De ce suntem singuri?

[philalex]

Dumnezeu ne ajuta tuturor....important, e sa fii alaturi de El, prin tot ceea ce faci...si sa ii lasi pe cei din jur pe drumul lor...daca vor sa fie alaturi in bine, bine, daca nu asta la vista....Dumnezeu ne da semne...si cand gresim si cand nu gresim....important e sa nu ne abatem de la cele sfinte...mai bine solo, decat in prietenii de interese...

În prealabil postat de heaven

Philalex,sa stii ca desi am trecut prin aceasta legatura zbuciumata,care mi-a adus si bucurii,dar si multe deziluzii,suferinta,datorita ei am inceput sa caut mai mult intelesuri intai in celalalt,apoi in mine,cautand sa il descopar pe el,m-am descoperit intr-un final pe mine,in acele tare ale sale am putut sa le regasesc si pe ale mele,chiar daca la mine se manifestau poate mai subtil sau existau intr-o forma latenta.
Am inteles ca Dumnezeu nu mi-a dat intamplator aceasta lectie de viata si eu chiar nu il condamn pentru ca el a refuzat sa invete,e doar o acceptare a situatiei si o durere surda,pentru ca mi-as fi dorit sa putem creste impreuna din toate punctele de vedere,insa,probabil nu este inca momentul lui...

[costel]

În prealabil postat de philalex

mai bine solo, decat in prietenii de interese...

Ne place sa vorbim si sa ridicam in slavi singuratatea pentru ca suntem in putere. Iar daca ajungem din cauza unei suferinte la pat, pentru ani de zile, cadem in deznadejde, ajungem la depresie. Nu mai stim ce sa facem cu noi. Ne plictisim cu noi.

Nu cerem prietenii din interese, cerem prietenii. Niciodata sa nu spui ca e bine singur. Asta e o amagire. Bine este sa fii impreun cu ceilalti.

[Marimira]

...Adevarat! INSA, conditia ar fi ca cei de langa noi sa aiba calitatile a ceea ce trebuie sa fie...sinceri, bonomi, neinvidiosi, oameni pe care sa te poti baza...nu oricine, oricum doar ca sa fie cineva langa noi.

În prealabil postat de heaven

Caty,da,el este crestin,chiar mai mult de atat as putea spune...

Avea si el calitatile sale,ca orice om,insa asta nu acopereau faptul ca trebuia sa accept sa formez o casnicie si o familie ale caror greutati ar fi trebuit sa le duc doar eu pe umeri,iar pe langa asta multe minciuni,scandaluri si singuratate in doi.

Greseala mea principala in aceasta relatie si pe care mi-o asum a fost ca,dorind cu disperare sa o fac sa mearga si incercand sa ma tranform in salvatoarea lui,sa il ajut,sa il inteleg, si sa repar in locul lui ceea ce ar fi putut face doar el,fara sa imi dau seama cautam sa il schimb....

Oricat de bune ar fi intentiile noastre,trebuie sa intelegem ca oamenii nu se schimba decat atunci cand constientizeaza si decid ei,ba,mai mult de atat...nu avem acest drept.

Heaven, omul tau e "MAI MULT decat crestin"?! Cum vine asta?...
Aha, observ ca adaugi: "pe langa asta multe minciuni, scandaluri..." Asta va sa insemne "mai mult decat crestin"?... Pai da, ce-i prea mult, strica.

Salvatorii joaca un joc psihologic din care, fireste (ca doar e un joc), nu iese NIMIC SERIOS. Ba mai mult, spre deosebire de "victima", salvatorii ies mereu pacaliti si frustrati. Asa e in Triunghiul Dramei (Salvator, Victima, Persecutor). Cu vremea se schimba rolurile, ca sa nu fie jocul plictisitor si sa mai treaca timpul pe care nu prea stim sa ni-l organizam... Nu era mai bine sa jucam volei?

Cea mai buna intentie a mea, daca tot vorbim de intentii, marturisesc ca a fost atunci cand am inceput sa lucrez la schimbarea si dezvoltarea MEA. S-a intamplat demult, acum 35 ani... Sa dea Domnul sa nu inceteze vreodata intentia asta (si nu numai intentia ci mai ales ce urmeaza dupa intentie: faptele.)

P.S. Din cate stiu, omul care e obisnut sa traverseze viata in jocuri psihologice, dupa ce a a patit-o ca Salvator, trece imediat in fotoliul de Victima si atrage alti Salvatori in joc, ca aici pe site, adeseori... Dar se plictiseste repede si devine Persecutor (recent a fost un caz cu o fata care tot salva un pictor si care a inceput sa ii invite afara din Univers tocmai pe forumistii care picasera in plasa si faceau pe Salvatorii. A fost tipic: fata a devenit Persecutor. Ce s-au mai suparat forumistii Salvatori!...) Si tot asa, pana pricepe ca viata nu ne-a fost data de Bunul Dumnezeu ca sa o irosim in Triunghiul Dramei. DACA pricepe.
Dumnezeu sa ne ocroteasca!

