Despre Taina Sfintei Impartasanii

[doctor_faustus]

Sfîntul Ioan Damaschin (676-749)

RÎNDUIALA SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII

RUGĂCIUNEA A UNSPREZECEA (a Sfîntului Ioan Damaschin)

Înaintea uşilor casei Tale stau şi de gîndurile cele rele nu mă depărtez. Ci Tu, Hristoase Dumnezeule, Care ai îndreptat pe vameşul şi ai miluit pe cananeanca şi ai deschis tîlharului uşile raiului, deschide-mi şi mie îndurările iubirii Tale de oameni şi mă primeşte pe mine, cel ce vin şi mă ating de Tine, ca pe desfrînata şi pe cea cu scurgerea de sînge. Că aceasta atingîndu-se de marginea hainei Tale, prea lesne a luat tămăduire, iar aceea, cuprinzînd preacuratele Tale picioare, a dobîndit dezlegare de păcate. Iar eu, ticălosul, întreg Trupul Tău cutezînd a-L primi, să nu fiu ars, ci mă primeşte ca şi pe dînsele şi-mi luminează simţirile cele sufleteşti, arzînd nelegiuirile păcatelor mele, pentru rugăciunile Celei ce fără de sămînţă Te-a născut pe Tine, şi ale puterilor cereşti, că binecuvîntat eşti în vecii vecilor. Amin.

[doctor_faustus]

Sfîntul Ioan Gură de Aur (c. 344 - 407 A.D.)

RÎNDUIALA SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII

RUGĂCIUNEA A DOUĂSPREZECEA (a Sfîntului Ioan Gură de Aur)

Cred, Doamne, şi mărturisesc, că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit în lume să mîntuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintîi sînt eu. Încă cred că acesta este însuşi preacurat Trupul Tău şi acesta este însuşi scump Sîngele Tău. Deci mă rog Ţie: Miluieşte-mă şi-mi iartă greşelile mele cele de voie şi cele fără de voie, cele cu cuvîntul sau cu lucrul, cele cu ştiinţa şi cu neştiinţa şi mă învredniceşte fără de osîndă să mă împărtăşesc cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor mele şi spre viaţa de veci. Amin.

[doctor_faustus]

RUGĂCIUNILE DE MULŢUMIRE DUPĂ DUMNEZEIASCA ÎMPĂRTĂŞANIE

RUGĂCIUNEA SFÎNTULUI CHIRIL AL ALEXANDRIEI

Trupul Tău cel sfînt, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să-mi fie mie spre viaţa de veci, şi Sîngele Tău cel scump, spre iertarea păcatelor. Şi să-mi fie mie împărtăşania aceasta spre bucurie, spre sănătate şi spre veselie. Şi la înfricoşătoarea şi a doua venire a Ta, învredniceşte-mă pe mine păcătosul să stau de-a dreapta slavei Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin.

[doctor_faustus]

Petru Movilă, Metropolitan de Kiev (1633-1647)

Mărturisirea de Credinţa Ortodoxă

Î. 106. Care este cel de-al treilea mister?

R. Eucharistul sau trupul şi sângele lui Hristos Domnul sub forma pâinii şi a vinului şi prezenţa reală. Acest sacrament le depăşeşte pe celelalte şi conduce în mare parte spre mântuirea sufletului. Căci în acest sacrament toate harurile şi bunătatea lui Hristos sunt descoperite şi oferite celor credincioşi, aşa cum va fi evident mai târziu.

Î. 107. Ce ar trebui să fie menţionat cu privire la acest mister?

