Loctiitor al tronului Cezareei Capadociei

[Ducutu]

Stim cu totii ca, in calitate de Mitropolit al Munteniei, Patriarhul Romaniei poarta si titlul de "Loctiitor al Tronului Cezareei Capadociei".

Un frumos si interesant articol pe aceasta tema:

http://cubreacov.wordpress.com/2009/...onstantinopol/

Aici se arata cum, un mitropolit al Munteniei a primit un asemenea titlu DE LA PATRIARHIA ECUMENICA din Constantinopol, insa nu se precizeaza daca aceiasi patriarhie si-a innoit oferta si pentru alti mitropoliti ai Munteniei.

Asadar, din situatia de astazi, pare ca acest titlu sa nu fie chiar potrivit. Din mai multe motive:

-Mitropolita Tarii Romanesti nu este in subordinea Patriarhiei de Constantinopol - BOR fiind o patriarhie autocefala.

-Sfantul Sinod al Patriarhiei BOR nu are jurisdictie canonica asupra Cezareei Capadociei, deci, nu poate numi pe cineva "loctiitor al Tronului Cezareei Capadociei", caci aceasta Arhepiscopie / Mitropolie nu a apartinut nicicand de teritoriile Munteniei sau ale Romaniei.

Ba mai mult, din acelasi articol putem deduce ca Patriarhia Ecumenica putea / poate oferi titluri onorifice unor ierarhi, dar aceste titluri nu se mostenesc. Chiar este mentionat un ierarh din Muntenia care, la un moment dat a avut titulatura unei mitropolii din fostul Imperiu Bizantin si, in cursul vietii sale a primit (si?) o alta titulatura, ca corespundea unui rang mai inalt in cadrul sinodului patriarhal din Constantinopol.

Cred ca asemenea titluri erau justificate PANA ce o ierarhie locala se stabilea si pana cand locul acestei noi Mitropolii nu era precizat in cadrul sinodului patriarhal de la Constantinopol.

Dar, a pretinde ca un asmenea titlu (al doilea dupa insusi Patriarhul de Constantinopol) se cuvine patriarhiei BOR, si ca se mosteneste...chiar fara reinoirea numirii directe din partea Patriarhei (care acum nu si-ar avea rostul, BOR fiind patriarhie si autocefala)...este cam prea mult.

[Marius22]

Este clar ca dupa obtinerea autocefaliei BOR, acest titlu este lipsit de prerogative reale. Ramane insa unul onorific ce face cinste Mitropolitului Munteniei, prin coordonata sa istorica.

Cu privire la "inoirea ofertei", nu cred ca a fost nevoie, din moment ce distinctia nu a vizat persoana, ci scaunul mitropolitan. Prin urmare, toti mitropolitii care au urmat lui Grigorie al II-lea au purtat acest titlu.

[Ducutu]

Inca un articol interesant pe aceasta tema:

http://www.deleanoua.ro/conferinte/PF.html

Din articol reiese ca, in sec. al XVI-lea, mitropolitul Ungrovlahiei avea titlul de "loctiitor al scaunului mitropolitan de Ancura.

Intre cei care au avut in acest titlu, il intanim si pe Mitrofan din Cyzic, viitorul patriarh (unionist) de Constantinopol, care, la Florenta, in 1439, se semneaza (al cincilea intre ierarhii rasariteni):

"Humilis metropolita Cyzici et locum supplens Ancyrani, Metrophanes contentus subscripsi".

[Ducutu]

Procedura de numire a unui mitropolit, in Imperiul Bizantin, urma acest traseu:

a) Sinodul patriarhal propunea trei nume de persoane

b) Imparatul (care nu era prezent la sinod) alegea o persoana din lista celor trei propusi (daca nu ii convenea de nici una dintre cele trei persoane...se refacea o alta lista).

c) Daca respectivul candidat nu era episcop, se ridica la treapta arhieriei.

In cazul alegerii pattriarhului, imparatul participa la sinod, avand drept de vot (eventual, de veto).

Dupa caderea Constantinopolului, Sultanii au preluat atributiile imperiale in materie, alegand/ confirmand patriarhul de Constantinopol, probabil si pe mitropoliti.

Episcopii ne mitropoliti puteau fi alesi si sfintiti intru episcopat de catre mitropoliti, insa adeseori si acesti episcopi venind la Constantinopol, primeau confirmare patriarhala si imperiala.

Bun. Cat timp principatele romane erau in sfera de influenta a Imperiului Bizantin, apoi Otoman, procedurile bisericiesti si politice in materie de numiri de mitropoliti isi aveau justificarile lor.

Insa, dupa castigarea independentei Regatului Romania, apoi urmata de afirmarea autocefaliei BOR, numirile de mitropoliti, din partea sinodului patriarhal de la Constantinopol, chiar nu mai erau justificate.

Daca la aceasta se adauga faptul ca si pe vremea Imperiului Bizantin, si in timpul Imperiului Otoman, numirile de mitropoliti se faceau DOAR IN LEGATURA CU O PERSOANA CONCRETA, nu reiese faptul ca imparatul sau patriarhul (sau sultanul) aveau obiceiul sa "ridice" in demnitate un mitropolit (dandu-i TITLU uneia dintre vechile mitropolii) iar apoi urmasii acestuia in respectivul scaun mitropolitan sa mosteneasca acest titlu inafara procedurii de numire individuala, asa cum am mentionat.

Cand patriarhul nu a mai numit mitropoliti in principatele romane ori in Regatl Romania (si cu atat mai mult in perioada republicana), s-a intrerupt si numirea mitropolitilor romani cu TITLURILE pe care doar patriarhul de Constantinopol le putea oferi mitropolitilor ce faceau parte din sinodul patriarhal.

