Sa ne impartasim saptamanal

[Daniel777]

O mica concluzie:

Perioada de impartasire optima este cuprinsa intre 7 si 40 de zile.Nu este gresit nici pentru cei care se impartasesc numai in cele patru posturi,insa aici intervalul de timp mi se pare prea lung.
Daca au trecut trei saptamani fara sa te impartasesti,incepe sa se cunoasca ,sufletul este mai vulnerabil,incepe sa slabeasca.
Dar fiecare sa faca cum crede ca este mai bine pentru el,fara sa judece pe ceilalti care fac altfel.
Daca simti nevoia sa te impartasesti saptamanal ,atunci fa asa.Daca vrei sa te impartasesti numai in posturi,esti in regula.
Stabileste -ti singur masura si dorinta.

[Daniel777]

Dacă Liturghia e o jertfă, se înțelege de la sine că numai prin consumarea ei se atinge pe deplin ceea ce este scopul ultim al oricărei jertfe, adică realizarea comuniunii cu Divinitatea, prin mijlocirea victimei de jertfă (victimă care în Liturghie nu este alta decât însăși Umanitatea Mântuitorului). Împărtășirea este deci încununarea și scopul final al Liturghiei și totodată al participării noastre la sfânta slujbă. Numai prin ea se realizează pe deplin și se desăvârșește această participare.
Accentuăm acest lucru tocmai fiindcă în practica și mentalitatea actuale el este aproape cu totul pierdut din vedere. Astăzi, când – în regulă generală – la Liturghie se împărtășesc numai Liturghisitorii, împărtășirea credincioșilor nu mai constituie un scop permanent, ci unul ocazional, și deci secundar, al Liturghiei. La originea și instituția ei însă, Liturghia nu se poate concepe fără împărtășirea credincioșilor, bineînțeles a celor pregătiți și vrednici. Taina era adică organic și inseparabil legată de jertfă; împărtășirea credincioșilor constituia deci o parte integrantă și esențială din rânduiala Sfintei Liturghii. Acest lucru îl scoate de altfel în evidență însăși alcătuirea sau structura Liturghiei, care presupune și implică împărtășirea credincioșilor, prin texte categorice. Astfel, e destul să amintim, în primul rând, formula cu care se însoțește înălțarea Sfântului Agneț: ,,Cele sfinte, sfinților”, apoi formula de invitație la împărtășire: ,,Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați!”, ori ectenia de mulțumire de după împărtășire: ,,Drepți! Primind dumnezeieștile...ale lui Hristos Taine, cu vrednicie să mulțumim Domnului!”. În rugăciunea tainică dinainte de împărtășire, preotul se roagă, de asemenea, ca Dumnezeu să ne învrednicească pe noi, slujitorii, ,,a ni se da prea curat Trupul Tău și cinstitul Sânge, și prin noi la tot poporul” ș.a.m.d. Care este sensul și rațiunea de a fi a unor asemenea texte liturgice, dacă nu împărtășirea tuturor membrilor Bisericii care sunt pregătiți și vrednici să primească Sfintele Taine.
Prin urmare, scopul și gradul ultim al participării la cultul divin se poate considera pe deplin atins numai atunci când preotul a izbutit să strângă pe toți enoriașii săi în jurul altarului și să-i împărtășească în cadrul Liturghiei din sărbători. De aici, o datorie de căpetenie a preotului este de a face totul pentru reînvierea împărtășirii generale și frecvente (cât mai dese) a păstoriților lui. Acesta a și fost, probabil, motivul întemeiat pentru care Sfântul Sinod a prevăzut, în noul Statut pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române (art. 42), împărtășirea cu Sfintele Taine printre îndatoririle generale ale tuturor membrilor oricărei parohii, pe lângă cercetarea bisericii și participarea la sfintele slujbe. De altfel, și Povățuirile din Liturghier prevăd, printre alte obligații ale preotului, pe aceea de a îndemna pe creștinii săi să se împărtășească cât mai des cu Sfintele Taine.
Pentru restabilirea sensului adevărat și autentic al actului împărtășirii, se impune însă curmarea unui obicei, care tinde să devină uz datorită slăbiciunii sau lipsei de înțelegere de care se fac vinovați mulți preoți, și anume: să nu mai administreze împărtășirea ca un act individual și izolat de Liturghie, adică săvârșit oricând ar fi, sau după Liturghie, cum obișnuiesc unii preoți, de ex. la Paști, sub pretext de ordine și disciplină în biserică. Împărtășirea trebuie administrată numai în cadrul ei normal și firesc, adică la locul unde a fost prevăzută totdeauna în rânduiala Liturghiei, și anume atunci când răsună chemarea: ,,Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați!”.
Împărtășirea va fi atunci resimțită și trăită în adevăratul ei sens, acela de act săvârșit în colectivitate, cot la cot cu semenii noștri, în unire cu ei și în același gând cu ei. Liturghia e locul de întâlnire al Mântuitorului cu fiecare dintre noi, prin împărtășire. Ceea ce nu se poate decât fiind adunați în biserică, împrejurul mesei euharistice. Adunarea creștinilor strânși în jurul aceluiași preot, dar mai ales al episcopului, ca în Liturghia arhierească (modelul Liturghiei desăvârșite), e imaginea cea mai fidelă și mai sugestivă a apostolilor strânși în jurul Mântuitorului la Cină. De altfel, la originea ei, Liturghia creștină nu era decât o imitare a Cinei celei de Taină: scopul ei era să făurească în sufletele celor prezenți același spirit de duioasă dragoste și comuniune care lega pe ucenici între ei și cu Divinul lor Învățător, în foișorul Cinei, înaintea dureroasei lor despărțiri.
Iată cum, prin administrarea împărtășirii generale și frecvente numai în cadrul Liturghiei, vom reface și vom reda credincioșilor noștri conștiința, astăzi așa de slabă sau confuză, de membrii ai Bisericii, adică ai Trupului lui Hristos. În felul acesta, și numai așa, vom reînvia în cugetul lor sensul originar, adică cel eclesiologic sau comunitar, al cuvântului Biserică, noțiune care în concepția vechilor creștini nu însemna altceva decât trupul mistic al lui Hristos, realizat vizibil în forma unei comunități sau parohii (unitatea sau celula cea mai mică a Bisericii), strânsă în jurul unui episcop sau al unui preot și al aceluiași altar și împărtășindu-se din același Sfânt Trup și Sânge (cf. I Cor. X, 17).
De aceea se și roagă preotul, la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, ,,ca pe noi pe toți, care ne împărtășim dintr-o pâine și dintr-un pahar, să ne unească unul cu altul, prin împărtășirea Sfântului Său Duh”. Căci prin împărtășirea cu Sfintele Taine, ne facem una pe de o parte între noi înșine, iar pe de alta cu Hristos, Capul și Inima acestui Trup mistic, cum se exprima marele teolog bizantin Nicolae Cabasila din sec. XIV. Alături de iubirea creștină, împărtășirea este deci cimentul care ține strâns lipite între ele cărămizile vii ale zidirii Bisericii lui Hristos pe pământ. Cu cât elementul acesta de legătură și coeziune este mai tare și rezistent, cu atât și edificiul întreg va fi mai trainic și mai durabil...
Iată de ce unificarea spirituală a tuturor creștinilor într-un singur organism viu, în care să pulseze aceeași inimă și același cuget, nu e posibilă astăzi fără reînvierea împărtășirii generale și frecvente de odinioară. La aceasta se și reduce, în ultimă esență, scopul suprem al activității noastre pastorale, scop formulat de obicei în expresia foarte potrivită dar nu de toți înțeleasă corect, de îmbisericire a lumii: înseamnă nu numai să aducem lumea la biserică, ci să redăm fiecărui credincios în parte, conștiința de mădular al Bisericii și să-l facem să retrăiască profund și intens sentimentul de comuniune cu frații lui de credință, integrându-se de bună voie, în chip conștient și efectiv, în comunitatea sau enoria din care face parte.


