|
#161
|
||||
|
||||
Pai chiar asta este...regimul vegan.
Dar altceva as vrea sa stiu: cum am ajuns noi de la Monarhie la mancat frunze rehidratate si spus ca sunt bune ?
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#162
|
|||
|
|||
Citat:
- "cei ajunși la ultima treaptă a rugăciunii"... - "un sfânt"... - "Sfântul Serafim de Sarov"... Adolescenții se îmbracă și își poartă părul ca Michael, fără a fi cu nimic prin aceasta vreun Jackson. Numai să-i auzi cum cântă și să-i vezi cum dansează și te apucă râsu-plânsu, dar în imaginația lor se identifică cu idolul. Copilării... Răsfățul nevinovat al imitației. Dacă nu poți semăna cu sfântul prin ceva mai acătării, măcar prin hrană tot te asemeni, vai ce socoteală... P.S. Mă tem că îl jigniți pe Sfântul când Îl numiți vegan. La atât se reduce un sfânt? Ilie e hrănit de corb ca o consecință a sfințeniei, iar nu ca un început. Oare veganii sunt vegani ca o consecință a sfințeniei lor?... Îmi cer scuze că am deturnat discuția de pe topic. Cu sau fără verdețuri și semințe, cestiunea este: mai avem nevoie de monarhie? Eu cred că DA. Deși nu prea văd cum ar fi posibil în contextul pe care îl trăim... Suntem deja sub ocupație, asta pentru mine e evident, suntem purtați de regi care ne conduc prin dezastrul dezmoștenirii. Se vorbea pe la noi despre "rezistența prin cultură", ca soluție în vremea ceaușismului. Dar cultura, între timp, a trădat. Muzica nu mai e muzică, literatura e o rușinoasă agonie, universitățile sunt la pământ etc. Mai rămâne o singură speranță: Biserica. Last edited by cezar_ioan; 23.05.2013 at 07:51:33. |
#163
|
|||
|
|||
Citat:
Omul a facut-o si nefiind un gest imoral, Dumnezeu nu a interzis-o, a interzis, pentru o anumita perioada, anumite animale, asa cum a reglementat sclavia, fara a o interzice. Poti fi si ortodox si vegan. Preotii ar face bine sa indemne spre un stil de viata sanatos, n-ar strica un curent in acenst sens, ca degeaba tii posturile daca in rest maninci de rupi, cauti mancare gatita sofisticat, in post cauti substitute cu gust de dulce, etc. Citat:
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#164
|
||||
|
||||
Citat:
Citat:
Citat:
|
#165
|
|||
|
|||
Monarhia mai este posibila
Stalin- alaturi de Hitler- au fost probabil cei mai mari criminali din istoria moderna!
Ambii suferea de grave tulburari psihice, in nebunia lor ei fiind convinsi ca procedeaza corect. Vinovati in egala masura pentru aducerea comunismului in Romania sunt si Winston Churchill si F.D.Rooswelt- fara acordul explicit al acestora (celebrul äcord de procentaj de la Moscova din octombrie 1944) Stalin nu ar fi putut impune regimul comunist in Romania! Atunci a fost un targ exact ca la piata- noi luam atata, tie iti dam atata! |
#166
|
|||
|
|||
Citat:
Am văzut de multe ori pofta cu care se repede un vegetarian asupra mâncării, le-am văzut lucirile demente din ochi, le-am auzit comentariile absolut grețoase, libidinoase. O, marea lor pasiune pentru sălățele, uleiașuri și semincioare... Mai ales la pipițele care se cred intelectuale, deștepte foarte și desigur evlavioase foc. O femeie serioasă și informată, deșteaptă și fină, adică pe scurt o femeie cu adevărat creștină, disprețuiește din start asemena seducții mascate ale unei cărni pervers camuflate. Din aceste motive, Aline, te rog să înțelegi de ce eu resping clar