Schimbarile care apar cand cei doi miri nu mai sunt feciorelnici

[elena20]

Apare vreo schimbare majora in randuiala nuntii atunci cand cei doi miri nu mai sunt feciorelnici?Eu stiu, de exemplu, ca nu li se mai pun cununiile pe cap, ca simbol al puritatii, si ca mireasa nu mai poate purta rochie alba.Alte schimbari mai apar?Mai are nunta, in acest caz, valoare de Taina?

[culianul]

În prealabil postat de elena20

Apare vreo schimbare majora in randuiala nuntii atunci cand cei doi miri nu mai sunt feciorelnici?Eu stiu, de exemplu, ca nu li se mai pun cununiile pe cap, ca simbol al puritatii, si ca mireasa nu mai poate purta rochie alba.Alte schimbari mai apar?Mai are nunta, in acest caz, valoare de Taina?

Nu apare nici o schimbare, pentru ca fecioria nu este conditie pentru casatorie. Ar fi multe de spus, dar cred ca e destula o propozitie din Timotei I: "Vreau dar ca văduvele tinere să se mărite".

Cununile nu sunt simboluri ale puritatzii, ci sunt simboluri imparatesti.

Rochia alba e simbol al puritatzii, dar biserica nu s-a bagat niciodata sa dea reguli legate de ce culoare sa poarte crestinii. (ma rog, stiu ca Parintele Cleopa avea regula asta, dar nu are nici un fundament decat ca a spus-o el)

Si legat de valoarea de Taina... Se numeste taina tocmai pentru ca este taina, deci cum masori valoarea?

Casatoria are la baza dragostea dintre soti, si ca scop pe sotii insasi, care prin dragostea dintre ei, prin taina, il au pe dumnezeu intre ei... asta cred eu ca e de fapt taina cununiei: prezenta tainica a lui Dumnezeu in si intre cei doi... Nu are nimic de a face cu fecioria sau nefecioria mirilor...

[lore86]

În prealabil postat de culianul

Cununile nu sunt simboluri ale puritatzii, ci sunt simboluri imparatesti.

tocmai asta era rolul pirostriilor: de a incununa jerfa tinerilor care se pregatesc sa primeasca aceasta mare taina(la fel cum la j.o cununa o primeste doar cel care a respecat regulile jocului si a iesit biruitor)Biserica invata ca tinerii trebuie sa fie feciorelnici inainte de nunta.Nu intamplator e pusa cantarea, care insoteste dansul nuptial"Sfintilor mucenici care bine v-ati nevoit". E vorba asadar de o nevointa pentru a primi aceasta Taina.


Intradevar Elena, inainte asa se proceda:daca tinerii nu erau feciorelnici nu se punea cununa pe cap, deoarece nu aveau ce nevointa sa se rasplateasca.
Acum nu se mai tine cont de nimic.Cununile se pun oricum(nu stiu cum se procedeaza in cazul celei de-a doua cununii), iar mireasa poarta orice culoare vrea la rochie, desi am observat la majoritatea o preferinta spre crem.
Si da, albul e culoarea puritatii, a curatiei, asa e si firesc sa se cunune o mireasa, in alb.cum la fel de firesc e sa se straduie sa-si pastreze fecioria pana la casatorie.

Prima cununie are valoare de Taina, a doua de binecuvantare(uneori cu dispensa se mai oficiaza si a treia casatorie), iar ce trece de trei este desfranare si in nici o biserica nu se mai pot cununa.

Exista de asemenea practica, in cazul in care unul dintre miri se cununa a doa oara, iar ptr celalat e prima cununie, sa se faca prima cununie de dragul celui care se cununa prima oara.

[Fani71]

Mirii care sunt credinciosi si il iau pe Dumnezeu in serios se spovedesc si impartasesc inainte de casatorie. Prin spovedanie, pacatele se iarta.

Rochia alba de mireasa este o traditie relativ noua, de vreo doua secole. Nu este nicidecum o tradiie venerabila si atat de simbolica pe cat se scrie aici.

