Libertatea crestinilor

[andreicozia]

În prealabil postat de topcat

E ceva ce nu inteleg: esti in fata unui strain, ai un cutit in mina stinga si un puf de gisca in cea dreapta; trebuie sa alegi, infigi cutitul sau incepi sa il gidili. Ce alegi mai usor?

TOTUL depinde de CE ti-a facul respectivul! ..si in multe cazuri nu tine figura cu intorsul celuilalt obraz.
Pina si Hristos in diverse momente a tulit-o, strecurindu-se printre cei care voiau sa-l ia la bataie, deci nici El nu a intors obrazul in toate cazurile. Eu nu am timp de citate din Evanghelii( Poate reuseste cineva sa mi le posteze, multumesc anticipat), inainte sa sara Anna21 cu gura ca nu furnizez citate :))

[andreicozia]

În prealabil postat de elizabeta

Cand fac un pacat, ma simt ingreunata, amarata, inrobita, in lanturi...
Imediat dupa ce ma spovedesc, greutatea lanturilor dispare, ma simt ca si cum mi-as fi recapatat libertatea...

Sa nu uitam totusi ca acest fel de eliberare de pacat este o sabie cu doua taisuri. Pentru pacatele grele mai ales suntem responsabili si in fata legii. Indiferent de cit de usurati devenim in urma spovadei nu suntem absolviti de pedeapsa justitiei umane.

Eu nu cred ca ti-ar conveni ca cineva care sa zicem ca te-a violat sa fie absolvit de pacatul agresiunii si a violului doar TRECIND pe la un Duhovnic si citind citeva acatiste.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Este adevarat, dar este numai o parte a adevarului despre libertatea crestina:

2 Corinteni 3,17: 17. Domnul este Duh, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.

Adica libertatea noastra este conditionata de prezenta Duhului Sfant in noi. F clar, as zice.
Esti plina de Duh Sfant?
Eu nu.

Galateni 5, 13-14: Caci voi, fratilor, ati fost chemati la libertate; numai sa nu folositi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiti unul altuia prin iubire.
Caci toata Legea se cuprinde intr-un singur cuvant, in acesta: Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti.

Un alt fel de a spune sa te lepezi pe sine.
Eu nu am facut asta.
Nici nu-mi iubesc aproapele mai mult decat pe mine.
Ba ma iubesc pe mine ff mult (ma rasfat in fiecae zi in multe feluri: de cand ma trezesc, pana seara doar confortul meu il caut).
Nu vreau sa judec pe nimeni, dar.. sa vina in fata cel care poate spune ca iubeste pe ceilalti ca pe sine insusi. Asta este masura sfintilor! Ei sunt liberi, da.
Noi suntem robi, inca. Robi ai propriilor patimi si a iubirii de sine.

Iacov 2, 12-13: Sa vorbiti si sa lucrati ca niste oameni cari au sa fie judecati de o lege a slobozeniei: caci judecata este fara mila pentru celce n'a avut mila; dar mila biruieste judecata.

Bun, tu ai mila?
Mila de ceilalti?
Eu nu am nici macar mila de mine.. si stiu ce ma asteapta.

A-i urma lui Dumnezeu inseamna a trai evanghelia cu adevarat. Pirma etapa este ca macar sa incercam.

Evident ca incercam. Si eu incerc.
Este suficient?
Eu sunt o mama aspra.. is spun copilului: fa aia! El, saracul, raspunde: "o sa incerc".
"Ce-i aceea "o sa incerc"? Faci sau nu faci?" Mda. Asa vorbesc cu el.
Cu mine sunt ingaduitoare: incerc sa tin post, incerc sa iubesc aproapele etc.
Tot incerc si ma mangai cu asta.

Asta nu este libertate, Fani. Vorbesti de iubire, mila etc. Dar le ai?
Libertatea este doar din viata intru Hristos.

[Fani71]

Anna, cred ca ai multa smerenie, de aceea vorbesti asa.
Insa ai grija ca neincrederea prezentei lui Dumnezeu in noi, cu toate pacatele noastre, nu este buna nici ea. Sfintii se numeau mereu pacatosi pe ei insisi dar in acelasi timp credeau cu tarie ca Hristos i-a inviat. Inca un paradox..

În prealabil postat de anna21

Adica libertatea noastra este conditionata de prezenta Duhului Sfant in noi. F clar, as zice.
Esti plina de Duh Sfant?
Eu nu.

Sigur ca da: prin botez si prin mirungere. Si tu la fel.
Si prin impartasanie.
Sigur, Sfantul Duh nu-si gaseste casa prea impodobita si curata, dar El este acolo.. Si are ingaduinta.

