Declaratii de dragoste

[sophia]

Pai si era poezie de dragoste sau nu?
Cum adica nu stia parintele ca este poezie de dragoste?
Este o poezie f.frumoasa, dar am capatat o frica: daca e vorba pana la urma tot de dragoste de Dumnezeu, sau crestina.
Nu mai am curajul sa mai spun de iubire omeneasca pe forum crestin, ca se considera pacat si desfranare.

[coralina]

În prealabil postat de sophia

Ma surprinde subiectul deschis, pentru ca astfel de lucruri sunt considerate a fi ne-crestine. