ortodoxia... incotro???

[jeniffer]

Cum se poate crede mai mult ideea ca zeul a creat pamintul si nu cea ca s-a creat? Ce nevoie de credinta in spirite inchipuite de sute de ani si evoluate la zeul bibliei si coranului?

În prealabil postat de jeniffer

Cum se poate crede mai mult ideea ca zeul a creat pamintul si nu cea ca s-a creat? Ce nevoie de credinta in spirite inchipuite de sute de ani si evoluate la zeul bibliei si coranului?

1. Fericit barbatul, caren-a umblat in sfatul necredinciosilor si in calea pacatosilor
nu a stat si pe scaunul hulitorilor n-a sezut;
2. Ci in calea Domnului e voia lui si la legea Lui va cugeta ziua si noaptea.
3. Si va fi ca un pom rasadit langa izvoarele apelor, care rodul sau va da la vremea
sa si frunza lui mu va cadea si toate cate va face vor spori.
4. Nu sunt asa necredinciosii, nu sunt asa! Ci ca praful ce-l spulbera vantul de pe
fata pamantului.
5. De aceea nu se vor ridica necredinciosii la judecata, nici pacatosii in sfatul
dreptilor.
6. Ca stie Domnul calea dreptilor, iar calea necredinciosilor va pieri.

Sa ne rugam pentru cei, care desi au dubii, sunt totusi in cautarea lui Dumnezeu.

[Laurentiu]

În prealabil postat de ancah

1. Fericit barbatul, caren-a umblat in sfatul necredinciosilor si in calea pacatosilor
nu a stat si pe scaunul hulitorilor n-a sezut;
2. Ci in calea Domnului e voia lui si la legea Lui va cugeta ziua si noaptea.
3. Si va fi ca un pom rasadit langa izvoarele apelor, care rodul sau va da la vremea
sa si frunza lui mu va cadea si toate cate va face vor spori.
4. Nu sunt asa necredinciosii, nu sunt asa! Ci ca praful ce-l spulbera vantul de pe
fata pamantului.
5. De aceea nu se vor ridica necredinciosii la judecata, nici pacatosii in sfatul
dreptilor.
6. Ca stie Domnul calea dreptilor, iar calea necredinciosilor va pieri.

Sa ne rugam pentru cei, care desi au dubii, sunt totusi in cautarea lui Dumnezeu.

Cam asa stau lucrurile ai dreptate sa stii

[jeniffer]

"in cautarea lui Dumnezeu." Adica si a satanului, inchipuit in biblie ca fiind intruchiparea tuturor demonilor inchipuiti in istorie, dar zeu si zmeu ca personificari in istorii este calea cea mai dreapta, proprie omului, credinta in adevar, nu in duhuri.

În prealabil postat de jeniffer

"in cautarea lui Dumnezeu." Adica si a satanului, inchipuit in biblie ca fiind intruchiparea tuturor demonilor inchipuiti in istorie, dar zeu si zmeu ca personificari in istorii este calea cea mai dreapta, proprie omului, credinta in adevar, nu in duhuri.

Jeniffer, noi crestinii Il cautam pe Dumnezeu. Pe satana nu trebuie sa-l cauti, vine singur

[dorinel78]

Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) a recomandat Ministerului Educatiei si Cercetarii sa afiseze simbolurile religioase in clase doar in cursul orelor de religie sau in spatiile destinate exclusiv invatamantului religios

[silverstar]

Da, dar exista opinia elevilor si parintilor care nu trebuie neglijata. Daca elevii si parintii hotarasc sa fie icoane in clasa, nu ai cum sa-i dai la intors. De ce noi, crestin-ortodocsii sa facem jocul celor care se simt discriminati si se simt discriminati pentru ca asa vor ei? Cum i-ar sta oare unui director de scoala sa spuna asa ceva intr-un consiliu profesoral sau intr-o clasa? Nu se poate, e de neconceput.