alimentația de acest gen practicată de oameni care nu prea au nimic la inimă legat de Biserică, afară poate, doar, de o aderență formală și ritualism împietrit. Și multe, multe ifose... Nesfârșite... Acestor oameni, o spun cu toată seriozitatea, eu le recomand o psihoterapie zdravănă, înainte de toate. Nu batjocoresc aici pe nimeni, nu iau peste picior lucruri pe care nu le înțeleg ci doar vorbesc din experiența întâlnirii multor oameni cu apucături ciudate. Excentricități, bizarerii și alte abateri din sfera instinctelor: alimentația, sexul etc. Or, în Biserică, în bisericile patriei, aflăm dimpotrivă: că omul trebuie să fie cumpătat, să chibzuiască hrana, să țină cont și de sfatul medicului (nu neapărat doar al celui nutriționist), să țină posturile minunat rânduite de Biserică. Posturile, da, musai! Dar îndemnuri la veganism și vegetarianism peste an, între posturi, categoric nu. Câți oameni tineri nu își întețesc bolile (sufletești) adăugînd la numeroase tare și pe cele ale aberațiilor, mofturilor, modelor alimentare. Modă și elitism de cartier. Și-a pus chelul pană la pălărie! Asta îi mai lipsea... Vă rog frumos, cei închiși în cutiuța secretă a unor certitudini cu rol de apărare a ceea ce ar trebui de fapt distrus (nuclee morbide ale unor insuficiențe), luați aminte că vă mințiți singuri când faceți valuri cu tabieturile vegetariene și vegane. E demonstrat de mult cum lucrează duhul păcălelilor ăstora, medicii și psihopatologii au tot scris, vorbit, explicat și prevenit... Dar degeaba. Unii nu pot, pur și simplu să înțeleagă că fac rău ceea ce ei cred că este bine. Autoînșelare, asta e. Dar foarte tare betonată-n om, așa încât ce scriu eu aici nu are decât rolul de a înfuria, cel mai probabil, pe vegan. Din păcate. La fel e și cu alcoolicul și cu adicțiile toate: fenomenul Stockholm. Ești împușcat între ochi exact în clipa când îi întindeai mâna să facă pasul afară din temniță. Din prieten ești tratat ca marele dușman. Last edited by cezar_ioan; 23.05.2013 at 15:31:29. |
#167
|
|||
|
|||
Citat:
In acelasi an 1971, in perioada 9-15 iunie – Vizita oficială în RPD Coreeană a lui Nicolae Ceaușescu (întâlnire cu Kim Ir Sen , presedintele Republicii Populare Democrate Coreene).>> http://ro.wikipedia.org/wiki/Vizite_...Ceau%C8%99escu <<Imediat după revenirea acasă din vizita efectuată în Asia, Ceaușescu a adunat Comitetul Executiv. Le-a povestit pe larg despre cele văzute și le-a comunicat deciziile de inspirație chineză: sistarea importurilor și orientarea ,,revoluționară” a literaturii și artei. Mult mai lungă decât întâlnirea cu Mao a fost expunerea ce-a făcut-o Ceaușescu Comitetului Executiv, în 25 iunie 1971, imediat după revenirea acasă.>> <<Muncitorii mai deștepți ca inginerii Secretarului general al comuniștilor români i-a plăcut și că în conflictele dintre ,,roșii“ (revoluționari) și ,,experți“ (specialiști), prioritate au cei dintâi. Și că în procesul producției materiale, mai importanți decât tehnocrații sunt muncitorii. „Inginerul, opina Ceaușescu, nu a pus mâna pe ciocan, nu știe cum se face o mașină; el știe să facă desenul mașinii și te trimite s-o cumperi din străinătate”. Prin urmare, conchide el, trebuie folosite „cadrele de muncitori vechi, cu experiență”. „Noi tot umblăm să vedem în Italia, în Elveția, să aducem specialiști din vest”, își face Ceaușescu o mea culpa pentru politicile de independență economică prin cumpărări de licențe și tehnologii din țările capitaliste. Nu va mai aproba importurile solicitate de ministere, i-a anunțat el pe membri Comitetului Executiv. Iar decizia aceasta a fost adevărata schimbare de macaz a politicii economice inițiate de echipa lui Dej.