Se poate tine "post partial?"

[anita]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Da, fiindcă Sf Iustina ţinea post fiind în stare de har sfinţitor. Numai faptele făcute în această stare au merit, pe când în stare despărţită de Cristos faptele nu sunt aducătoare de merit: nici postul, nici rugăciunea, nici pomana.

Presupunând (prin absurd, Doamne iartă-mă) că sfânta ar fi cedat atacurilor, atunci nu ar mai fi ţinut post nicio clipă, ci ar fi alergat la spovadă.

Toti care tin post pt.Hristos ,eventual urmat de spovedanie si impartasanie, sunt in har.
Harul pleaca atunci cand pacatuim si nu ne caim pt.faptele rele.
Cu cat lista de pacate e mai mare ,cu atat sansa de a te apropia de Dumnezeu si a te curati e mai mica.
Deci chiar in curvie traind o persoana ,daca tine post ,deci nu il nesocoteste pe Dumnezeu ,sansele de a lasa pacatul sunt mai mari.
Exemplu acea tanara de care vorbea Anna21 ,a postit si Dumnezeu a miluit-o ,l-a facut pe acel barbat sa o paraseasca si ea la randul ei sa lase pacatul.

[coralina]

Eu nu am auzit de la nici un preot ca trebuie sa te spovedesti inainte de a tine post. Se obisnuieste invers, sa tii post si apoi sa te spovedesti.
Deci cum e "corect": spovada - post - spovada? In fiecare post preotii spovedesc credinciosii de doua ori, la inceput si la sfarsit?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de anita

Toti care tin post pt.Hristos (...) sunt in har.

Teribilă înşelare ! Harul (aici mă refer la Harul Sfinţitor şi nu la harurile lucrătoare) nu vine prin nici o faptă a omului. Nici prin post, nici prin rugăciune. Nici prin pomană. Nici ajutând oricâte bătrânici să treacă strada. Nici mergând la 7 biserici şi sărutând 77 de icoane, nici chiar învăţând Psaltirea pe de rost. Odată pierdut prin păcatul de moarte, nu există nicio altă cale de a reintra în stare de graţie decât Sfintele Taine. Dintre Sfintele Taine, numai Botezul şi Spovada pot fi făcute celor căzuţi, de aceea le mai numim şi "Sacramentele pentru cei morţi". Dar cât de greu este să ne spovedim cum trebuie ! Iată că mai uşor ne este să mâncăm fasole 40 de zile, decât să cădem la Cristos şi să-i spunem: "Părinte, am păcătuit ! Sufletul meu este mort şi numai Tu îl poţi învia ! Toarnă, te rog, asupra biet sufletului meu din uleiul Tău şi din vinul Tău !". Numai aşa El ne va răspunde: "mergi în pace. Să nu mai păcătuieşti !"

Deci chiar in curvie traind o persoana ,daca tine post ,deci nu il nesocoteste pe Dumnezeu ,sansele de a lasa pacatul sunt mai mari.

Păcatul trebuie lăsat atunci. Pe loc. Imediat ce auzim vocea lui Dumnezeu care ne întreabă: "Ce ai făcut ?" El pe toţi ne cheamă să ne luăm crucea noastră şi să-I urmăm Lui. Ca să crească în noi, trebuie ca noi să murim păcatului. Nu se poate cu jumătăţi de măsură. Nu se poate cu negociere. "Trăiesc în curvie, Doamne, dar ia uite ce postitor sunt !" Curvia, ca orice păcat, înseamnă să ne batem joc de Cristos. În aceste condiţii, să nu ne amăgim cu postul sau alte forme de jertfă. El milă voieşte, iar nu jertfă.

[anita]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Teribilă înşelare ! Harul (aici mă refer la Harul Sfinţitor şi nu la harurile lucrătoare) nu vine prin nici o faptă a omului. Nici prin post, nici prin rugăciune. Nici prin pomană. Nici ajutând oricâte bătrânici să treacă strada. Nici mergând la 7 biserici şi sărutând 77 de icoane, nici chiar învăţând Psaltirea pe de rost. Odată pierdut prin păcatul de moarte, nu există nicio altă cale de a reintra în stare de graţie decât Sfintele Taine. Dintre Sfintele Taine, numai Botezul şi Spovada pot fi făcute celor căzuţi, de aceea le mai numim şi "Sacramentele pentru cei morţi". Dar cât de greu este să ne spovedim cum trebuie ! Iată că mai uşor ne este să mâncăm fasole 40 de zile, decât să cădem la Cristos şi să-i spunem: "Părinte, am păcătuit ! Sufletul meu este mort şi numai Tu îl poţi învia ! Toarnă, te rog, asupra biet sufletului meu din uleiul Tău şi din vinul Tău !". Numai aşa El ne va răspunde: "mergi în pace. Să nu mai păcătuieşti !"