R. În primul rând, nimeni altcineva nu poate da acest mister decât un preot legitim, chiar în cea mai cumplită necesitate. În al doilea rând, trebuie să se vadă că acolo este un altar, sau aşa cum o numim „antimension”, în absenţa căruia jertfa fără sânge nu poate fi legiferată în nici un fel. În al treilea rând, provizia trebuie să fie făcută ca acolo să fie materia potrivită, adică, cea mai pură pâine plămădită de grâu şi vin lipsit de orice fel de altă substanţă. În timpul „proskomedia”, totuşi, apa este turnată astfel ca Scriptura să fie împlinită: „Dar unul dintre soldaţi cu o suliţă i-a străpuns coasta sa, şi imediat de acolo a ieşit sânge şi apă.” În al patrulea rând, trebuie să fim atenţi la faptul că preotul are, în timpul consacrării, intenţia ca substanţa reală a pâinii şi substanţa vinului să fie transubstanţiată în trupul şi sângele real al lui Hristos prin acţiunea Duhului Sfânt. El face această chemare când confecţionează acest mister rugându-se şi spunând: „Trimite Duhul tău cel Sfânt peste noi şi asupra acestor daruri care sunt oferite aici şi fă această pâine trupul preţios al Hristosului tău, şi ceea ce este în acest potir sângele preţios al Hristosului tău, schimbându-le prin Duhul tău cel Sfânt.” Transubstanţierea are loc imediat cu aceste cuvinte, şi pâinea este transubstanţiată în trupul real al lui Hristos şi vinul în sângele real al lui Hristos, cu singurele înfăţişări vizibile rămânând; şi aceasta se întâmplă în acord cu dispoziţia divină din două motive. Primul, astfel că nu vedem trupul lui Hristos, ci mai degrabă credem că el este astfel, datorită cuvintelor vorbite de Hristos Domnul: „Acesta este trupul meu”, etc. şi „Acesta este sângele meu...”, vorbit nu simţurilor noastre, de vreme ce el ne-a promis fericire pentru aceasta cu cuvintele: „Binecuvântaţi sunt cei care nu văd, dar cred.” În al doilea rând, deoarece natura umană dă înapoi de la a mânca carnea vie, totuşi omul trebuie să fie unit cu Hristos Domnul prin comuniunea cu trupul lui Hristos Domnul şi cu sângele lui Hristos Domnul; ca omul, astfel, să nu se întoarcă, Domnul a hotărât să îşi dea trupul şi sângele pentru a fi mâncat şi băut de cei credincioşi sub înfăţişarea pâinii şi a vinului. Sfântul Damascene şi Gregory de Nyssa au expus în cele din urmă acest punct. Participarea în acest mister ar trebui să aibă loc pentru două categorii, pentru cei religioşi cât şi pentru cei seculari, de vreme ce Hristos aşa a poruncit, fără a exclude pe cineva, când el a spus: „Amin, amin vă spun: Dacă nu mâncaţi carnea Fiului omului, şi nu beţi din sângele său, nu veţi avea viaţă în voi.” Tot astfel: „Cel care mănâncă carnea mea, şi bea sângele meu, rămâne în mine, şi eu în el.” Această modalitate de comunicare în două moduri deopotrivă pentru cei religioşi şi cei seculari, Apostoli, aşa cum au primit de la Hristos Domnul, astfel au oferit, asupra punctului despre care Apostolul Pavel scrie Corintenilor: „Ce am primit de la Domnul aceea vă încredinţez şi eu vouă, şi anume, că Domnul Isus, în aceeaşi noapte în care a fost trădat, a luat pâinea, şi dând mulţumiri, a frânt-o şi a spus: „Luaţi şi mâncaţi; acesta este trupul meu, care se dă pentru voi; să faceţi aceasta spre pomenirea mea.” În aceeaşi manieră de asemenea potirul, după ce a cinat, spunând: „Acest potir este noul testament în sângele meu; faceţi aceasta, ori de câte ori veţi bea, în amintirea mea.”” Reverenţa arătată faţă de acest mister este cea care este datorată lui Hristos însuşi, după cum s-a spus mai devreme, tocmai cum Sf. Petru, în numele tuturor apostolilor, a spus despre el: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului viu.” Şi astfel noi vorbim de asemenea în termenii închinării latria: „Cred, O Doamne, şi mărturisesc că tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului viu.” Acest mister este de asemenea o jertfă pentru cei vii şi cei morţi, pentru cei care au murit în speranţa învierii, care jertfă nu va înceta până la ultima judecată. Dar, avantajele acestui mister sunt acestea. Primul, este comemorarea suferinţei nevinovate şi a morţii lui Hristos Domnul, în acord cu zicerea: „Căci cât de des veţi mânca această pâine, şi beţi din potir, veţi arăta moartea Domnului, până când el vine.” Al doilea avantaj este că acest mister are ca rezultat o împăcare pentru păcatele celor vii cât şi a celor morţi, astfel că nici o liturghie sacră nu este sărbătorită pentru că Domnul Dumnezeu nu este implorat pentru păcatele noastre. Al treilea avantaj este: oricine este prezent frecvent la această jertfă şi frecvent se împărtăşeşte din acest mister, este eliberat el însuşi de toate ispitele şi ameninţările diavolului; căci duşmanul sufletului nu îndrăzneşte să persecute astfel de oameni, de vreme ce el percepe cu adevărat că Hristos este prezent în ei. Pregătirea pentru cele mai sacre mistere ar trebui să fie făcută potrivit ritualului Bisericii Ortodoxe, adică: înfăptuirea sfintei mărturisiri, post, împăcarea cu toţi şi alte astfel de lucruri.

