Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

- De ce astăzi oamenii se enervează atât de uşor?
- Acum şi muştele se enervează! Sunt încăpăţânate, ţin la voia lor!... Mai demult fugeau dacă le alungai. Dar acum insistă. Este însă adevărat că unele profesii din zilele noastre nu numai că nu ajută la dobândirea liniştii sufleteşti, ci chiar şi pe omul liniştit din fire îl pot face nervos.
- Gheronda, eu, atunci când eram în lume, mă mâniam mult. Aici, la mănăstire, de ce nu mă mânii?
- De multe ori omul se revoltă şi răbufneşte din pricina unor cauze exterioare, pentru că nu-şi găseşte odihna în ceea ce face, ci vrea altceva. Dar aceste reacţii exterioare sunt ca o pulbere care se scutură când omul găseşte ceea ce îl odihneşte.


(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicesti, Vol. V Patimi si virtuti, Editura Evanghelismos, București, 2007, p. 130)

[cristiboss56]

Iată de ce: Liturghia este pomenire a vieţii pământeşti a lui Iisus Hristos, din scutece până la mormânt, de la Înviere şi până la Înălţarea la cer. Altarul închipuie Împărăţia cerurilor sau Raiul; uşile Împărăteşti închipuie uşile Raiului sau uşile Împărăţiei cerurilor; deschiderea şi închiderea acestor uşi în vremea slujbei închipuie deschiderea şi închiderea Împărăţiei cerurilor sau Raiului. Începutul Liturghiei închipuie începutul slujirii răscumpărătoare aduse de către Domnul Iisus Hristos neamului omenesc, pe când vohodul mic cu Evanghelia închipuie ieşirea Lui la propovăduirea Evangheliei şi prima predică de pe munte, în care El îi fericeşte pe cei care împlinesc poruncile Lui şi făgăduieşte felurite răsplăţi în ceruri celor care se nevoiesc pentru El în această lume. Când vedem uşile împărăteşti deschise ca şi cum ar fi uşile Împărăţiei cerurilor şi privim cu ochii inimii la Domnul, Care vine în chip de taină la vohodul mic, este firesc ca noi, cei pribegi pe acest pământ, surghiuniţi din Rai, să ne rugăm Domnului la fel ca tâlharul cel înţelept: pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta. Cântarea sau citirea în aceste clipe a Fericirilor lui Hristos ne aminteşte atât de arătarea lui Iisus Hristos spre a propovădui lumii şi de prima Lui predică de pe munte, cât şi de virtuţile pe care fiecare dintre noi trebuie să le aibă pentru a se învrednici să intre în cerul deschis, în Raiul deschis prin Crucea Domnului. Prin acest ritual sfinţit, Biserica pare să ne spună: „În Adam aţi fost surghiuniţi din Rai pentru păcate şi aţi pierdut fericirea, pentru care aţi fost zidiţi; Raiul v-a fost închis cu multe mii de ani în urmă, dar acum este deschis iarăşi de către Fiul lui Dumnezeu: aşadar, siliţi-vă să intraţi în el, fiindcă Împărăţia cerurilor se ia cu silinţă, şi silitorii o dobândesc pe ea (Mt. 11, 12) - iar pentru a intra în Împărăţia cerurilor, care a fost deschisă prin Crucea Domnului, de la voi se cer însuşirile şi virtuţile următoare: sărăcia cu duhul, plânsul pentru păcate, blândeţea, foamea şi setea de dreptate, milostivirea, curăţia inimii şi celelalte; agonisiţi-le, şi veţi fi în Rai. Iată înţelesul vohodului mic cu Evanghelia şi a cântării Fericirilor evanghelice în timpul acestuia!
(Sfântul Ioan din Kronstadt, Fericirile evanghelice în viața noastră, Editura Sophia, București, 2012, pp. 15-16)

[cristiboss56]

De obicei, în timpul slujbelor li se face rău celor care nu şi-au mărturisit păcatele. În timpul slujbei, harul lui Dumnezeu acţionează, dar sufletul pătat nu-l poate primi şi atunci omului i se face rău. Aceasta se întâmplă mai ales în timpul Cununiilor. Atunci, Biserica este goala, luminoasa, iar aerul, curat. După ce începe Cununia, miresei i se face rău şi leşină… Însă cel care se va mărturisi cu inima curată şi va începe să se roage, va fi ajutat de harul Domnului să crească duhovniceşte. Un astfel de om se simte bine în biserică, parcă se scufundă într-un ocean de dragoste la auzul cântărilor şi rugăciunilor bisericeşti. Dragostea lui Dumnezeu nu-l sufoca pe om, ci doar îl face să uite unde se află – în cer sau pe pământ. O slujbă lungă (în mănăstirile de la Muntele Athos poate ţine şi 14 ore) i se pare atunci ca o clipă, fără să-şi dea seama. Dar asta se întâmplă doar cu cei care se roagă des, care se obişnuiesc cu starea de har şi rugăciune încă de acasă. Unii ca aceştia vin la biserică, unde rugăciunea lor lăuntrică este continuată de cea a slujbelor.