Taina ramane taina, pentru ca nu fecioria, ci pocainta (pentru toate pacatele) si dorinta de a duce o viata curata in viitor sunt baza oricarei taine, incepand chiar cu botezul.
Conditia ca o taina sa fie pe deplin activa nu este lipsa pacatelor, ci participarea credinciosilor cu toata inima la ea, atat inainte (ca pregatire), cat si dupa savarsirea ei (prin 'conlucrarea' cu Dumnezeu).

Iar coroanele sunt simbol imparatesc in mai multe sensuri, nu numai in cel citat de Lore. Dar chiar si in acesta, de infrangere a patimilor, se refera nu numai la trecut, care poate fi curatit prin pocainta, ci si la viitor. Din cate stiu eu, mai ales la viitor.

[gabriela8]

În prealabil postat de culianul

Nu apare nici o schimbare, pentru ca fecioria nu este conditie pentru casatorie. Ar fi multe de spus, dar cred ca e destula o propozitie din Timotei I: "Vreau dar ca văduvele tinere să se mărite".

Cununile nu sunt simboluri ale puritatzii, ci sunt simboluri imparatesti.

Sunt de acord cu Lore in ceea ce priveste raspunsul tau. Poate ca nu scrie nicaieri ca fecioria e o conditie pentru casatorie in zilele noastre dar inaintea lui Dumnezeu Care a ramas neschimbat, as putea spune ca este! Nu inseamna ca Dumnezeu nu binecuvinteaza pe cei care nu mai sunt feciorelnici, iar asta o face ca cei doi sa nu traiasca in pacat. Cred insa ca bucuria lui Hristos e mare cand doi tineri merg mai intai sa primeasca binecuvantarea divina, fiind incununati ca unii care au biruit pacatul. Prin aceasta incununare se arata cinstea lor.

In ceea ce priveste textul citat, nu cred ca isi are rostul aici si nici nu vad de ce l-ai scos din context. Motivul este desfranarea. Sfantul Apostol Pavel indeamna si la feciorie si la pastrarea vaduviei...

[zaharia_2009]

În prealabil postat de elena20

Apare vreo schimbare majora in randuiala nuntii atunci cand cei doi miri nu mai sunt feciorelnici?Eu stiu, de exemplu, ca nu li se mai pun cununiile pe cap, ca simbol al puritatii, si ca mireasa nu mai poate purta rochie alba.Alte schimbari mai apar?Mai are nunta, in acest caz, valoare de Taina?

Sora , eu nu stiu precis din ce considerente ai deschis dumneata acest thread dar el poate fi unul deosebit de interesant !

Am citit postarile afisate pina acum si am vazut cite cunostinte , sau mai bine zis , cita carenta de cunostinte teologice exista la romanul de rind, si cita indiferenta fata de acestea , ca daca ar fi la seminaristi sau absolventi de teologie atunci ar fi mare rusine .
Am observat astfel ca nu se cunoaste semificatia/insemnatatea , si nu simbolistica( deoarece ortodoxia este o religie eminamenta traita si mai putin indeletnicita cu simbolistica !, cu simbolistica se desfata ,,sora" catolica !), incununarii mirilor, nu se cunoaste semnificatia culorilor in cultul ortodox si in cele din urma nu se poate da un raspuns precis sau aproape precis intrebarii ridicate de tine .