[dorinel78]

Monitorul de Neamt ť Stiri Locale 18 Noiembrie 2006


De vorbă cu duhovnicul Iustin Pîrvu: Despre monahism si rolul acestuia (III)
• „constatăm cu durere că si prin mănăstiri pătrunde duhul lumii de astăzi: există multe sovăieli si nestatornicie, iar, uneori, si revoltă care va atrage după sine si mînia lui Dumnezeu. Cine mai are un dram de constiintă, atît monahi, cît si crestini de rînd trebuie să lupte mult cu ei însisi si cu avalansa tehnicii moderne de astăzi, să caute simpatia si evlavia fată de cele sfinte“, sustine părintele Iustin
Viata crestinului ortodox trebuie să se definească printr-o asceză crestină. Această asceză îi întăreste duhul, oferindu-i, astfel, autenticitatea ca templu în care Hristos lucrează spre înnoirea omului. Asceza nu înseamnă doar post si rugăciune, ci la acestea două se mai adaugă si atitudinea omului fată de creatia lui Dumnezeu. Societatea de astăzi, postmodernă, atrasă numai de materie crează în om frica de a nu putea supravetui fără cantităti imense de hrană, băutură si îmbrăcăminte. S-au dat în folosintă depozite, hale, magazii pe a căror firmă vezi adesea scriind „super...“. Această orientare a omului către partea materială a vietii îl distrage de la trăirea spirituală, de la adevărata hrană care trebuie să lumineze sufletele în asceza crestin-ortodoxă: post, rugăciune si mai cu seamă acum, în aceste timpuri, respingerea si refuzarea a ceea ce diavolul îi oferă omului, avînd ca scop îndepărtarea de Dumnezeu. În acest context, monahismul ortodox trebuie să fie cel care tine flacăra si se opune, prin trăirea ascetică, la conceptia si mentalitatea diabolică despre lume. Asa cum monahul trebuie să fie cumpărat în toate actele sale, să-si taie voia proprie, să se jertfească pentru Dumnezeu si aproapele din dragoste, îngăduintă si răbdare, asa si omul trebuie să fie constient că la botezul în biserica ortodoxă Dumnezeu i-a dăruit harul, iar el trebuie să considere tot ceea ce-l înconjoară ca dar si dragoste a lui Dumnezeu fată de om. Nu e de ajuns să postesti si să te rogi, si gata, crezi că esti un mare ascet. Sfintii părinti erau mari asceti deoarece, pe lîngă post si rugăciune, îsi răstigneau patimile cele ascunse. Renuntînd la omul cel vechi, la existenta adamică, crestinul trebuie să lupte cu sine pentru dobîndirea si împărtăsirea hristică. Astfel, monahul nu neagă creatia sau lumea, ci lupta împotriva felului în care diavolul îl ispiteste să trăiască. Circulă o idee eronată cum că asceza este numai pentru monahi ca scop pentru curătirea spirituală si desăvîrsire. Crestinul ortodox trebuie să se afle permanent într-o trăire ascetică, deoarece aceasta aduce un echilibru, în primul rînd, în functionarea tuturor sistemelor care alcătuiesc structura fizică si psihică a omului, apoi îi oferă o anumită subtirime a duhului, potoleste instinctele si patimile care ne provoacă permanent. Hristos ne învată, însă, prin însăsi pilda sa că treapta cea mai înaltă a ascezei este iubirea pentru aproapele si iertarea care cer o jertfă deplină. Monahismul, asa cum îl trăim noi, astăzi, cu ultimele zvîcnituri ar trebui să lupte si să reînnoiască în mănăstiri duhul sfintilor părinti. Constatăm cu durere că si prin mănăstiri pătrunde duhul lumii de astăzi: există multe sovăieli si nestatornicie, iar, uneori, si revoltă care va atrage după sine si mînia lui Dumnezeu. Cine mai are un dram de constiintă, atît monahi, cît si crestini de rînd trebuie să lupte mult cu ei însisi si cu avalansa tehnicii moderne de astăzi, să caute simpatia si evlavia fată de cele sfinte. Hristos ne-a făcut un mare dar: vietuirea monahicească, iar aceasta reprezintă cea mai mare jertfă pe care Biserica Ortodoxă o aduce lumii, însă trebuie să luptăm pentru mentinerea nealterată a duhului monahicesc în cadrul bisericii.

[jeniffer]

Zeul este soarele, cultul lui a inceput in preistorie si a devenit la egiptieni cel al spiritului creator, personificarea soarelui. Scrierile ebraice despre Moise, inspirate de la egiptieni, au dat nastere Noului Testament, despre Isus, dar zeul tot ce era la inceput a ramas, deci legile si cultul nu mai pot fi reunite, la fel ca alte duhuri inchipuite sint doar metaforice.

[dorinel78]

jennifer tu cauti ADEVARUL altfel nu ai pierde vremea pe aici. si Pavel era un mare anticrestin, criminal, etc... apoi a ajuns ce a ajuns