Sufletul doarme?

M-a interesat foarte mult problema mortii. Ma gandesc in timpul somnului fara vise nu suntem constienti. Deci murim putin si inviem sau, sufletul adoarme?

[windorin]

În prealabil postat de luceafaruldincer

M-a interesat foarte mult problema mortii. Ma gandesc in timpul somnului fara vise nu suntem constienti. Deci murim putin si inviem sau, sufletul adoarme?

Problema mortii nu este totuna cu problema somnului/viselor.

Cat despre somn... in timpul somnului, omul este constient !
Faptul ca noi nu ne aducem aminte nimic si ca simtim ca nu mai existam in acele ore, nu inseamna ca nu suntem constienti.

In primul rand, cel mai simplu aspect este cel exterior. Priveste un om care doarme si ai rabdare. Vei vedea cum se misca, cum isi schimba pozitia, cum mai strange din ochi sau din mana, cum mai misca putin gura. Toate acestea sunt fapte reale facute de om.

In al doilea rand, omul este constient si la nivelul mintii. Mi s'a intamplat uneori (din pacate foarte rar) sa fiu la un pas de a pacatui in somn. Adica sa fiu constient de o pofta trupeasca sau de vreuna financiara si sa am reaua bucurie de a mi'o putea satisface. Asta era intr'un foarte foarte profund somn, iar nu intre somn si trezire. Si la un moment dat am zis ca nu vreau sa fac un lucru sau altul, tot in vis fiind. Abia atunci mi'am dat seama ca omul se poate controla si in timpul somnului si poate fi constient de sine.

In al treilea rand, Sfintii Parinti aveau rugaciune neincetata, adica nu inceta niciodata, nici chiar in timpul putinului somn pe care il aveau. Ei erau constienti si treji cu mintea si inima. Doar trupul dormea si se odihnea.

[gavriil]

În prealabil postat de luceafaruldincer

M-a interesat foarte mult problema mortii. Ma gandesc in timpul somnului fara vise nu suntem constienti. Deci murim putin si inviem sau, sufletul adoarme?

Somnul e fratele mai mic al mortii.
Sintem constienti in lumea spirituala dar cind venim in corpul fizic uitam.
Ca sa supravetuiasca corpul fizic e intretinut de forte spirituale pe care noi inca nu le putem percepe asta nu inseamna ca noi nu mai avem nici o legatura cu corpul fizic raminem legati de el printrun cordon spritual care se mai cheama si cordonul de argint sau ceva de genul asta.

[coralina]

În prealabil postat de windorin

In primul rand, cel mai simplu aspect este cel exterior. Priveste un om care doarme si ai rabdare. Vei vedea cum se misca, cum isi schimba pozitia, cum mai strange din ochi sau din mana, cum mai misca putin gura. Toate acestea sunt fapte reale facute de om.

Frate Dorin, daca omul face in somn anumite miscari, asta nu inseamna ca el este si constient de ele / ca le face in mod voit. Gandeste-te, prin comparatie, la miscarile muschilor care mentin activitatea inimii sau care ne ajuta sa respiram in mod continuu; nici daca vrei / iti propui, nu poti opri activitatea acestora. Asadar miscarile din timpul somnului sunt involuntare si inconstiente.
Sunt insa de acord (mi s-a intamplat si mie) ca putem face anumite alegeri semi-constiente in timpul viselor. Cred ca e vorba de o anumita trezvie pe care o purtam cu noi in mod permanent si care, la oamenii sfintiti inca din timpul vietii, actioneaza inca si mai profund (de unde controlul desavarsit al patimilor, rugaciunea continua, etc).
Doamne ajuta!

[The_Fallen]

Omul nu este constient aproape niciodata, nici cand e treaz.
Un savant rus a ajuns la aceasta concluzie si teoria lui pare credibila.

[windorin]

În prealabil postat de coralina

Frate Dorin, daca omul face in somn anumite miscari, asta nu inseamna ca el este si constient de ele / ca le face in mod voit.

Citeste tot mesajul, iar nu doar prima parte.
Imi dau seama ca doar atat (miscarile din somn) nu este suficient.

Parintii vorbesc despre trezvia din timpul somnului. Trupul doarme, dar nu si sufletul cu ale lui puteri.
Sper sa nu ma insel. M'as bucura sa se scrie mai mult la acest topic, spre a afla si eu mai multe.

[elizabeta]

În prealabil postat de windorin

Citeste tot mesajul, iar nu doar prima parte. Imi dau seama ca doar atat nu este suficient.

Parintii vorbesc despre trezvia din timpul somnului. Trupul doarme, dar nu si sufletul cu ale lui puteri.

Da, sotul meu imi spune de multe ori dimineata: "stii, si in noaptea asta m-am rugat incontinuu", iar eu il intreb cum si imi raspunde simplu "pai da, rugaciunea inimii..."

[windorin]

În prealabil postat de elizabeta

Da, sotul meu imi spune de multe ori dimineata: "stii, si in noaptea asta m-am rugat incontinuu", iar eu il intreb cum si imi raspunde simplu "pai da, rugaciunea inimii".

Da, minunat.
Eu mi'am dat seama de trezvia din somn prin primirea sau refuzarea unui pacat.

Imi pare rau insa ca aceasta s'a intamplat doar de vreo 2-3 ori.
Acum adorm foarte greu, visez cam urat, ma trezesc frant.

[elizabeta]

În prealabil postat de windorin

Da, minunat.
Eu mi'am dat seama de trezvia din somn prin primirea sau refuzarea unui pacat.

Imi pare rau insa ca aceasta s'a intamplat doar de vreo 2-3 ori.
Acum adorm foarte greu, visez cam urat, ma trezesc frant.

Si mie mi s-a intamplat sa spun in vis: "ba nu, asta nu fac!"...dar tot asa, de prea putine ori...
Cand am cosmaruri, sotul meu imi spune sa citesc rugaciunile speciale inainte de culcare, iar daca ma trezesc noaptea, sa ma insemnez repede cu semnul sfintei Cruci si asa, ispitele se indeparteaza...

[costel]

În prealabil postat de luceafaruldincer

M-a interesat foarte mult problema mortii. Ma gandesc in timpul somnului fara vise nu suntem constienti. Deci murim putin si inviem sau, sufletul adoarme?

Nu exista moarte pe jumatate, dupa cum nu exista nici inviere pe jumatate. Moartea inseamna despartirea sufletului de trup. Ori acest lucru nu se intampla in timpul somnului.