În prealabil postat de anna21

Un alt fel de a spune sa te lepezi pe sine.
Eu nu am facut asta.
Nici nu-mi iubesc aproapele mai mult decat pe mine.
Ba ma iubesc pe mine ff mult (ma rasfat in fiecae zi in multe feluri: de cand ma trezesc, pana seara doar confortul meu il caut).
Nu vreau sa judec pe nimeni, dar.. sa vina in fata cel care poate spune ca iubeste pe ceilalti ca pe sine insusi. Asta este masura sfintilor! Ei sunt liberi, da.
Noi suntem robi, inca. Robi ai propriilor patimi si a iubirii de sine.

Constiinta propriilor pacate nu exclude prezenta dragostei in noi.
Iar durerea ca nu avem acea dragoste, pe care tu o simti, este deja dovada ca esti pe drumul cel bun.

În prealabil postat de anna21

Bun, tu ai mila?
Mila de ceilalti?
Eu nu am nici macar mila de mine.. si stiu ce ma asteapta.

Asta cred ca am. Insa probabil prost intrebuintata.
Totusi, asa pacatosi cum suntem, Hristos locuieste in noi la impartasanie.
Eu nu cred ca Hristos si apostolii in epistole le vorbeau in pasajele citate de mine numai viitorilor sfinti din calendare. La inceput, toti crestinii se numeau sfinti - si ajunge sa citesti epistolele in care sunt admonestati ca sa vezi ca asta nu inseamna ca viata lor crestina era perfecta.

În prealabil postat de anna21

Evident ca incercam. Si eu incerc.
Este suficient?
Eu sunt o mama aspra.. is spun copilului: fa aia! El, saracul, raspunde: "o sa incerc".
"Ce-i aceea "o sa incerc"? Faci sau nu faci?" Mda. Asa vorbesc cu el.
Cu mine sunt ingaduitoare: incerc sa tin post, incerc sa iubesc aproapele etc.
Tot incerc si ma mangai cu asta.

Asta nu este libertate, Fani. Vorbesti de iubire, mila etc. Dar le ai?
Libertatea este doar din viata intru Hristos.

Le am numai partial. Cred insa cu tarie ca Dumnezeu nu ma leapada pentru ceea ce incerc sa fiu, si ma va ajuta sa cresc.
Sigur, dar noi la Liturgie primim viata intr Hristos.
Libertatea crestina vine impreuna cu aceasta viata. Bineinteles, creste impreuna cu dragostea si credinta noastra.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Anna, cred ca ai multa smerenie, de aceea vorbesti asa.

Nu, Fani, cat te inseli.. nu sunt smerita deloc. Mi s-a mai spus ca sunt smerita si nu-mi place sa las o falsa impresie.
Daca m-ai cunoaste, ai vedea.. sunt plina de mine, sunt trendy (nu port jeans mai putin decat diesel si-mi plac pantofii scumpi) si cu adevarat nu fac bine altora. Nici macar nu prea am prieteni (decat virtuali, care sunt.. exceptionali! dar cred ca daca m-ar cunoaste cu adevarat nu i-as avea nici pe aceia). Mai bine m-a ghicit Andrei.

Mda, pana la urma.. poate ca doar eu ma simt in robia patimilor. Poate nu este ceva chiar asa comun.

[andreicozia]

În prealabil postat de anna21

Mai bine m-a ghicit Andrei.
.

Stai linistita ca si ea te-a ghicit insa nu i-ai detectat sarcasmul :))

[anna21]

În prealabil postat de andreicozia

Stai linistita ca si ea te-a ghicit insa nu i-ai detectat sarcasmul :))

Sarcasm? Fani este f diplomata. Eu sunt impresionata de dibacia cu care se foloseste de idei si cuvinte. Nu mi se pare deloc sarcastica si nici nu ar avea de ce.. este prea talentata in manipularea situatiei (nu o lua ca pe o ironie, Fani. Chiar este un talent).

(Dar tu, Andrei, proiectezi, aici. Cred ca tu esti cel mai "transparent" de pe forum.)

[elizabeta]

În prealabil postat de andreicozia

Sa nu uitam totusi ca acest fel de eliberare de pacat este o sabie cu doua taisuri. Pentru pacatele grele mai ales suntem responsabili si in fata legii. Indiferent de cit de usurati devenim in urma spovadei nu suntem absolviti de pedeapsa justitiei umane.

Eu nu cred ca ti-ar conveni ca cineva care sa zicem ca te-a violat sa fie absolvit de pacatul agresiunii si a violului doar TRECIND pe la un Duhovnic si citind citeva acatiste.

I-am iertat pe medicii care m-au adus in situatia in care sunt acum... si crede-ma, nu e putin lucru...

[Noesisaa]

Cred ca in Jurnalul Fericirii am citit lucrul asta: Handel sau Haydn a fost intrebat de ce muzica lui religioasa este atat de vesela in loc sa fie ceremonioasa si solemna. Raspunsul a fost ca de cate ori se gandeste la Dumnezeu il cuprinde bucuria.