sursa: http://www.voxdeibaptist.org/Marturi...tru_Movila.htm

[doctor_faustus]

Mărturisirea lui Dositheus

Capitolul VI. Al actelor şi decretelor din Sinodul de la Ierusalim (1672)

DECRETUL XVII.

Noi credem că Preasfânta Taină a Sacrei Împărtăşanii, pe care am enumerat-o mai sus, a patra în ordine, a fi cea pe care Domnul nostru a dat-o în noaptea în care El S-a dat pe Sine pentru viaţa lumii. Căci luând pâinea, şi binecuvântând-o, El a dat Ucenicilor şi Apostolilor Săi Sfinţi, spunând: „Luaţi, şi mâncaţi; Acesta este Trupul Meu.” {Matei 26:26} Şi luând potirul, şi dând mulţumiri, El a spus: „Luaţi toţi din El; Acesta este Sângele Meu, care se varsă pentru iertarea păcatelor.” {Matei 26:28} În sărbătoarea în care noi credem că Domnul Isus Hristos este prezent, nu tipic, nici figurat, nu prin harul abundent, ca în alte Taine, nici printr-o prezenţă goală, aşa cum au spus unii dintre Părinţi despre Botez, sau prin transubstanţiere, astfel că Divinitatea Cuvântului este unită pentru a arăta pâinea Împărtăşaniei în mod întruchipat, aşa cum presupun urmaşii lui Luther într-un mod ignorant şi mizerabil, dar adevărat şi într-adevăr, astfel că după consacrarea pâinii şi a vinului, pâinea este transformată, preschimbată, convertită şi transformată în adevăratul Trup al Domnului Însuşi, Care s-a născut în Betleem în veşnica Fecioară {Maria ELC}, a fost botezat în Iordan, a suferit, a fost îngropat, a înviat, a fost primit sus, a stat la dreapta lui Dumnezeu Tatăl, şi va veni pe norii Cerului din nou; şi vinul este convertit şi transubstanţiat în adevăratul Sânge al Domnului Însuşi, Care în timp ce El era atârnat pe Cruce, a fost turnat pentru viaţa lumii. {Ioan 6:51}

Mai departe [noi credem] că după consacrarea pâinii şi a vinului, nu mai rămâne substanţa pâinii şi a vinului, ci Trupul şi Sângele Domnului Însuşi, şi formează pâinea şi vinul; adică, sub accidentele pâinii.