>> http://istoriesicultura.ro/vizita-lu...culturala.html <<A devenit un „un fapt comun” aprecierea potrivit căreia, în iulie 1971, după o vizită în China și Coreea de Nord, liderul comunist român Nicolae Ceaușescu, impresionat ce cele văzute la Beijing și Phenian, a lansat „Tezele din iulie”, care au stat la baza „minirevoluției culturale” din România. Stalinist convins, după ce câțiva ani a acceptat o anumită liberalizare a „regimului comunist”, Ceaușescu a decis să intervină energic, introducând în România modelul chinezesc, act ce marca o întoarcere la ideologia și practicile anilor `50. O asemenea versiune a fost puternic mediatizată după 1989, prin radio, Tv, presă, precum și cu prilejul unor simpozioane, conferințe, sesiuni științifice, și chiar în unele studii și cărți privind istoria României din anii `70 – `80 ai secolului trecut și mai ales despre activitatea politică a lui Nicolae Ceaușescu. Ea a fost inclusă în cele mai multe manuale de istorie aflate în uz.>> http://www.ioanscurtu.ro/programul-i...in-iulie-1971/ |
#168
|
|||
|
|||
<<În iulie 1971, Ceaușescu a anunțat noi măsuri pentru ,îmbunătățirea activității politico-ideologice", rămase în istoria comunismului românesc sub numele de tezele din iulie, denumire ce aduce aminte de tezele leniniste din aprilie.
Tezele ceaușiste reprezentau un nou ghid pentru toate producțiile culturale din România. Din punct de vedere ideologic, tezele au fost mai degrabă dogmatice decât novatoare: noțiuni demult abandonate în restul lagărului comunist, precum realismul socialist, erau readuse în actualitate de Ceaușescu, care punea astfel capăt tuturor iluziilor de liberalizare a vieții culturale, întreținute în perioada de început a conducerii sale. Subliniind rolul conducător pe care trebuia să-l joace partidul în toate domeniile, secretarul general a lansat un atac neașteptat împotriva celor care încercau să mențină cultura română conectată la curentele artistice, modele culturale și tendințele novatoare din Occident. Cu alte cuvinte, intelectualii români trebuiau să se inspire exclusiv din surse autohtone, mai precis din realitățile României socialiste. Consecința implicită: după o scurtă perioadă în care fuseseră reluate legăturile firești cu Occidentul, cultura română era condamnată de regimul comunist - a doua oară după rusificarea forțată din anii stalinismului - să se dezvolte în completă izolare față de orice influență de dincolo de Cortina de Fier. Pe scurt, tezele din iulie au constituit începutul restalinizării culturii române prin întreruperea timidei încercări din anii 1960 de a relua ambiția generației pașoptiste de a produce o cultură națională în sincronism cu Occidentul, și, implicit, demnă de a sta alături de celelalte culturi europene.