdarea .

În prealabil postat de iosif

Calea spre Dumnezeu nu este una presarata doar cu trandafiri, ci si cu spini. Fiecare dintre noi avem mai multe sau mai putine piedici pe aceasta cale. Lupta noastra este una continua si cred ca suntem mereu in fata alegerii de a ramane pe calea cea ingusta sau de a savura ”libertatea” caii celeilalte.

In drumul spre Dumnezeu cel mai mult m-a afectat nerabdarea si refuzul meu de a medita serios la lucruri care tin de destinul omului si totodata uitarea, uitarea lucrurilor importante pe care abia cu timpul am reusit sa mi le insusesc. Imprastierea aceasta interioara, nesesizarea esentialului, refuzul de a-mi accepta neputintele, incapacitatea de a-L intelege pe Dumnezeu in spledoarea relatarilor evanghelice, inclestarea cauzata de neselectarea ideilor care m-au bantuit.

Acum insa ma lupt cu discrepanta intre normalitate si realitate.

Sunt convins ca multi avem experiente comune si am fi mai incurajati sa aflam ca nu suntem singurii care se lupta cu diferite probleme.

Voua ce vi se pare cel mai greu pe aceasta cale spre Dumnezeu?

cel mai greu...cum sa spun oare frate iosif? cel mai greu imi este sa recunosc ca nu il iubesc pe D-zeu ..mereu am senzatia ca stiu ceva ..ca am ceva dragoste, bunatate..dar nu este asa, cel mai greu?? imi este sa imi vad nestatornicia, in iubire, in rabdare, in smerenie, cel mai greu imi este sa SI SIMT CEEA CE SPUN, sunt un fals crestin sau mai bine spus sunt un crestin fara fapte..cel mai greu si cel mai dureros pt mine este ca NU POT NU POOOOOOOOT sa ii multumesc Maicii Domnului pt toate cate imi da, Ea imi da iubire eu ii aduc pacate, Ea imi da sanatate eu ii aduc somn si imbuibare..ce e mai greu?? sa ma rabd pe mine insumi in momentele (PUTINE DE ALTFEL) in care imi vad sufletul si locul unde ma aflu crede-ma frate iosif a fost o peioada in viata mea cand am avut grave prob de sanatate sunt operata la coloana am stat luni intregi in spital medicii nu imi mai prea dadeau sanse si totusi crede-ma eram atat de FERICITA< Doamne cum as mai vrea sa am iarasi pacea care o aveam atunci , sa mai am iasari bucuria aceea in inima, dar nu mai e..se vb aici de suferinta, pt mine suferinta mi-a adus multa bucurie, o bucurie pe care nu pot sa o explic, dar care mi-a mangaiat inima, nu intelegeti ca sunt un om care cauta suferinta..nu spun doar ca de multe ori o suferinta adanca iti schimba viata, un mare necaz o mare incercare te face sa vezi totul altfel, este o mare taina si ca orice taina nu poate fi explicata nici inteleasa poate fi doar simtita, si de aceea spun cel mai greu imi este sa imi amintesc toate astea atunci cand toate imi merg bine....

Draga Jeni,
Exista minunatele Acatiste catre Maica Domnului, prin care putem sa-i multumim pentru tot ce ne da. Cred ca ai dreptate ca nu Ii multumim suficient pentu dragostea ce ne-o poarta.

[iosif]

Draga Jeni,

Intr-adevar, experienta ta isi spune cuvnatul. Sa ne rugam sa ne dea Domnul ceea ce ne lipseste, asteptand mila Lui si niciodata sa nu lasam vrajmasul sa ne sadeasca cumva deznadejdea. Toate cate le cerem, sa le cerem cu credinta ca le vom lua!

În prealabil postat de ancah

Draga Jeni,
Exista minunatele Acatiste catre Maica Domnului, prin care putem sa-i multumim pentru tot ce ne da. Cred ca ai dreptate ca nu Ii multumim suficient pentu dragostea ce ne-o poarta.

multumesc ancah ai un suflet bun si bland, Maica Domnului sa-ti rasplateasca dragostea, iti voi urma sfatul Doamne ajuta

Draga Jeni, iti multumesc; intr-adevar asa as vrea sa fiu, dar nu sunt.
Ca doar Dumnezeu e bun si bland, asta o stim cu totii de la cei care L-au vazut aievea. As vrea sa pot spune si eu, precum Sf. Siluan: " Sufletul meu tanjeste dupa Domnul si cu lacrimi Il caut. Cum as putea sa nu Te caut? Tu m-ai gasit mai intai si mi-ai dat desfatarea Sfantului tau Duh, si sufletul meu Te-a iubit".
Dar ceea ce pot spune acum este: " Milostive Doamne, Tu vezi caderea mea si intristarea mea, dar cu smerenie cer mila Ta!"

În prealabil postat de ancah

Draga Jeni, iti multumesc; intr-adevar asa as vrea sa fiu, dar nu sunt.
Ca doar Dumnezeu e bun si bland, asta o stim cu totii de la cei care L-au vazut aievea. As vrea sa pot spune si eu, precum Sf. Siluan: " Sufletul meu tanjeste dupa Domnul si cu lacrimi Il caut. Cum as putea sa nu Te caut? Tu m-ai gasit mai intai si mi-ai dat desfatarea Sfantului tau Duh, si sufletul meu Te-a iubit".
Dar ceea ce pot spune acum este: " Milostive Doamne, Tu vezi caderea mea si intristarea mea, dar cu smerenie cer mila Ta!"

cu atat mai mult imi esti draga acum pt ca SF SILUAN este SFANTUL MEU IUBIT....Domnul si Maicuta Domnului sa te bucure

[iosif]

Eu cred ca e greu sa renunti la propria ta voie, aceasta lepadare de sine nu e deloc simpla...se face incet, se face cu greutate, pentru ca de fapt nu stim ce ne asteapta in spatele acestei lepadari. Nu intelegem ca prin lepadarea voii noastre aflam cel mai mare bine.

Este o experienta individuala, care se intelege doar prin experienta concreta, insa accesul la aceasta experienta, cheia acestei experiente sta exact in reusinta lepadarii de voia proprie si de a spune cu toata inima ” Faca-se voia Ta”.

da asa este fiecare simte in mod individual binele facut de D-zeu, dar eu spun acum amarul si raceala ce vine dupa acel moment de eliberare, de predare in mainile Lui, este atat de CUMPLIT DE GREU incat abia acum dovedim adevarata credinta si nadejde...crede-ma

În prealabil postat de jeny

da asa este fiecare simte in mod individual binele facut de D-zeu, dar eu spun acum amarul si raceala ce vine dupa acel moment de eliberare, de predare in mainile Lui, este atat de CUMPLIT DE GREU incat abia acum dovedim adevarata credinta si nadejde...crede-ma

Draga Jeni, vrei sa spui ca trebuie mers pana la capat, ca alta data DomnulIisus?