(Părintele Ambrozie Iurasov – Îndrumar creştin pentru vremurile de azi, vol. 1, Editura Sophia, Bucureşti, 2008, pp. 104 – 105)

[cristiboss56]

În zilele de praznic nu este voie să lucrezi, doar în cazul unei necesităţi extreme. Sărbătorile trebuie preţuite şi cinstite. Aceste zile trebuie închinate lui Dumnezeu: să mergi la biserică, iar acasă să te rogi şi să citeşti Sfânta Scriptură şi scrierile Sfinţilor Părinţi, să lucrezi fapte bune.


(Staretul Nicon de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 219)

[cristiboss56]

Noi intrăm în mănăstire tocmai ca să descoperim în noi patimile ce trăiesc într-ascuns şi legătura firii noastre cu duhurile răutăţii, cărora ea li s-a înrobit de bună voie. Rupem legăturile cu lumea, părăsim obştea oamenilor, rudele, avuţia, tocmai ca să vedem lanţurile noastre lăuntrice şi să le rupem cu dreapta Domnului. Ruperea acestor lanţuri nu poate avea loc fără vederea lor. Putem să ne smerim cu duhul numai atunci când vom vedea în noi înşine căderea omenirii, robia ei, neomenoasa domnie a dracilor şi a morţii veşnice asupra noastră; doar atunci putem striga către Dumnezeu prin rugăciune şi plâns din adâncul inimii, din tot sufletul, şi putem atrage la noi prin această tânguire, prin această recunoaştere a pierzaniei şi a neajutoratei noastre neputinţe, harul Dumnezeiesc.


(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, traducere de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 28)

[cristiboss56]

Cântarea imnelor şi a poeziilor duhovniceşti nu este un păcat. Este un lucru bun pentru mireni. Gândurile şi motivaţiile bune dau naştere unei dispoziţii sănătoase, mai bună decât cea dată de cântecele mireneşti. Pentru monahi nu este potrivită cântarea de imne. Aceasta îi abate de la rugăciune. Se poate oare asemui vreun imn cu Rugăciunea lui Iisus? Ea le depăşeşte pe toate, este cea mai înaltă bucurie şi mângâiere. Toate celelalte nu fac decât să împiedice rugăciunea.


(Staretul Nicon de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 219)

[cristiboss56]

- Părinte, unii spun: „Nu aflăm duhovnici buni şi de aceea nu mergem să ne spovedim”.
- Acestea sunt îndreptăţiri. Fiecare duhovnic are putere dumnezeiască din moment ce poartă epitrahil. Săvârşeşte Taina, are Har dumnezeiesc şi atunci când citeşte rugăciunea de iertare, Dumnezeu şterge toate păcatele pe care le-am mărturisit cu pocăinţă sinceră. De noi depinde cât de mult folos vom primi prin Taina Mărturisirii.
Odată a venit acolo la Colibă unul care avea probleme psihologice, cu gândul că am harisma străvederii şi aş putea să-l ajut. „Ce prevezi pentru mine?”, mă întreabă. „Să cauţi un duhovnic şi să te spovedeşti, ca să poți dormi ca un puişor şi să nu mai iei medicamente”, îi spun. „Nu mai există astăzi duhovnici buni, îmi spune. Mai demult existau”. Vin cu gând bun, că vor fi ajutaţi, dar nu primesc ceea ce le spui, şi păcat de cheltuielile cu drumul.
Văd însă şi o nouă tehnică a diavolului. Bagă în minţile oamenilor gândul că, dacă fac o oarecare făgăduinţă şi o împlinesc, dacă mai merg şi la vreun loc de închinare, sunt în regulă duhovniceşte. Şi vezi pe mulţi mergând cu lumânări şi cu alte obiecte făgăduite la mănăstiri, la locuri de închinare şi le atârnă acolo, mai fac şi cruci mari, mai plâng puţin şi se limitează la acestea. Nu se pocăiesc, nu se spovedesc, nu se îndreaptă, iar aghiuţă se bucură.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. III - Nevoință duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 264-265)

[Marcel_Ionut]

Cristi Hristos a inviat! am si eu o intrebare, de unde scrii toate astea? din cartile de acasa? sau le iei de pe site-uri?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Marcel_Ionut

Cristi Hristos a inviat! am si eu o intrebare, de unde scrii toate astea? din cartile de acasa? sau le iei de pe site-uri?

Adevarat a Inviat !

De pe siteuri adunate , iar unele din ele sunt culese si din cartile pe care le am .
Un indemn la lectura , care mie personal mi-a folosit foarte mult , prin comenzile facute la libraria sophia (
http://www.librariasophia.ro/ )

[cristiboss56]

- Gheronda, uneori consider că mă port cu simplitate, însă mi se spune că m-am purtat cu obrăznicie. Cum voi deosebi simplitatea de obrăznicie?
- Una este simplitatea şi alta este obrăznicia. Obrăznicia îl satisface pe om lumeşte. Adică te porţi obraznic şi-ţi satisfaci egoismul. Îţi spui: „L-am pus la punct pe celălalt”. Acest lucru îţi aduce o satisfacţie lumească, care-n realitate nu-l mulţumeşte pe om. Pe când simplitatea odihneşte duhovniceşte şi lasă în inimă o uşurare.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. V - Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2007, p. 268)