>> http://www.romlit.ro/controlul_contiinelor <<Oficial, la venirea lui Ceausescu la conducerea partidului si a statului, in Romania nu mai existau detinuti politici. Rezistenta din munti incetase de prin 1959, cei mai multi luptatori anticomunisti platind cu viata. Cazurile de revolta, in ultimii ani ai lui Gheorghiu-Dej, erau in mare parte individuale, nerecunoscute ca politice, fiind incadrate la diferite infractiuni sau trimise la psihiatrie. Destui romani au crezut ca regimul lui Ceausescu va fi mai bland decat al predecesorului sau, mai "liberal", si unii dintre ei s-au repezit sa se inscrie in P.C.R. Sfanta naivitate! "Tezele de la Mangalia", din 1971, de inspiratie chineza si nord-coreeana, i-au pus pe multi in garda. Apoi, cultul personalitatii lui "Ceasca" a inceput sa se umfle, atingand, pana in Decembrie ‘89, proportii monstruoase. Culmea e ca dictatorul credea cu toata sinceritatea in acest cult. De aceea, trebuie ca s-o fi mirat tare mult de revolta minerilor din Valea Jiului, la 1977. Desi tara mocnea, vor mai trece 10 ani pana cand, la Brasov, sa reizbucneasca flacarile unei revolte importante, de masa. si in Valea Jiului, si la Brasov, tocmai clasa muncitoare, laudata de ideologii comunisti ca fiind "cea mai inaintata forta a societatii", dadea semne ca s-a saturat de minciunile oficiale.>> http://www.romanialibera.ro/cultura/...ni-111473.html Revenind la Vizita lui Nicolae Ceausescu in China si Coreea (de Nord), de aici ni s-a tras mult rau. Prin anii ’70 - ’80 ( si cred ca pana la Revolutia din decembrie 1989), Tezele de la Mangalia erau Inamicul public nr. 1 al Culturii. Daca o sa aveti rabdare sa cititi cele scrise in link-ruile de mai sus, si daca o sa cautati si alte articole, o sa intelegeti cum a fost. |
#169
|
|||
|
|||
Nu stiu daca monarhia ar mai fi posibila. Eu nu cred in sangele albastru.
Dar as vrea sa va spun ceva; ceva despre cum am trait in anii aceia (din comunism) pe care multi i-au uitat (poate e bine?) multi le descopera acum doar partea cea rea/ altii doar partea lor buna, multora nici nu le mai pasa. Mesajul se adreseaza tuturor acelora care, daca n-au trait perioada Gheorghiu Dej - Ceausescu, n-au de unde sa stie cum a fost. N-a fost deloc de joaca. E trist ca oamenii uita. Stiu ca un crestin trebuie sa ierte si sa uite. Daca spune: am iertat dar nu uit, inseamna ca n-a iertat. Si e pacat mare. Dar vorbind despre viata in comumism, stiu sigur ca nu trebuie sa uitam cum a fost: ca sa nu repetam o istorie trista. Mesajul se adreseaza si acelora care, desi au trait acele timpuri, nu le reproseaza nimic. Pentru unii a fost foarte bine; pentru altii nu. Bineinteles ca au fost si lucruri bune ca altfel n-ar fi tinut comunismul 45 de ani. Pe noi (ma refer la generatia mea 1948) si probabil pe altii ne-a ajutat mult tineretea. Tineretea este unul dintre cele mai frumoase daruri de la Dumnezeu. Viata de zi cu zi (ma refer mai ales la perioada Ceausescu; in perioada Dej eram copil si nu ma ocupam eu de grija casei; eu vorbesc despre cum era in Bucuresti unde m-am nascut si am trait si traiesc in continuare) era o lupta pentru : - 2 sticle de lapte, stand la rand de dimineata de la ora 4,30-5,00 [si la noroc si 2-3 borcane de iaurt; poate nu stiti, dar in centru (de exemplu) de multe ori gaseai lapte si peste zi dar nu puteai sa cumperi daca nu aveai sticle la schimb; si era un act de eroism sa mergi cu sticlele zdranga/zdranga in traista la serviciu si pe urma in expeditie ca sa si cumperi macar 1 l de lapte); - un loc la coada la hartie igienica sau branza telemea sau un pachet de unt - un loc