Legatura ce le uneste pe virtuti intre ele

[patinina34]

[SIZE=3]Este neapărată nevoie să ştim un lucru: toate gândurile bune şi virtuţile au între ele o strânsă legătură; la fel şi gândurile rele, imaginaţiile păcătoase, păcatele şi patimile sunt strâns legate între ele. In virtutea acestei afinităţi, dacă te supui de bunăvoie unui gând bun, te vei supune spontan şi altui gând bun; câştigarea unei virtuţi aduce în suflet şi altă virtute, apropiată şi inseparabilă de prima. Pe de altă parte dacă te supui de bunăvoie unui gând păcătos, acela te va duce fără de voie să te supui şi altui gând; dobândirea unei patimi păcătoase va atrage şi o alta ce-i este apropiată, înfăptuirea deliberată a unui păcat te va duce la căderea fără de voie în altul, născut de primul. Răul, spun Părinţii, nu suportă să rămână fără soţie în inimă.[/SIZE]
[SIZE=3]Să argumentăm acest lucru prin câteva exemple. Cel ce a înlăturat toată ura rămâne într-o smerită înduioşare a inimii; cel ce a renunţat să-l judece pe aproapele său începe în mod firesc să-şi vadă propriile păcate şi slăbiciuni, pe care nu le vedea atunci când îi judeca pe alţii. Cel ce-l laudă sau îl acoperă pe aproapele său, după porunca evanghelică, se simte dintr-o dată bine dispus şi faţă de sine însuşi. In urma sărăciei cu duhul, apare plânsul pentru tine însuţi; cel ce este sărac cu duhul şi care se plânge pe sine, în mod firesc devine blând. Cel care urăşte şi leapădă dreptatea firii căzute, are în mod natural foame şi sete după dreptatea lui Dumnezeu, pentru că omului nu-i convine să fie totalmente lipsit de dreptate.[/SIZE]
[SIZE=3]Dimpotrivă, cel ce-şi judecă semenul îl şi dispreţuieşte; cel ce-l dispreţuieşte cade în mândrie. Când îl dispreţuieşti pe altul şi ai o bună părere despre tine, ura faţă de semen apare. Ura şi pizma îţi împietresc inima, în omul cu inima împietrită înţelepciunea trupească începe să domine, stârnind patimile desfrânate, distrugând credinţa şi nădejdea în Dumnezeu, provocând zgârcenie şi slavă deşartă şi în sfârşit făcându-l pe om să uite totalmente de Dumnezeu şi să se despartă de El.[/SIZE]
[SIZE=3]Intemeindu-se pe această afinitate ce există între virtuţi şi între păcate, Duhul Sfânt proclamă legea adevăratului slujitor al lui Dumnezeu: “Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât. De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale” (Ps.118, 128 şi 101). Calea nedreaptă cuprinde gândurile şi imaginaţiile păcătoase: prin acestea păcatul intră în suflet.[/SIZE]
[SIZE=3]Frate prea iubit, nu gândi că-ţi este îngăduit să dialoghezi cu gândurile şi să te desfătezi cu imaginaţiile, contrar la ce te învaţă Evanghelia. Un acord cu vrăjmaşii lui Hristos, o legătură cu ei, va duce la ruperea fidelităţii faţă de Domnul şi la umbrirea unităţii cu El: “Pentru că cine va păzi toată legea dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat de toate poruncile” (lacov 2,10). Aşa cum călcând o singură poruncă a lui Dumnezeu, calci toată legea şi voia Lui, tot aşa împlinind un singur sfat al diavolului te duce la a împlini în general voia lui. Ascetul care împlineşte voia diavolului îşi pierde libertatea şi cade sub influenţa şi puterea spiritului căzut în măsura în care l-a primit. Păcatul de moarte îl aserveşte pe om complet diavolului şi rupe radical comuniunea lui cu Dumnezeu, atâta vreme cât nu se tămăduieşte prin pocăinţă. Când te laşi sedus de gânduri şi imaginaţii ruptura nu-i completă, dar totuşi ea se va produce. De aceea trebuie categoric să te abţii de la orice gând şi imaginaţie care nu sunt în acord cu învăţătura Evangheliei; şi dacă te-ai lăsat antrenat de ele, trebuie imediat să te scapi prin pocăinţă.[/SIZE]
[SIZE=3]Ne rugăm fraţi prea iubiţi, să fiţi atenţi la toate aceste lucruri. Cei ce le ignoră sau nu le acordă atenţie suficientă, vor suferi mari necazuri şi vor pierde calea desăvârşirii duhovniceşti. Iată un exemplu. Păzindu-te cu grijă de gânduri şi imaginaţii desfrânate poţi considera fără nici o importanţă plăcerea gândurilor legate de avere şi de slavă deşartă. Ori legile vieţii duhovniceşti ne spun că gândurile şi imaginaţiile iubirii de avere şi de slavă deşartă sunt tot necurate şi desfrânate. Sunt aşa ca şi orice gânduri şi imaginaţii păcătoase care în legăturile omului cu Dumnezeu, îl întorc pe acesta de la iubirea lui Dumnezeu. După legile vieţii duhovniceşti, cel ce se desfâtează de gânduri şi imaginaţii de slavă deşartă şi de alte păcate, nu va scăpa niciodată de patima desfrânării, oricâte eforturi ar face să scape de ea.[/SIZE]
[SIZE=3]Sfântul Macarie cel Mare a zis: “Trebuie foarte bine protejat sufletul şi privegheat asupra lui cu toate mijloacele ca nu cumva să intre în contact cu gândurile rele şi păcătoase. Aşa cum un trup se poate contamina de la altul, aşa şi sufletul se corupe în contact cu gândurile rele; aceste gânduri nu provoacă doar un păcat sau altul, ci ele precipită răul sub toate formele sale, cum ar fi necredinţa, minciuna, mândria, mânia, invidia, pizma. Despre acestea este vorba atunci când se spune: “să ne curăţim pe noi de toată întinarea trupului şi a duhului” (2 Cor.7, 1). Să ştii că în profunzimile tainice ale sufletului se ascunde corupţia şi desfrânarea provocate de gândurile perverse”.[/SIZE]