Păcatul trebuie lăsat atunci. Pe loc. Imediat ce auzim vocea lui Dumnezeu care ne întreabă: "Ce ai făcut ?" El pe toţi ne cheamă să ne luăm crucea noastră şi să-I urmăm Lui. Ca să crească în noi, trebuie ca noi să murim păcatului. Nu se poate cu jumătăţi de măsură. Nu se poate cu negociere. "Trăiesc în curvie, Doamne, dar ia uite ce postitor sunt !" Curvia, ca orice păcat, înseamnă să ne batem joc de Cristos. În aceste condiţii, să nu ne amăgim cu postul sau alte forme de jertfă. El milă voieşte, iar nu jertfă.

Parintele Dionisie Ignat nu este de aceesi parere.
Toti cei care se nevoiesc pt.Hristos sunt sub har ,caci se presupune ca au lasat pacatul.
Eu asta am spus mai apoi ,nu m-am referit la cei care tin post pur si simplu fara a se fi lasat de pacate prin taina sf.Spovedanii.

[anita]

În prealabil postat de coralina

Eu nu am auzit de la nici un preot ca trebuie sa te spovedesti inainte de a tine post. Se obisnuieste invers, sa tii post si apoi sa te spovedesti.
Deci cum e "corect": spovada - post - spovada? In fiecare post preotii spovedesc credinciosii de doua ori, la inceput si la sfarsit?

Se obisnuieste si inainte si dupa.
Dar e de preferat inainte.
Se tine 3 zile inainte.

[Soaree]

În prealabil postat de anita

Se obisnuieste si inainte si dupa.
Dar e de preferat inainte.
Se tine 3 zile inainte.

Nimic n-am inteles din acest mesaj.

[caty_deea]

În prealabil postat de Soaree

Nimic n-am inteles din acest mesaj.

Te poti spovedi si la inceputul,dar si la sfarsitul postului.Dar asta cred ca este valabil la posturile lungi cand are preotul timp.La cele mai scurte,cum ar fi acesta de exemplu,nu este timp in 2 saptamani sa se spovedeasca sute de oameni de 2 ori.Dar cei mai ravnitori pot incerca (bineinteles fara sa abuzeze de rabdarea duhovnicului).La urma urmei te poti spovedi de cate ori ai nevoie.

[fallen]

Dupa atata timp, ma bucur ca am infiintat acest topic, s-au descoperit multe lucruri.

Dar mai e o nelamurire care nu-mi da pace : sa traiesti casatorit (cununat) cu o persoana pe care n-o iubesti, asta nu e pacat? Oare n-ar trebui sa ne gandim mult si bine daca el/ea e alesul, jumatatea sau acea persoana care Domnul Iisus a zis ca va deveni una cu tine? Daca acea persoana cu care ne unim, il va urma si ea pe Cristos impreuna cu noi, sau din contra, va trage in directia opusa? Cati dintre oamenii care se cununa in biserica stiu ca trebuie sa-L urmeze si chiar sunt hotarati sa mearga pe aceasta cale? Daca ai ascultat o porunca a Lui si anume faptul ca te-ai cununat, crezi ca e de ajuns ca sa te mantuiesti?

Si daca totusi ai facut o alegere care s-a dovedit a fi gresita, si anume te-ai cununat cu o persoana care in timp s-a dovedit a nu fi credincioasa, neurmand poruncile Domnului de nici un fel, credeti ca El te va condamna daca te desparti de acea persoana? Nu El a zis ca cine nu-L va urma nu e vrednic de El? (fac aceasta paranteza gandindu-ma la drama acelor persoane de aici care traiesc o casnicie nefericita cu persoane necredincioase)