la coada la apa minerala (cand se intampla sa aduca; deci: pe vremea aceea apa de la robinet, in Bucuresti, era buna de baut, era potabila nu ca acum; era si o vorba: „Dambovita apa dulce/ Cin-te bea? Nu se mai duce”. Dar mai vroiai si un pahar de apa minerala, era un rasfat). - o pila la farmacie sa poti sa cumperi macar un pachet de vata (si vreme doi sau trei ani si pasta de dinti, ca nici asta nu se gasea) - o pila la Alimentara ca sa poti sa cumperi 1(un) litru de ulei si 1 kg. de zahar peste ratie - despre carne, oua, pui!!!ce sa mai vorbim... tot pilele ne salvau. [Spunea actorul Stefan Tapalaga (Dumnezeu sa-l ierte): „O pila in socialism face cat o avere in capitalism!”] Da, asa era. - rafturile goale la Alimentara sau borcanele de sfecla in otet, sau pungile cu creveti din Vietnam - frigul din apartament( pe care-l plateam, ca nu era de gratis); „ce e mai rece decat apa rece? Apa calda”; „E frig la voi in casa Bulă? Aseara n-am avut probleme ca bunicul a avut 40° (C) si l-am plimbat din camera in camera si ne-am incalzit.” - umilinta (care nu e totuna cu smerenia); frica; si speranta (pe care multi dintre noi o pierdusera) Pentru multi dintre noi salvarea a venit din cultura: carte, teatru, concerte la Sala Radio sau la Filarmonica. Pentru unii salvarea a fost Biserica. Despre ateismul acelor vremuri e mult de spus. Poate altadata. |
#170
|
|||
|
|||
Asa mai adauga un gand.
Este o mare nedreptate cand se vorbeste despre Revolutia din decembrie 1989 ca despre o lovitura de stat, miscare nu stiu de care etc. Aici n-ar trebui sa existe bășcălie. Stiu ca (n+1) specialisti in istorie si tehnica de lupta si tehnica militara sau de care-o mai fi, jurnalisti de toate culorile etc. se calca pe bataturi in exprimari care de care mai sofisticate. Si mai stiu ca „Dupa razboi, multi viteji s-arata”. Dar e NEDREPT. E nedrept pentru ca oamenii (foarte multi copii si tineri) care au avut curajul la Timisoara sa strige in strada (cu securistii si militienii si armata gramada peste ei) si la Bucuresti in zilele de 21 si 22 decembrie (cu securistii si militienii si armata gramada peste ei) nu stiau de niciun fel de aranjamente.Oamenii aceia, barbati si femei, copii si tineri, oameni simpli sau mai scoliti au iesit in strada pentru ca iubeau libertatea. Pentru ca nu mai puteau indura. Eu i-am vazut in ziua de 21 decembrie. N-am avut curaj sa ma alatur lor. N-am stofa de erou, martir sau mucenic. Si aveam si o mare responsabilitate: eram (sunt) mama a doi copii. Dar pe oamenii aceia i-am vazut . Peste tot pe fostul Bulevard 6 Martie (pe urma Gheorghe Ghorghiu Dej si acum Bd. Regina Elisabeta) erau militieni, securisti si oameni imbracati in haine de garzi patriotice.(Era si o vorba: „Omul, pomul, securistul”). Cand am ajuns la Universitate era o mare de oameni intre Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti (Palatul Șuțu), Spitalul Coltei, Teatrul National si Univeristate. Erau inconjurati de militieni, securisti, garzi patriotice. Nici nu mai puteam sa respir. Doua tancuri cu tunul indreptat spre multime: unul langa Spitalui Coltei celalalt in dreptul Teatrului National(intrarea spre Sala Amfiteatru si Casele de bilete). Am vazut pe zidul Universitatii din Bucuresti o inscriptie: „Jos Ceausescu! Jos cizmaru!” M-am speriat. M-am sprijinit de zid si m-am prelins pana pe caldarâm. Un securist m-a intrebat: ”Va e rau? / Dar cui e bine?