Pr. Prof. Ene Braniște, Participarea la Liturghie, p. 98-102

[cristiboss56]

În prealabil postat de Daniel777

O mica concluzie:

Perioada de impartasire optima este cuprinsa intre 7 si 40 de zile.Nu este gresit nici pentru cei care se impartasesc numai in cele patru posturi,insa aici intervalul de timp mi se pare prea lung.
Daca au trecut trei saptamani fara sa te impartasesti,incepe sa se cunoasca ,sufletul este mai vulnerabil,incepe sa slabeasca.
Dar fiecare sa faca cum crede ca este mai bine pentru el,fara sa judece pe ceilalti care fac altfel.
Daca simti nevoia sa te impartasesti saptamanal ,atunci fa asa.Daca vrei sa te impartasesti numai in posturi,esti in regula.
Stabileste -ti singur masura si dorinta.

Am ajuns de unde am plecat ! Tot pe loc, pe loc, pe loc , întru derutarea cititorului şi nu numai ! Nu voia noastră să se facă , ci voia Lui , şi prin Duhovnic voia Lui va fi prezentă ! Eduardd a tras concluzia cea normală, firească şi cea mai apropiată de Adevăr : Duhovnicul ne va da răspunsul cel mai bun după firea şi putinţa fiecăruia în parte ! Medicamentaţia fără prescripţia şi supravegherea medicului este sinucidere curată, lentă, dar adevărată !