Cu un sinod romanesc, cu o recunoastere a independentei tarii, numirile de "loctiitor al tronului Cezareei Capadociei", ne facute fiecarui mitropolit al Munteniei in parte...par a fi o uzurpare a dreptului patriarhului ecumenic de Constantinopol, si o contradictie serioasa cu realitatile actuale.

Sinodul patriarhal roman, ne avand dreptul sa numeasca mitropoliti in Cezareea Capadociei, care nu tine de jurisdictia canonica a BOR...ingduie folosirea acestui titlu in dauna Patriarhiei de Constantinopol (care, in definitiv, poate sa numeasca oricand un titular al respectivei mitropolii a Cezareei Capadociei, altul decat mitropolitul Munteniei).

Daca vedeti altfel lucrurile, astept clarificari.

[Jane Says]

Si daca e asa, de ce nu se manifesta Patriarhia Constantinopolului, care din ce ai scris tu, inteleg ca are drepturi asupra titulaturii? Adica poate oricand - si de ce nu o face? :)

[Ducutu]

Nu imi este clar de ce Patriarhia de Constantinopol nu a intervenit pentru clarificare. Probabil (si) din motive diplomatice.

Cert este faptul ca asemenea numiri de mitropoliti TITULARI (adica episcopi / mitropoliti ce poarta doar un mume al unei eparhii / mitropolii, si nu sunt efectivi pastorii acelor zone, pierdute, cel putin deocamdata, pentru crestini fie din cauza razboiaielor fie din cauza reorganizarilor teritoriale) se fac fara posibilitatea de transmitere a respectivului titlu la urmasii in scaunul (unei mitropolii ce, de fapt, chiar exista) mitropolitan.

Aceasta situatie se intalnea frecvent cand se incerca constituirea unei noi provincii mitropolitane. Pana cand mitropolia respectiva nu era deplin constituita, tinand cont si de realitatile politice ale vremii, pastorul respectivului teritoriu purta un mume onorific al altei zone (pe care insa nu o pastorea, cai nu mai eru crestini acolo). Apoi, cand i se dadea un nume provinciei, mitropoliei, succesori in scaunul mitropolitan respectiv nu mai erau TITULARI ai mitropoliillor disparute, ci titulari ai mitropoliei pe care efectiv o pastoreau. Cred ca e destul de simplu de inteles.

Procedura se cunoaste si la catolici. Episcopii auxiliari, deci care nu au o eparhie efectiva ci sunt numiti ca ajutor al unei eparhii, mitropolii, arhiepiscopii, de obicei sunt si ei EPISCOPI TITULARI: poarta (onorific) titlul unei eparhii ce actualmente nu mai exista ca unitate administrativa si bisericeasca. Dar, si in acest caz, numirile nu sunt transmisibile, si nici nu se pastraza cand un asemenea episcop TITULAR devine efectiv episcop al unei eparhii reale, actuale.

Desigur, un asemenea episcop sau mitropolit TITULAR, ar putea primi in timpul vietii o alta titulatura, deci sa poarte numele de mitropolit al unei alte mitropolii, de asemenea disparuta. Cum a si fost cazul unuia dintre mitropolitii ce au pastorit in Muntenia, care, intr-un moment era mentionat ca fiind titular al unei mitropolii, iar ulterior era mentionat ca fiind titularul altei mitropolii (el fiind efectiv mitropolit al Munteniei / Ungro-Vlahiei)...

Ar mai fi posibilitatea de a face un cumul de titluri, insa cand aceste titluri nu sunt si cu o relevanta pastorala...se mentioneaza doar titlul cel mai inalt.

In evul mediu, se intalneste prectica, in apus, cand un episcop / arhiepiscop etc, detine mai multe titluri, el fiind insa efectiv cel care administreaza toate aceste eparhii sau manastiri, de unde primea si sprijin material. Deci, o organizare, oarecumva, dupa modelul feudal, care facea posibil si cumulul de functii, dar si deschidea posibilitatea ca unele dintre aceste teritorii, manastiri etc sa fie oferite altor subordonati (episcopi), numiti de catre detinatorul initial al respectivelor functii.

In cazul nostru, vorbind despre Cezareea Capadociei, chiar si la nivel de titulatura, la vremea aceea, deci cand principatele erau in atarnare canonica de patriarhia de Constantinopol, acest titlu ridica pe purtatorul sau pe rangul imediat urmator dupa Patriarh, chiar deasupra unor alti mitropoliti ce nu erau doar titulari...

Daca astazi ar avea vreo legatura reala acest titlu cu demnitatile si prioritatile intre capeteniile bisericesti de traditie bizantina, ar trebui ca patriarhul BOR (ce detine si titlul de mitropolit al munteniei...si, impreuna cu ACEST titlu, si pe cel de "loctiitor al tronului Cezareei Capadociei) si , pe cale de consecinta, BOR sa fie considerata a fi a doua dupa demnitatea patriarhiei de Constantinopol. Insa, acest lucru se si intampla. Probabil ca patriarhiile de traditie rasariteana sunt randuite dupa data recunoasterii acestui statut din partea Bisericii-Mama de la Constantinopol.

Din punctul meu de vedere, actualul titlu de "loctiitor al tronului Cezareei Capadociei" nu ar fi un titlu purtat canonic, decat daca pentru actualul mitropolit al Munteniei (care este totodata si patriar al BOR), Patriarhia de Constantinopol ar oferi respectivul titlu (chiar fara posibilitate de a fi lasat "mostenire", dar totusi, cu posibilitatea ca si alti mitropoliti ai Munteniei sa primeasca si ei, la randul lor, o asemenea demnitate din partea celui ce poarta titlul, si este efectiv, patriarh de Constantinopol...).

(Cine stie...poate se va sesiza si Patriarhia noastra)