Mai departe, faptul că preasfântul Trup în Sine, şi Sângele Domnului este împărţit, şi intră în gurile şi stomacurile celor care se împărtăşesc, fie cuviincios fie necuviincios. Cu toate acestea, ele transmit celor evlavioşi şi vrednici iertarea păcatelor şi viaţa veşnică; dar celor necuviincioşi şi nevrednici implicaţi, condamnarea şi pedeapsa veşnică.

Mai departe, faptul că Trupul şi Sângele Domnului este despărţit şi împărţit de mâini şi dinţi, deşi doar în accident, adică, în accidentele pâinii şi ale vinului, sub care acestea sunt vizibile şi tangibile, noi mărturisim; dar în ele însele că rămân în întregime nedespărţite şi neîmpărţite. De aceea Biserica Catolică spune de asemenea: „Rupt şi împărţit este El Care este rupt, totuşi nu despărţit; Care este mâncat mereu, totuşi niciodată consumat, ci îi sfinţeşte pe cei care se împărtăşesc,” în mod vrednic.

Mai departe, faptul că în fiecare parte, sau în cea mai mică diviziune a transformatei pâini şi a vinului nu există o parte a Trupului şi a Sângelui Domnului – căci a spune aceasta ar fi hulitor şi rău – ci întregul Domn Hristos în mod material, adică, cu Sufletul şi Divinitatea Sa, sau Dumnezeu perfect şi om perfect. Astfel că deşi pot fi multe sărbători în lume la aceeaşi oră, nu există mulţi Hristoşi, sau Trupuri ale lui Hristos, ci este unul şi acelaşi Hristos care este prezent cu adevărat şi în mod real; şi singurul Său Trup şi Sângele Său este în toate Bisericile celor Credincioşi; şi aceasta nu pentru că Trupul Domnului care este în Ceruri coboară pe Altare; ci pentru că pâinea din Prothesis expusă în toate Bisericile, fiind schimbată şi transubstanţiată, devine, şi este, după consacrare, una şi aceeaşi cu Cel din Ceruri. Căci este un Trup al Domnului în multe locuri, şi nu mai multe; şi de aceea această Taină este cea mai mare, şi se vorbeşte în mod minunat despre ea, şi se poate înţelege doar prin credinţă, şi nu prin sofismele înţelepciunii omului; a cărui curiozitate deşartă şi nebună în lucrurile divine este respinsă de religia noastră evlavioasă care a fost dată de Dumnezeu.

În plus, faptul că Trupul în Sine al Domnului şi Sângele Care sunt în Taina Împărtăşaniei ar trebui să fie onorate în cea mai înaltă modalitate, şi adorate cu latria. Căci una este adorarea Sfintei Trinităţi, şi a Trupului şi a Sângelui Domnului. În plus, aceasta este o Jertfă adevărată şi de împăcare oferită pentru toţi Ortodocşii, vii şi morţi; şi pentru folosul tuturor, după cum este arătat în mod expres în rugăciunile Tainelor date Bisericii de către Apostoli, în conformitate cu porunca pe care ei au primit-o de la Domnul.

În plus, înainte de folosirea Ei, imediat după consacrare, şi după folosirea Ei, Ce este rezervat în Sacrele Pixes pentru cuminecătura celor care urmează să se despartă [adică să moară] este adevăratul Trup al Domnului, şi nu în cea mai mică diferenţă de aici; astfel că înainte de folosirea Ei după consacrare, în folosirea Ei, şi după folosirea Ei, Ea este în toate privinţele adevăratul Trup al Domnului.