[Daniel777]

În prealabil postat de cristiboss56

Am ajuns de unde am plecat ! Tot pe loc, pe loc, pe loc , întru derutarea cititorului şi nu numai ! Nu voia noastră să se facă , ci voia Lui , şi prin Duhovnic voia Lui va fi prezentă ! Eduardd a tras concluzia cea normală, firească şi cea mai apropiată de Adevăr : Duhovnicul ne va da răspunsul cel mai bun după firea şi putinţa fiecăruia în parte ! Medicamentaţia fără prescripţia şi supravegherea medicului este sinucidere curată, lentă, dar adevărată !

Domnule cristiboss,de unde ai tras tu concluzia desteapta,ca se impartaseste cineva fara dezlegarea data de duhovnic? Ceia ce am spus in postarea anterioara era o nuanta,daca intelegi termenul,nu era o invitatie de a ne impartasi fara spovedanie si fara binecuvantarea duhovnicului,asa ceva cred ca nu se poate in aceasta practica.
Adica ce vreau sa spun,mai pe intelesul tau: daca a lua o decizie de genul vreau sa fac o mie de metanii pe zi,acest lucru il poti face evitand binecuvantarea duhovnicului,a te impartasi nu o poti face fara binecuvantarea lui,asa ca postarea ta este total ilogica si fara sens.
Eu am inaintat o mica concluzie ,fara pretentia de a fi intrutotul exacta,bazata pe experienta mea,si nu este cazul cred sa se vina cu acuzatii aici,ci de bun simt ar fi sa se vina cu completari.Concluzia mea nu era radicala,dupa cum se observa,ci era una care sa impace pe toata lumea.Dar pe tine cine te poate multumi,ma intreb? Uite cum o tema de interes inalt se transforma in replici personale.
Ma silesc sa fie ultima replica pe care ti-o mai dau vreodata,nici aceasta replica nu as fi vrut sa fie,insa nu m-am putut abtine citind banalitatea raspunsului tau ,banalitate care se vrea docta si atotcuprinzatoare si atotstiutoare,cuvinte mari si limbaj de lemn care nu spun nimanui nimic.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Daniel777

Domnule cristiboss,de unde ai tras tu concluzia desteapta,ca se impartaseste cineva fara dezlegarea data de duhovnic? Ceia ce am spus in postarea anterioara era o nuanta,daca intelegi termenul,nu era o invitatie de a ne impartasi fara spovedanie si fara binecuvantarea duhovnicului,asa ceva cred ca nu se poate in aceasta practica.
Adica ce vreau sa spun,mai pe intelesul tau: daca a lua o decizie de genul vreau sa fac o mie de metanii pe zi,acest lucru il poti face evitand binecuvantarea duhovnicului,a te impartasi nu o poti face fara binecuvantarea lui,asa ca postarea ta este total ilogica si fara sens.
Eu am inaintat o mica concluzie ,fara pretentia de a fi intrutotul exacta,bazata pe experienta mea,si nu este cazul cred sa se vina cu acuzatii aici,ci de bun simt ar fi sa se vina cu completari.Concluzia mea nu era radicala,dupa cum se observa,ci era una care sa impace pe toata lumea.Dar pe tine cine te poate multumi,ma intreb? Uite cum o tema de interes inalt se transforma in replici personale.
Ma silesc sa fie ultima replica pe care ti-o mai dau vreodata,nici aceasta replica nu as fi vrut sa fie,insa nu m-am putut abtine citind banalitatea raspunsului tau ,banalitate care se vrea docta si atotcuprinzatoare si atotstiutoare,cuvinte mari si limbaj de lemn care nu spun nimanui nimic.

Din nou mândria te orbeşte şi nu ai înţeles nimic ( ca de fiecare dată ) ! ! !

[cristiboss56]

În prealabil postat de Daniel777

Domnule cristiboss,de unde ai tras tu concluzia desteapta,ca se impartaseste cineva fara dezlegarea data de duhovnic? Ceia ce am spus in postarea anterioara era o nuanta,daca intelegi termenul,nu era o invitatie de a ne impartasi fara spovedanie si fara binecuvantarea duhovnicului,asa ceva cred ca nu se poate in aceasta practica.
Adica ce vreau sa spun,mai pe intelesul tau: daca a lua o decizie de genul vreau sa fac o mie de metanii pe zi,acest lucru il poti face evitand binecuvantarea duhovnicului,a te impartasi nu o poti face fara binecuvantarea lui,asa ca postarea ta este total ilogica si fara sens.
Eu am inaintat o mica concluzie ,fara pretentia de a fi intrutotul exacta,bazata pe experienta mea,si nu este cazul cred sa se vina cu acuzatii aici,ci de bun simt ar fi sa se vina cu completari.Concluzia mea nu era radicala,dupa cum se observa,ci era una care sa impace pe toata lumea.Dar pe tine cine te poate multumi,ma intreb? Uite cum o tema de interes inalt se transforma in replici personale.
Ma silesc sa fie ultima replica pe care ti-o mai dau vreodata,nici aceasta replica nu as fi vrut sa fie,insa nu m-am putut abtine citind banalitatea raspunsului tau ,banalitate care se vrea docta si atotcuprinzatoare si atotstiutoare,cuvinte mari si limbaj de lemn care nu spun nimanui nimic.