Parerea mea este ca un crestin este cu adevarat liber doar atunci cand se poate bucura in Hristos, cand bucuria sau veselia nu i se par pacate, cand urmarea lui Hristos nu inseamna o serie de reguli care trebuie urmate, cand viata nu mai arata ca un sir lung de pacate, cand fericirea se poate citi pe fata, etc..fiindca un om fericit nu poate fi decat liber.

[geo.nektarios]

Omul liber şi responsabil

ØSubiectul responsabilităţii nu poate fi decât o persoană.
ØChiar şi persoana poate fi iresponsabilă sub puterea unor forţe coercitive care depăşesc capacitatea ei de apărare psihologică şi de „reacţie cerebrală”.
ØResponsabilitatea cere două condiţii esenţiale:
·să fii în deplinătatea facultăţilor raţiunii,
·să fii liber pe acţiunile tale.
ØLibertatea este aproape sinonimă cu
·responsabilitatea persoanei faţă de propriile sentimente şi cu
·puterea, capacitatea de a le gestiona.
ØPersoana umană, în virtutea conştienţei şi a capacităţii de reflecţie autonomă, e responsabilă de propria gândire, acţiune şi simţire întrucât e conştientă de sine şi de posibilităţile de a-şi recunoaşte propriile nevoi, sentimente şi dorinţe şi de a le gestiona responsabil în raport cu sine şi cu celălalt.
ØResponsabilitatea umană se fondează pe libertate. Între ele există un raport de reciprocitate, unitate şi intercondiţionare.
ØUn act responsabil este:
·voluntar adică o lucrare ce derivă din voinţă cu cunoaşterea deplină a scopului;
·co-respunzător maturităţii şi libertăţii personale;
·imputabil (discutabil) moralmente;
·liber.
ØExistă o deosebire, uneori foarte subtilă, între un act voluntar şi un act aparent liber.

Cele mai frecvent întâlnite piedici în calea actelor voluntare şi responsabile:
ØSila (violenţa, constrângerea) - poate fi:
oabsolută şi totală – faptele săvârşite în aceste condiţii nu atrag după ele responsabilitatea;
orelativă sau parţială – actele sunt culpabile dacă era posibilă împotrivirea şi nu s-a opus o rezistenţă suficientă;
osilă psihică – aparent fără cauze externe, dar care constă într-o obsesie sau constrângere internă, determinată de condiţiile de viaţă în care trăieşte persoana respectivă.
ØFrica:
oE cel mai puternic obstacol în cale libertăţii umane.
oProvine din zona emoţionalului, este o emoţie primară, o stare emoţională cu care ne naştem, emoţie care poate înrâuri în mod hotărâtor reacţiile organismului pe latura exterioară (de execuţie).
oAre o mare influenţă asupra voinţei.
oDupă cauza care o provoacă poate fi: internă (anxietate, angoasă, panică) sau externă (cauzată de pericole vizibile, iminente)
oDupă gravitate, frica poate fi: grea sau uşoară.
oDepinde de structura sufletească a persoanei, de structura emotivă, în special.
ØIgnoranţa:
oe definită ca „neştiinţa sau lipsa de cunoaştere a unor lucruri pe care de fapt cel în cauză ar trebuie să le cunoască”;
oe mai degrabă un impediment cultural şi cognitiv;
oculpabilitatea ignoranţei depinde atât de neglijenţa sau delăsarea subiectului, cât şi de însemnătatea obiectului faţă de care se manifestă.
ØPatimile:
oSunt dependenţe psihologice şi chiar somatice ale omului devenit pasiv.
oDin punct de vedere psihologic sunt fie:
§Stări patologice ale unor sentimente care pun stăpânire pe sufletul omenesc,
§Fie sentimente obsesive care silesc omul să acţioneze numai în direcţia lor.
oDin punct de vedere moral, sunt pofte puternice îndreptate spre anumite bunuri senzoriale care pot provoca o desfătare şi care uneori se opun exercitării libere a voinţei omeneşti. Ex.: ura, supărarea, gelozia, disperarea, groaza, etc.
ØDeprinderile:
oSunt elemente ce provin din zona voinţei: „Acte voluntare la origine, prin repetare, ajung să se execute cu mai mare precizie şi uşurinţă şi fără control conştient, ceea ce înseamnă pentru persoana care le posedă o cruţare de energie şi timp, precum şi câştigarea dispoziţiei de a acţiona în acelaşi împrejurări, întotdeauna la fel.”
oFaptele făcut din deprinderile rele sunt culpabile, deoarece deprinderile au fost dobândite în mod conştient.
oDacă subiectul se sileşte să dea voinţei sale o direcţie opusă celei a deprinderii rele, chiar dacă deprinderea biruie, fapta este involuntară, ceea ce diminuează culpabilitatea şi responsabilitatea.
ØAlte influenţe:
oParticularităţile specifice;
oInfluenţa sistemului hormonal;
oInfluenţa constituţiei somatice, temperamentale;
oTulburări mintale;
oSugestia hipnotică;
oInfluenţa mediului fizic şi social;
oVârsta, sexul, rasa etc.