Nu spun toate astea ca sa iau apararea concubinajului, caci m-am convins ca are si el o multitudine de neajunsuri, majore, as putea spune.
Desi, totusi cred ca pana la urma e vorba de respectul de sine al fiecaruia in impunerea punctelor de vedere proprii, adica nu conteaza daca esti in concubinaj, casnicie sau liber, afirmarea ideilor si punerea lor in practica nu ar trebui sa fie conditionata de statusul marital.
Nu stiu ce scrie in "Leviticul" despre "juruinta " femeilor ( cum ca femeia este "eliberata" de obligatiile pe care si le asuma daca tatal sau sotul ei nu ii permite sa faca acel lucru) mai este inca valabil in vreo societate civilizata, atat in fata oamenilor cat si in fata lui Dumnezeu.
Nu stiu daca la Judecata de Apoi poti sa spui "nu m-a lasat sotul sa fac fapte bune, sa merg la biserica sa ma spovedesc, mi-a cerut el sa fac avorturi, etc" si sa fi iertata, pe cand daca el nu ti-a fost sot, nu vei fi iertata.

Cred insa ca urmarea cailor Domnului trebuie sa fie o lupta individuala a fiecaruia (indiferent de statusul marital sau orientarea sexuala) si nu trebuie sa fie nimic mai presus decat ea, iar iubirea fata de aproape (familie, prieteni, chiar si concubini atunci cand e cazul) trebuie sa fie o componenta a acestei lucrari a noastre, atata timp cat cineva dintre acestia nu se pune impotriva, din scopuri pur egoiste (adica de ce sa ajuti pe altii in detrimentul meu, de ce sa miluiesti saracii in loc sa strangem noi bani, de ce sa mergi la biserica in loc sa stai cu mine, etc). Fericiti sunt aceia care au alaturi de ei pe cineva cu care sa "lucreze" impreuna, dar asta se intampla mai rar. De aceea multe din "poruncile" Domnului Isus raman in stadiul de "idealuri" pe care foarte putini reusesc sa le atinga.
Insa calea aceasta nu este una usoara, piedici sunt la tot pasul, influenta dusmanilor vazuti si nevazuti, cum scrie prin carti e foarte mare, si credinta noastra (a unora dintre noi) foarte slaba si de aceea suntem neputinciosi . E foarte greu sa vezi persoanele dragi, cum au luat-o pe un drum gresit, si nu vor sa se indrepte, ba chiar daca incerci sa le atragi atentia zic ca le vrei tu raul; altii ar vrea sa beneficieze de mila Domnului, dar nu-si dau seama ca faptele pe care le-au facut si continua sa le faca, nu sunt lucruri bune.

M-am pierdut in detalii, nici nu mai stiu ce vroiam sa zic.

Mai vroiam sa aflu mai multe detalii (Domnul Mihnea parea ca e in tema) despre ce inseamna "harul" si de cate feluri este.

Cat despre spovedanie, inca nu m-am lamurit daca si cand ar trebui sa mai merg si in ce conditii. Adica : nu acum ca e post si e multa lume care vrea neaparat (si are dreptul) sa se si impartaseasca; nu acum pentru ca trebuie mai intai sa iau hotararea de a nu mai pacatui; nu acum pentru ca nu regret suficient toate pacatele pe care le-am facut si inca le mai fac; dar cred ca cel mai bine ar fi sa ma consult cu preotul in aceasta privinta, desigur cand n-o sa-mi mai fie rusine sa-l abordez si n-o sa mai am idei preconcepute de genul "poate n-are timp, poate n-are chef, poate nu stie ce sa-mi spuna si-l pun intr-o situatie neplacuta, poate nu o sa mai vrea sa ma primeasca la spovedanie pentru ca am continuat sa pacatuiesc, etc." Toate astea sunt lucrarea diavolului care desigur se intampla numai cu voia si permisiunea mea, dupa cum am lamurit-o intr-o alta discutie pe acest forum.

In orice caz, va multumesc si va doresc toate cele bune tuturor care ati scris aici si sper, cu voia Domnului, sa ne auzim cu bine!