În plus, noi credem că prin cuvântul „transubstanţiere” nu este explicată modalitatea, prin care pâinea şi vinul sunt schimbate în Trupul şi Sângele Domnului, – căci aceasta este în întregime de neînţeles şi imposibilă, cu excepţia lui Dumnezeu Însuşi, şi cei care îşi imaginează că fac aceasta sunt implicaţi în ignoranţă şi în hulă, – ci pâinea şi vinul sunt după consacrare, nu tipic, nici figurat, nici prin harul abundent, nici prin comunicarea sau prezenţa Divinităţii singure a Unicului-născut, transformate în Trupul şi Sângele Domnului; nici vre-un accident al pâinii, sau al vinului, printr-o transformare sau schimbare, s-au schimbat în vre-un accident al Trupului şi Sângelui lui Hristos, ci într-adevăr, şi în mod real, şi material, pâinea devine adevăratul Trup în Sine al Domnului, şi vinul Sângele în Sine al Domnului, aşa cum este spus mai sus. În plus, faptul că această Taină a Sacrei Împărtăşanii nu poate fi înfăptuită de altul, decât de un Preot Ortodox, care a primit preoţia sa de la un Episcop Canonic Ortodox, în acord cu învăţătura Bisericii Estice. Aceasta este doctrina concisă şi mărturia adevărată, şi cea mai veche tradiţie a Bisericii Catolice în privinţa acestei Taine; care nu trebuie să fie depărtată în vre-un fel Ortodox, şi care respinge noutăţile şi deşertăciunile profane ale ereticilor; ci în mod necesar tradiţia doctrinei trebuie să fie păstrată întreagă şi nedeteriorată. Pe cei care calcă Biserica Catolică a lui Hristos îi respingem şi îi anatemizăm.

sursa: http://www.voxdeibaptist.org/Marturi..._Dositheus.htm

[doctor_faustus]

După atâtea dovezi aduse din sfânta scriptură, din tradiţia părinţilor apostolici, din tradiţia părinţilor Bisericii, din teologia şi practica Bisericii Ortodoxe dintotdeauna, de la întemeierea ei de Iisus Hristos şi până azi, dovezi care afirmă şi confirmă poziţia susţinută de Biserica Ortodoxă cu privire la Euharistie, devine mai mult decât evident că Biserica lui Hristos a menţinut permanent adevărata credinţă şi adevărata practică eclesială referitoare la sfânta taină a împărtăşirii cu sfântul trup şi sfântul sânge al Domnului Hristos, pe când sectele neoprotestante sunt în evidentă contradicţie, atât în ceea ce priveşte credinţa cât şi practica, cu sfânta scriptură şi cu sfânta tradiţie a bisericii, doctrina şi practica lor cu privire la aşa-zisa cină a Domnului trebuind să fie recunoscute ca eretice, nu doar sectare, iar ei înşişi odată cu acestea recunoscuţi ca eretici şi mincinoşi, împotrivitori şi neascultători, necredincioşi şi necunoscători, chiar şi în ciuda a oricâte dovezi şi argumente imbatabile li s-ar aduce şi li s-au adus, ai voii şi cuvântului lui Dumnezeu descoperit în Revelaţie.

Aceia care au conştientizat adevărata credinţă şi au refuzat-o până la moarte, în ciuda faptului că le-a fost adusă la cunoştinţă şi demonstrată ca adevărată, după canoanele Sfintei Biserici a lui Hristos se fac vinovaţi de păcat împotriva Duhului Sfânt !!! Aşa că mare grijă de acum înainte pentru că voi care tăgăduiţi adevărul care v-a fost adus la cunoştinţă nu veţi mai avea nici cea mai mică scuză înaintea scaunului de judecată al Dreptului Judecător !!! Iar păcatul împotriva Duhului Sfânt are o pedeapsă pe măsură !!! Şi să nu carecumva să credeţi că Dumnezeu Se lasă batjocorit !!!

Am zis !!!