[Laurai]

Pentru cei singuri, amatori de discutii despre religie si nu numai, id-ul meu: laurai1984
Va astept!

[heaven]

În prealabil postat de ioan cezar

Heaven, omul tau e "MAI MULT decat crestin"?! Cum vine asta?...
Aha, observ ca adaugi: "pe langa asta multe minciuni, scandaluri..." Asta va sa insemne "mai mult decat crestin"?... Pai da, ce-i prea mult, strica.

Salvatorii joaca un joc psihologic din care, fireste (ca doar e un joc), nu iese NIMIC SERIOS. Ba mai mult, spre deosebire de "victima", salvatorii ies mereu pacaliti si frustrati. Asa e in Triunghiul Dramei (Salvator, Victima, Persecutor). Cu vremea se schimba rolurile, ca sa nu fie jocul plictisitor si sa mai treaca timpul pe care nu prea stim sa ni-l organizam... Nu era mai bine sa jucam volei?

Cea mai buna intentie a mea, daca tot vorbim de intentii, marturisesc ca a fost atunci cand am inceput sa lucrez la schimbarea si dezvoltarea MEA. S-a intamplat demult, acum 35 ani... Sa dea Domnul sa nu inceteze vreodata intentia asta (si nu numai intentia ci mai ales ce urmeaza dupa intentie: faptele.)

P.S. Din cate stiu, omul care e obisnut sa traverseze viata in jocuri psihologice, dupa ce a a patit-o ca Salvator, trece imediat in fotoliul de Victima si atrage alti Salvatori in joc, ca aici pe site, adeseori... Dar se plictiseste repede si devine Persecutor (recent a fost un caz cu o fata care tot salva un pictor si care a inceput sa ii invite afara din Univers tocmai pe forumistii care picasera in plasa si faceau pe Salvatorii. A fost tipic: fata a devenit Persecutor. Ce s-au mai suparat forumistii Salvatori!...) Si tot asa, pana pricepe ca viata nu ne-a fost data de Bunul Dumnezeu ca sa o irosim in Triunghiul Dramei. DACA pricepe.
Dumnezeu sa ne ocroteasca!

Multumesc pentru raspuns,Ioan! :)
Cand am vorbit despre "mai mult decat crestin" m-am referit la altceva,insa nu as dori sa intru in prea multe detalii,pentru ca tine strict de viata personala a acelui om.
Nu sunt o salvatoare de profesie,insa cazusem fara sa imi dau seama in acest rol la un anumit moment.Faptul ca mi-am constientizat greseala si am decis sa rup acest demers al meu fara sens,sa accept situatia,arata ca nu am cazut in rolul de victima si nici in cel de persecutor,deci,lucrurile astea difera de la caz la caz,nu putem generaliza.
Acum sunt linsitita,insa...ma doare,pentru ca tin la acest om,atata tot,iar faptul ca simt nevoia sa vorbesc cu prieteni mi se pare ceva firesc si nu cred ca daca m-as inchide in mine si intre patru pereti m-ar ajuta la ceva.

[heaven]

PS:Vreau sa revin cu o idee...gandindu-ma la ceea ce mi-a scris Ioan,am ajuns la concluzia ca oarecum a avut dreptate si ca da,este foarte posibil ca in timpul acestei relatii sa fi fost si victima si persecutor in anumite momente.
Iti multumesc,m-ai ajutat sa mai vad o particica din ceea ce am trait,insa,ma bucur ca mi-am dat seama de absurditatea situatiei si de eroarea in care ma aflam eu cu mine insami inainte de orice.

În prealabil postat de heaven

PS:Vreau sa revin cu o idee...gandindu-ma la ceea ce mi-a scris Ioan,am ajuns la concluzia ca oarecum a avut dreptate si ca da,este foarte posibil ca in timpul acestei relatii sa fi fost si victima si persecutor in anumite momente.
Iti multumesc,m-ai ajutat sa mai vad o particica din ceea ce am trait,insa,ma bucur ca mi-am dat seama de absurditatea situatiei si de eroarea in care ma aflam eu cu mine insami inainte de orice.

Si eu iti multumesc, pentru onestitatea si curajul tau care imi dau si mie o stare sufleteasca de incredere si speranta.
Absurditatea o traim adeseori, din pacate o sesizam mai tarziu...
Cu vremea invatam sa ne ferim de triunghiul dramei. dar ispita e mare!
Trezvie, asadar si, cum bine spuneai, sa ne ferim de izolarea intre 4 pereti mai ales atunci cand ne apuca nostalgiile. Nu duce decat la adincirea in tuneluri tot mai umbroase...
Nadejde, credinta, harul Domnului sa ne aduca Pacea!