Dar... dar inafara de toate aceste observatii, sa le zic rautati personale, voiesc sa va spun si inca altceva ,ca pe linga acest site numit ,,Crestinortodox.ro" mai exista si altele . Pe un asfel de ,,altele" am gasit o bogata discutie de forum, postata mai ales de catre femei, care-si povesteau experienta vietii lor , conditionata de pierderea fecioriei cu mult inainte de casatorie . Multe au povestit despre cum decurgea viata lor de cuplu (desigur ca este vorba de ,,cuplu" inafara casatoriei) inainte de casatorie , in timpul preparativelor de nunta si a cununiei inaintea lui Dumnezeu, ca si dupa casatorie. Multe au descris cu expresivitate si realism intimplarile , dicutiile cu duhovnicii si modul acestora de a-i calauzi , necazurile nesfirsite legate de traiul in doi, de sanatatea lor ca si de putinta , sau neputinta de a avea urmasi precum si despre sanatatea acestora cind existau. Cum au pornit in viata de cuplu cu stingul (imbratisind cu mare nadejde teoria occidentala ca fecioria nu este o virtute ci o racila a trecutului nedoct) si cum au tinut-o tot pe stingul pina ce s-au intors la viata in duh si adevar. Unele , mai putin fericite , isi plingeau si regretau pacatele trupesti deoarece bolile lor sau ale copiilor care au aparut in timp nu mai puteau fi indreptate cu nimic raminind doar o pecete in timp a necinstei si curatiei lor.
Deasemenea, multe au descris si au fost convinse ca datorita pacatului desfrinarii practicat cu ,,temeinicie" relatia de cuplu a evoluat de la sublim la urgie si infern sfirsind cu despaertirea definitiva a partenerilor .

Si inca multe si multe alte asemenea marturisiri ale vietii necurate in doi au marturisit aceste surori incit m-am cutremurat si m-au facut sa-mi aduc aminte de cele mai frecvente mustrari adresate de Mintuitorul poporului Israel : ,,o, neam preadesfrinat si necredincios !" si de importanta NEBANUITA a acestor pacate in viata omului !

Probabil ca acest thread s-a deschis interesind in principal doar exteriorul problemei desfrinarii, adica : cam cum ne vede lumea? ne poate da de gol preotul? sau se schimba chiar asa de mult ritualul slujbei de cununie incit sa observe asistenta si sa ne mustre ? in concluzie , cununia in cazul ,,nostru" ne poate da de gol despre cine suntem noi cu adevarat si nu cine cred parintii nostri ca suntem?
Da si acesta poate fi un lucru serios de intimpinat deoarece stim de la Pavel apostolul ca : ,,bunul nume si renumele familiei , este lucru de cinste printre crestini" ori nedobindirea lui prin practicarea patimilor este mult pagubitoare.
Dar nu numai din cuvintele lui Pavel vedem acestea , ci pur si simplu dupa cum arata viata si mai ales dupa frecventa si rapiditatea cu care femeia cade sub oprobiul propriilor pacate cind relatia se sfirseste sau cind nu merge cu binecuvintare.
Dar necazul mare este ca inafara de acest inconvenient , care pare mare doar la inceput , apar cu siguranta necazurile adevarate care de obicei biruiesc firea umana departata de Dumnezeu si de poruncile lui !

Sa nu uitam ca pacatele sunt atit de dulci incit dupa primul mai urmeaza inca alte citeva mii dar ca plata lor este intocmai cu cuvintul Sf. Vasile cel Mare care ne invata ca : ,,...bolile noastre sunt pacatele noastre" adica , cea mai frecventa moneda cu care ne platim pacatele este sanatatea ... pt. ca asa voieste Dumnezeu .

Orice om cu judecata la cap isi pune intrebarea : daca fecioria nu este o virtute si daca ea nu se pierde decit in anumite conditii, ingaduite de Dumnezeu , atunci de ce a pus pecete pe organele sexuale ? Himenul fecioarei si friul (vincula) penian al feciorului sunt pecetea Lui pe trupul omului. Ori asta inseamna f. mult !

In sfirsit, este mult de discutat la acest subiect , dar depinde de fiecare ce interes are si de cita credinta poarta in el .
Nimic in lumea aceasta nu este facut la intimplare si nici nu se petrece la intimplare , ci totul este bine rinduit de Dumnezeu !

