dar voi

[Hartford]

As vrea sa spuna fiecare pe acest forum ce act de caritate faceti personal inafara bisericii?
Eu de exemplu nu fac nici unul inafara de ceea ce dau la biserica.

[cristina83]

Oare chiar trebuie sa ne laudam cu ce dam?:angry:

[anita]

În prealabil postat de Hartford

As vrea sa spuna fiecare pe acest forum ce act de caritate faceti personal inafara bisericii?
Eu de exemplu nu fac nici unul inafara de ceea ce dau la biserica.

Dumnezeu ne scoate in drum diferite persoane la care putem da de pomana ,daca ne este mila de ele.
Trebuie sa dam cu multa dragoste si dorinta de a ajuta ,fiecare dupa puteri.
Mai putem ajuta cu un sfat , cu o vorba de incurajare ,ajutind pe cineva neajutorat,astea toate intra la fapte bune.
In Formula As ,la rubrica SOS sunt multi oameni necajiti pe care ii putem ajuta ,tot asa dupa posibilitati.Am vazut cazurile unor copiii amarati cu parinti bolnavi ,sau orfani care cer ajutor ,chiar in numerele anterioare ale revistei.
Mai sunt biserici in constructie sau manastiri foarte sarace unde putem ,la fel trimite bani.La manastiri putem da si acatiste pentru a fi citite.

[anita]

În prealabil postat de Hartford

As vrea sa spuna fiecare pe acest forum ce act de caritate faceti personal inafara bisericii?
Eu de exemplu nu fac nici unul inafara de ceea ce dau la biserica.

Eu am dat exemple cum se pot face fapte bune ,deci daca vrei sa ajuti ,ajuti.
Faptele bune nu se tin minte ,nu se contabilizeaza ,dar in tara la noi exista multe situatii cand poti sa ajuti pe cel de linga tine.
Eu cred ca si daca imprumuti pe cineva in dificultate ,este tot o fapta buna.

Hartford, de obicei nu trebuie sa stie mana stanga ce face mana dreapta:) Nu intodeauna avem bani sa daruim dar macar o fapta buna putem face. Nu e suficient sa iti mangaii constiinta ca ai dat un ban apoi gata! Nu ma refer la tine ci in general! Ma invata duhovnicul asa, jenica jertfeste ceva personal cand faci o milostenie. Nu numai un ban, ceva din timpul tau din inima ta. Daca ai timp cauta un batran si viziteaza-l, scoate-l o jumtate de ora in parc vei vedea ce bucurie ii vei face. De obicei oamneii sarmani/bolnavi s-au obisnuit cu lipsurile si nici nu ii mai deranjeaza. Dar stii cata nevoie au de iubire? De cineva sa ii asculte? De un zambet si o privire deschisa? Cred ca asta e cea mai mare milostenie. Oamenii Nu au nevoie doar de bani, au nevoie de IUBIRE
Doamne ajuta!

Eu nu m-am gandit niciodata ca fac acte de caritate, dar am bucuria de a darui. Iar atunci cand vad ca un om are probleme, primul gand e : Ce e de facut? Solutiile la aceasta intrebare sunt multiple si nu pot face fata intotdeauna tuturor cerintelor, dar pe cat imi sta in putere, ajut. Verbul "a darui" devine astfel aproape sinonim cu "a iubi".

[cozia]

Bucuria de a darui cred ca vine cind incercam sa nu actionam dupa primul impuls, acela de a judeca aproapele ci prin empatie.
Hartford daca-l vezi pe vre-unul plin de singe, batut si baut ce faci il ajuti cum poti,nu,... cu saracii insa a devenit mai complicat, deoarece in general sunt numai cei plasati de tigani la cersit, este greu sa distingi pe unii de altii, cred ca adevaratii saraci sunt pe la tara, cei care nu au bani nici sa ajunga la oras. Cred ca cel mai bine este sa umbli cu o sacosa plina de covrigi ceva si sa-i hranesti, camasi deoarece daca le dai bani, de regula fug si ii cheltuie pe tigari si bautura. Ce am mai observat in cazul meu, este important sa-i cunosti, sa le observi obiceiurile asa in treacat cind ai ocazia, prin cartier.
Eu de exemplu cunosc cam pe toti cersetorii/nevoiasii din cartier...vrei nu vrei, te ciocnesti de ei,dar in mod special doua tigancuse cu care ma vad in autobuz si care cinta de mama focului. Am ramas masca odata cind golindu-mi buzunarul de maruntis in mina ei, am vazut-o cum i-a ales pe aia mari de cei mici si la iesire la prima i-a aruncat pe cei mici in iarba. La inceput mi-am zis firai....ea dar mai tirziu le-am intilnit la Billa cumparind de mincare cu acei bani si mi-a placut cit de politicoase erau cu vinzatoarea...
Deci rau nu este sa cunosti pe citi mai multi nevoiasi, si chiar daca esti in America ... nu trebuie ocoliti ca sunt saracii destul de marginalizati

Da Anca, foarte frumos ai spus. Verbul a darui este sinonim cu a iubi. Asta imi aminteste de o prietena care miluia zi de zi un betiv. Saracul ajunsese vai de el si amica mea s-a gandit, decat sa fure mai bine sa ii dea ea. Si ii dadea sarca si ultimul ban din portofel ca sa ii bea betivul. Odata o intreaba, tata de ce nu iti lasi de mancare? (Devenisera priteni). Ea ii spune, pai daca mata furi de la altul? Nu a mai venit cam o luna si intr-o zi vazand pe copii lui i-a intrebat amica mea, unde e tatal vostru? Pai, s-a ceurt sa il ducem la dezalcolizare pentru ca ii era rusine de o femeie care ii dadea toti banii lui ca sa ii bea. Din mila Lui Dzeu invatam asa cum spui si tu anca ca a darui= a iubi.

[NiCcoleta]

ce frumos e ceea ce ai povestit jenica :)

[cristiboss56]

Mi-am daruit foarte repede inima , orcui cu care mai mult sau mai putin, am lucrat, m-am cunoscut intrun fel sau altul. Unii considera o greseala, o copilarie acest lucru, sau mai stiu eu ce. Ma daruiesc foarte repede, ma atasez din toate punctele de vedere, asta poate si din faptul ca am fost singur la parinti, dorind din tot sufletul sa am o sora sau un frate, dar n-a fost sa fie si atunci undeva in sinea mea se naste o afectiune rapida fata de cei din jur. Poate vi se pare o copilarie, dar asta este purul adevar. Ma daruiesc deci sincer si extrem de repede, fapt ce mi-a dat si multe deziluzii, palme nevinovate la bunatatea mea, ducandu-ma ca un paradox, spre ura si neancredere. Ura am invins-o prin credinta , dar neancrederea persista de multe ori poate fara nici un motiv intemeiat. Financiar, pur financiar ajut de cate ori pot batranii si cei in suferinta fizica. Dar cel mai important cred este sa ne daruim din credinta noastra , sa facem cunoscuta dragostea de Dumnezeu , oriunde si oricand acolo unde acest dar al nostru este asteptat si bine primit.