[anna21]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Judecata nu va fi un bilanţ contabil al faptelor bune şi faptelor rele. Nu se mântuiesc cei la care bilanţul este scris cu verde, nici nu sunt damnaţi cei la care este scris cu roşu. Există această reprezentare populară şi chiar iconografică, potrivit căreia Dumnezeu umblă cu cântarul în mână, punând pe un talger cele bune, pe celălalt cele rele. Dar ea nu descrie exact credinţa noastră. De fapt, Domnul judecă dintr-o singură privire. Toţi cei care mor în stare de graţie sfinţitoare sunt mântuiţi, pe când toţi cei care mor în stare căzută, adică rupţi de izvorul cel viu care este Cristos, vor fi damnaţi. Ieşirea din starea căzută (în cazul persoanelor anterior botezate) se poate face într-un singur fel: prin spovadă. Deci, dacă cineva ţine postul ca la carte şi merge în fiecare Duminică la biserică, dar rămâne, la momentul trecerii dintre vii, cu păcatul curviei pe suflet, atunci va fi damnat. Dacă am furat, dacă am trăit în curvie, dacă am ucis, atunci pot să ţin şi toate posturile din lume, pot să înalţ şi biserici, fiind printre "fericiţii şi pururea pomeniţii": până ce nu mă spovedesc aşa cum trebuie (adică având hotărârea sinceră de a ieşi din starea de păcat) trăiesc despărţit de Domnul.

Un catolic face cateheza ortodocsilor. :)

Un punct de vedere ortodox (similar cu ceea ce sustine Mihnea Dragomir) il gasim la Sf. Serafim de Sarov:
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...mnului-ori-nu/

Si parintele Rafail Noica:
“Cata vreme nevointa noastra nu dobandeste un rezultat, macar un rezultat oarecare, ne nevoim eretic. Si aici, ar trebui sa definesc erezie si ortodoxie, dar deocamdata ma tin la pocainta. Ce inseamna ca ne nevoim eretic? Nelucrator, poftim! Cati nu s-au spovedit [spunand] ca cer pocainta si lacrimi lui Dumnezeu si nu vin. „Am o inima impietrita!” Si, incep sa vad sau sa intrevad ca nevointa noastra e gresita. Dumnezeu ne cheama hăis si noi tragem cea si ne miram de ce nu ne putem nevoi, de ce nu primim vreun rezultat: suntem eretici. Noi, ortodocsii, astazi traim eretic. La nivel faptic de cele mai multe ori traim eretic fiindca si intelegem eretic! Cuvintele sunt corecte, formulele sunt corecte dar intelegerea este total aiurea (…).

[anna21]

În prealabil postat de fallen

Dupa atata timp, ma bucur ca am infiintat acest topic, s-au descoperit multe lucruri.

Dar mai e o nelamurire care nu-mi da pace : sa traiesti casatorit (cununat) cu o persoana pe care n-o iubesti, asta nu e pacat? Oare n-ar trebui sa ne gandim mult si bine daca el/ea e alesul, jumatatea sau acea persoana care Domnul Iisus a zis ca va deveni una cu tine? Daca acea persoana cu care ne unim, il va urma si ea pe Cristos impreuna cu noi, sau din contra, va trage in directia opusa? Cati dintre oamenii care se cununa in biserica stiu ca trebuie sa-L urmeze si chiar sunt hotarati sa mearga pe aceasta cale? Daca ai ascultat o porunca a Lui si anume faptul ca te-ai cununat, crezi ca e de ajuns ca sa te mantuiesti?

Si daca totusi ai facut o alegere care s-a dovedit a fi gresita, si anume te-ai cununat cu o persoana care in timp s-a dovedit a nu fi credincioasa, neurmand poruncile Domnului de nici un fel, credeti ca El te va condamna daca te desparti de acea persoana? Nu El a zis ca cine nu-L va urma nu e vrednic de El? (fac aceasta paranteza gandindu-ma la drama acelor persoane de aici care traiesc o casnicie nefericita cu persoane necredincioase)

Ce sofisme! Uimitor.
Intrebarea 1: sa traiesti casatorit (cununat) cu o persoana pe care n-o iubesti, asta nu e pacat?
Raspuns: mai putin pacat decat concubinajul. (casatoria este o cruce, nu o telenovela siropoasa. Mai treci si prin faza nu-l iubesc azi)
Si acum, sa fim seriosi.. ce este aia "il iubesc" sau nu-l iubesc"?
Il iubesti = ii doresti mantuirea, te rogi din toata inima pentru mantuirea amandurora, tii post si te nevoiesti pt aceasta.
Cam asa vad eu lucrurile.

Il iubesc nu este neaparat acelasi lucru cu vreau sa-l pup.. :). Sa nu facem confuzii. La un moment dat gasisem pe net exemple absolut uimitoare despre iubirea crestina, in care evident cei doi au mers impreuna catre mantuire (uneori nu s-au vazut pt restul vietii, dar se iubeau si se rugau unul pentru celalalt).