[cristiboss56]

Pai draga Nina, gândul bun e blatul, temelia pe care le construim, le plamadim pe celelalte !

[patinina34]

Pai da, cam asa ceva, bine zici Cristi.

[ortodox4life]

Orice gand bun vine de la Dumnezeu(Vistierul bunatatilor),dupa cum zice in rugaciune.Omul doar se invoieste cu gandul iar puterea de infaptuire o primeste de la Dumnezeu,precum si cel care se invoieste cu gandul rau,primeste de la necuratul puterea de a-l savarsi.Omul doar alege cu cine se invoieste.Pacatul este conlucrarea omului cu necuratul impotriva Lui Dumnezeu.Sf Siluan Antonitul spunea ca atunci cand judecam pe aproapele nostru Dumnezeu ne lasa sa cadem intr-o ispita mica.Daca nu ne dam seama ca am gresit si nu ne pocaim,ne mai lasa sa cadem intr-o ispita,mai mare decat prima.Daca nici atunci nu ne dam seama si nu ne pare rau,cadem intr-una mai mare iar daca nici asa nu ne indreptam atunci cadem in desfranare.Frumoasa postare si bun topic,sper sa ne ajute,multumesc si Doamne ajuta!

[carmina]

frumoasa postare;continua,te rog.

[adrian010155]

Dealungul vietii, la om vin si ganduri bune si ganduri rele. De fapt este un fel de continuum al gandurilor, fie bune, fie rele. Omul alege in deplina libertate, iar rezultanta gandurilor alese, dau conduita generala, atitudinea, cuvantul. In ce ma priveste am ales o multime de ganduri rele, care mi-au marcat viata o multime de ani si, din pacate, nici acum nu sunt eliberat, desi ma straduiesc din rasputeri.

[costel]

O virtute nu poate sta laolalta cu pacatul, nici macar vecini nu pot fi. Ea se inmulteste mai greu. Nu e precum pacatul. Acestuia de i-ai deschis inima, intra in tine cu multe rude ale sale; se inmulteste usor si traieste mult.

Si stand in vecinatate cu pacatul ti se pare, fie ca e nefiresc sa fii virtuos, fie ca e foarte greu, ca nu e de tine virtutea.

Prin ascultare, prin smerenie, prin jertfa poate rodi si virtutea in om. Iar cand ai ajuns sa fii om virtuos, vei vorbi prin toate despre ea: prin gesturi, prin fapte, prin cuvinte si prin ganduri. De nu se va intampla asta, e sigur ca avem de-a face cu un om parut a fi virtuos.

Deci, virtutile nu se leaga intre ele decat atunci cand porti in tine tainic intreaga lume. Cand inima ta bate pentru lume si nu pentru tine.

[patinina34]

Rugaciune:
O, Sfinte al lui Dumnezeu, Mucenice Caliopie, care din frageda copilarie ai iubit pe Hristos si pentru dragostea Lui te-ai jertfit cu trupul pe cruce; auzi-ne si pe noi, pacatosii si nevrednicii, care vietuim cu multa nepasare in toata vremea, maniind pe Dumnezeu cu multimea rautatilor. Roaga-te pentru noi, neputinciosii, spre a ne trezi din somnul lenevirii noastre, caci ingreuiata este inima noastra de poftele cele viclene si foarte intunecata ne este mintea de grijile cele pierzatoare ale veacului de acum. De aceea, cu staruinta, din inima te rugam sa mijlocesti catre Preabunul si Preainduratul Dumnezeu, ca prin mila Sa si prin sfintele tale rugaciuni, sa ne trezim, pana mai avem vreme, din amara nesimtire care ne stapaneste si sa incepem cu frica lui Dumnezeu a vietui si a lucra poruncile lui Hristos, spre a dobandi mila si iertarea in ceasul sfarsitului nostru si in ziua cea mare a Judecatii de apoi. Amin!

[George.m]

"Sa stiti, iubitilor, ca virtutile se leaga intre ele si se tin laolalta ca un lant sfant, fiecare atarnand de cealalta. Asa, rugaciunea atarna de dragoste, dragostea de bucurie, bucuria de blandete, blandetea de smerita cugetare, smerita cugetare de slujire, slujirea de nadejde, nadejdea de credinta, credinta de ascultare, ascultarea de simplitate.

Dar si cele potrivnice se leaga una de alta. Asa, ura de manie, mania de mandrie, mandria de slava desarta, aceasta de necredinta, necredinta de invartosarea inimii, aceasta de negrija, negrija de moleseala, moleseala de lene, lenea de nerabdare, nerabdarea de iubirea de placere. Si asa toate celelalte parti ale pacatului se tin una de alta" (Simeon Metafrastul).