[doctor_faustus]

The Eucharist

http://ancientfaith.com/podcasts/ourlife/the_eucharist

[doctor_faustus]

http://ancientfaith.com/podcasts/hol...body_and_blood

[doctor_faustus]

După atâtea dovezi aduse din sfânta scriptură, din tradiţia părinţilor apostolici, din tradiţia părinţilor Bisericii, din teologia şi practica Bisericii Ortodoxe dintotdeauna, de la întemeierea ei de Iisus Hristos şi până azi, dovezi care afirmă şi confirmă poziţia susţinută de Sfânta Biserica Ortodoxă cu privire la Sfânta Euharistie, devine mai mult decât evident că Biserica lui Hristos a menţinut permanent adevărata credinţă şi adevărata practică eclesială referitoare la sfânta taină a împărtăşirii cu sfântul trup şi sfântul sânge al Domnului Hristos, pe când sectele neoprotestante sunt în evidentă contradicţie, atât în ceea ce priveşte credinţa cât şi practica, cu sfânta scriptură şi cu sfânta tradiţie a bisericii, doctrina şi practica lor cu privire la aşa-zisa cină a Domnului trebuind să fie recunoscute ca eretice, nu doar sectare, iar ei înşişi odată cu acestea recunoscuţi ca eretici şi mincinoşi, împotrivitori şi neascultători, necredincioşi şi necunoscători, chiar şi în ciuda a oricâte dovezi şi argumente imbatabile li s-ar aduce şi li s-au adus, ai voii şi cuvântului lui Dumnezeu descoperit în Revelaţie.

Aceia care au conştientizat adevărata credinţă şi au refuzat-o până la moarte, în ciuda faptului că le-a fost adusă la cunoştinţă şi demonstrată ca adevărată, după canoanele Sfintei Biserici a lui Hristos se fac vinovaţi de păcat împotriva Duhului Sfânt !!! Aşa că mare grijă de acum înainte pentru că voi care tăgăduiţi adevărul care v-a fost adus la cunoştinţă nu veţi mai avea nici cea mai mică scuză înaintea scaunului de judecată al Dreptului Judecător !!! Iar păcatul împotriva Duhului Sfânt are o pedeapsă pe măsură !!! Şi să nu carecumva să credeţi că Dumnezeu Se lasă batjocorit !!!

Evident că din toate argumentele aduse reiese că neoprotestanţii, cel puţin sub aspectul Sfintei Euharistii însă şi sub multe alte aspecte, propovăduiesc o altă evanghelie decât evanghelia lui Hristos. În contra unora ca aceştia a vorbit şi sfântul apostol Paul în epistola către galateni:

"Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie, care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - SĂ FIE ANATEMA! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit - SĂ FIE ANATEMA!" (Galateni 1:6-9)

[deschideochii]

În prealabil postat de strajeru

(Ioan 6, 53).
Voi sectarilor care sunteţi întunecaţi la minte de diavolul, după cum nu puteţi înţelege şi alte taine din Sfânta Scriptură, aşa şi puterea acestei Taine rău o răstălmăciţi, spre a voastră pierzare.

Hotul striga: HOTII!
Ce bine ca esti tu luminat la minte. Ati inteles aceasta taina cum a inteles si Nicodim cum e cu nasterea din nou. Luati cuvintele mot-a-mot fara sa intelegeti care e rostul acestei taine, si apoi atacati.
1 Corinteni 11:25"....Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea."
Asta e rostul impartasaniei oamei buni, aducerea aminte, nu spalarea de pacate. Aceasta spalare s-a facut odata pentru totdeauna la cruce!
Voi pana la urma ce beti? Sange sau vin? Sau nici voi nu mai stiti? E vin fratilor! Vin care aminteste de sangele varsat pe cruce si paine care aminteste de trupul lui Iisus!
O sa dati intr-o zi socoteala de toate ereziile voastre pe care le raspanditi si de toate minciunile pe care le scormoniti celorlalte culte luate aleator, pentru ca simplu, nu cred ca voi. Deschideti ochii bine pana nu e prea tarziu!
A...si inca ceva cu bann nu rezolvati nimic. Daca vreti sa rezolvati ceva, fiti oameni corecti, nu mai zic....."drept crestini"! Nu mai intoxicati oamenii cu fabulatiile voastre rautacioase despre celelalte culte. Vorbesc pentru cei in cauza.