[elena20]

aceste intrebari le pun numai din curiozitate pentru ca sunt doar o adolescenta, deci deocamdata nu are rost sa ma gandesc la ziua nuntii mele.am vazut ca cei mai multi ati incercat sa ma consolati, spunandu-mi ca nu mai conteaza trecutul atata timp cat m-am schimbat, etc, dar eu nu vreau sa incerc sa acund ca nu mai sunt fecioara.adica, daca va trebui neaparat sa recunosc asta(direct sau indirect) o voi face(cel putin asa gandesc eu in prezent:D).totusi, prefer sa nu se stie(cu exceptia viitorului sot), dar asta nu e obligatoriu.am citit de curand ca sotilor nu trebuie sa li se puna cununia pe cap daca nu mai sunt feciorelnici(asta a spus Parintele Cleopa), lucru care m-a uimit foarte mult.in timp m-am obisnuit cu ideea si acum nu mi-ar mai fi rusine sa recunosc(in sensu ca nu mi s-ar mai parea o nenorocire).deci, pana la urma, cum stau lucrurile?

[AlinB]

Parerile pot sa difere, par. Cleopa era un om mai aspru si cateodata asprimea birueste dragostea.
Si totusi nu prea mi-l pot inchipui facand aceasta afirmatie din motivul care il voi scrie mai jos.
Pe de alta parte, daca l-ati auzit intr-o inregistrare audio/video spunand asta, vorbele ii apartin, altfel ramane un semn de intrebare, nu de putine ori sunt ucenici zelosi dornici sa-si completeze maestrul.

Daca totusi el a spus-o, se gandea probabil si la rolul educational, adica multi oameni se tem mai mult de societate, de gura lumii, care eventual le-ar putea afla pacatele, decat de Dumnezeu care ii vede in permanenta.
Dar nu cred ca frica de a-i fi date pacatele in vileag in ziua nuntii ar opri pe cineva sa-si piarda fecioria. Lucrurile astea nu prea au legatura cu alegerile mature, profunde, indelung meditate, si sunt momente in care dorinta e mai mare decat orice frica. Abia pe urma apar rationamentele iar daca frica e prea mare ar putea face pe om sa-si ascunda aceste pacate de preot si astfel sa ramana cu toate nespovedite deci in final rolul spiritual al unei astfel de masuri ar fi total negativ.

Deci, cum spuneam, ceea ce ar trebui sa fie momentul cel mai fericit al vietii in doi, sa fie transformat intr-unul de rusine? Pai ce fel de inceput este asta?
Cum ramane cu iertarea pacatelor?

Este spovedania Taina si in taina sau nu? Atunci cum e aceasta taina compatibila cu expunerea pacatelor celor doi in fata lumii intregi? Atunci de ce nu s-a ramas la marturisirile colective de la inceputul crestinismului?

Rochia nu are nici o legatura cu Taina Casatoriei, este un obicei cultural care tine mai degraba de latura ceremonial-lumeasca a acestei Taine.
Ar trebui cumva mirele sa vina in costum alb si daca nu e fecior musai sa poarte negru si mireasa la fel, eventual cu haine de sac si cenusa in cap?

Pai ce e amestecul asta, e Taina Casatoriei sau Taina Pocaintei?

[tabitha]

Orice om cu judecata la cap isi pune intrebarea : daca fecioria nu este o virtute si daca ea nu se pierde decit in anumite conditii, ingaduite de Dumnezeu , atunci de ce a pus pecete pe organele sexuale ? Himenul fecioarei si friul (vincula) penian al feciorului sunt pecetea Lui pe trupul omului. Ori asta inseamna f. mult !

Da, dar adolescentii nu au prea mult scaun la cap. Si daca mai au si 'ghinionul' de a trai intr-o familie cam nedusa la Biserica, sau in care nu se discuta deloc asemenea aspecte, atunci sunt slabe sanse sa aleaga calea cea dreapta dusi fiind de "ale tineretii valuri".

[Adriana-Simona]

Cununile sunt puse oricum....
Dar cel mai important este ce e in suflet, anume sa fie acolo dorinta de a fi mai bun, mai curat, si mai ales sa fie iubire pentru toata lumea.
Degeaba e cineva fecior sau fecioara daca in interior e plin de orgolii, de mandrie si de complexe.
Dar la fel de rau e sa fie desfrant si nepasator, si sa urmareasca doar scopuri materiale si placerea ...