Nu să fi pe plac tuturor , să împaci pe toată lumea precum spui , ci să te împaci cu Dumnezeu făcând ascultare de Duhovnic ! Cazi în derizoriu şi banalitate , Dan . . . !

În prealabil postat de cristiboss56

Florin nu o face din rea vointa !

Stiu asta Cristian ! Cred ca ravna il impinge sa scrie despre Sfanta Euharistie. Tocmai de aceea mi-am permis sa ma adresez astfel. Consider ca un om cu o oarecare asezare duhovniceasca este capabil sa inteleaga corect mesajele mele si nu le va primi ca pe un afront personal.

In rest, mila Stapanei cu noi.

[Daniel777]

Cristinus ,tata, decizia de a lua impartasania mai des sau mai rar se ia impreuna cu duhovnicul,este o conlucrare intre cei doi.Tu propui,in functie de ravna si dorinta pe care o ai,iar duhovnicul da binecuvantare sau nu,in functie de cum vede el starea crestinului.

Insa oamenii care nu au ce spune,in general se folosesc de cuvinte mari,de sintagme alese ,si cred ca au rezolvat orice problema.Mai grav este ca se cred atotstiutori si dau la toti sfaturi,de parca ar fi vre-un avva forumist.

Apreciez la tine ca esti bine informat cu evenimentele duhovnicesti,insa ai alte lacune ,pe care ar trebui sa ti le vezi,daca tot esti atat de activ pe acest forum,si ai atatea si atatea comentarii.Esti neobosit in a posta,altii s-au mai descurajat,au mai plecat,tu ai ramas pe pozitii.Poate fi si un lucru bun acest,insa incearca sa il valorifici.Si nu ma mai ataca ca nu rezolvi nimic.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Daniel777

Cristinus ,tata, decizia de a lua impartasania mai des sau mai rar se ia impreuna cu duhovnicul,este o conlucrare intre cei doi.Tu propui,in functie de ravna si dorinta pe care o ai,iar duhovnicul da binecuvantare sau nu,in functie de cum vede el starea crestinului.

Insa oamenii care nu au ce spune,in general se folosesc de cuvinte mari,de sintagme alese ,si cred ca au rezolvat orice problema.Mai grav este ca se cred atotstiutori si dau la toti sfaturi,de parca ar fi vre-un avva forumist.

Apreciez la tine ca esti bine informat cu evenimentele duhovnicesti,insa ai alte lacune ,pe care ar trebui sa ti le vezi,daca tot esti atat de activ pe acest forum,si ai atatea si atatea comentarii.Esti neobosit in a posta,altii s-au mai descurajat,au mai plecat,tu ai ramas pe pozitii.Poate fi si un lucru bun acest,insa incearca sa il valorifici.Si nu ma mai ataca ca nu rezolvi nimic.

"Rătăcitor vei fi şi fugar pe pământ " ( Facerea 4 , 12 ) .

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de cristiboss56

...poate si de aceea "incapatanarea " lui de a-i aduce pe toti la gandul si vorba lui .

Nu e gandul si vorba mea, ci sunt cuvintele Sfintilor Parinti: Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Teodor Studitul, Simeon Noul Teolog, Nicolae Cabasila, Simeon al Thesalonicului, Nicodim Aghioritul, Paisie Velicicovschi, Ioan de Kronştadt, Ioan Maximovici, Siluan Atonitul şi mulţi alţii.

În prealabil postat de cristiboss56

caci sunt sigur ca dupa atatea indemnuri , el singur a avut caderi nemaiputand sa-si duca planul pan la capat

Ai dreptate, asa este. Insa am invatat ca fiecare cadere, indiferent cat de grava, trebuie urmata de ridicare, altfel exista pericolul deznadejdii.

Nu mai intereseaza sa mi se dea dreptate, n-am nevoie de asta; eu vreau sa inteleg ortodoxia in esenta ei, nu dupa invataturile calugarilor din vremea noastra care isi dau cu parerea, ci dupa normele, canoanele si sfaturile Sfintilor Parinti, marii dascali si povatuitori ai bisericii ortodoxe.