/Vreti sa intrati?(in multime)/Dar daca intru, ma mai lasati sa ies?” Am plecat la serviciu; dar dupa ce Nicolae Ceausescu a declarat la radio starea de necesitate, am plecat. Mi-era frica sa nu plece copiii mei pe strazi si sa ajunga eroi din greseala. Piata Universitatii se golise si toti se mutasera in fata fostului CC (acum Piata Revolutiei). Pe strada Edgar Quinet erau doua plutoane (grupuri) de soldati(militari in termen). Din Piata (Revolutiei) se auzeau glasuri de oameni care vorbeau la portavoce. L-am intrebat pe un militian: „Cine vorbeste? / E de-ai lor?/ De-ai cui?” La un moment dat un elicopter alb s-a ridicat de pe cladirea CC al PCR. Soldatii si-au aruncat caciulile in sus strigand :Ura! Atunci am aflat ca Ceausescu plecase. La cateva zile am aflat ca un fost coleg de-al meu a murit (a fost impuscat) in noaptea de 22/23 la fosul sediu al CC al PCR. Avea (cred) 24-25 de ani. Un copil in urma lui nu mai are cui sa-i spuna: tata. O doamna pe care am cunoscut-o cu cateva zile inainte de Revolutia din decembrie 1989, lucra la o Casa de Mode, si-a pierdut fiul: era militar in termen; a murit in autobuzul (autobuzele??) de la Otopeni: impuscat in cap; avea doar 19 ani. Mai tarziu am aflat ca domnul (dascal/cantaret) care canta la noi la Biserica la care am mers vreme de 23 de ani, a avut o mare durere: fiul sau a fost impuscat la Revolutie. Domnul despre care va vorbesc a facut diabet tip 2. Acum patru/cinci ani s-a dus la Dumnezeu. Durerea din sufletul sau si al sotiei sale nu s-a sters nicio clipa. Parintele nostru il pomeneste pe fiul domnului Aurel (Florin erou martir) la fiecare Sfanta Liturghie. Am vazut cum, in plina strada, in miezul zilei, a fost impuscat un fost sportiv de la Clubul Steaua. Au murit oameni. Ei n-au stiut de aranjamentele din spatele acestui moment al vietii noastre. Ei au avut curaj. Si au murit. Si noi acum facem bășcălie. Din fața televizorului, din fotoliu sau din fața monitorului, toti suntem puternci. Dar doar unii au riscat. Si au murit. Si dupa cum ne comportam, au murit si in sufletele noastre. Daca aceia care au pareri despre Revolutia din decembrie 1989 ar fi pierdut o fiinta draga lor (mama, tata, fiu, fiica, sot, sotie, sora, frate, iubit, iubita, prieten etc.) nu cred ca ar mai vorbi asa. Atat as vrea: din respect pentru acei oameni (in marea lor majoritate tineri, care aveau dreptul si datoria sa traiasca, sa se bucure de viata daruita de Dumnezeu) care si-au dat viata pentru noi, sa spunem, fara sa ne fie rusine si fara sa ne temen de inteligenta, stiinta, elocinta etc. „specialistilor” de dupa razboi (cand apar vitejii de carton): REVOLUTIA din decembrie 1989. Cand treceti pe langa Cimitirul Eroilor rugati-va in gand pentru acei oameni. Sa nu uitam ca facem conversatie LIBERI pentru ca niste oameni au indraznit, au riscat si au plecat la Dumnezeu. „Vom muri si vom fi liberi!” Cand dupa Revolutie, in 1990 in Piata Universitatii am ingenunchiat si am spus Tatal Nostru impreuna cu Parintele Constantin Galeriu (Dumnezeu sa-l ierte si sa-l aseze cu Dreptii) am inteles greul acestor cuvinte: „Vom muri si vom fi liberi!” Haideti “Sa traim si sa fim liberi” fara sa uitam ca Dumnezeu a ingaduit o asemnea jertfa ca sa invatam din ea. Dumnezeu sa ne ajute sa nu gresim. |
|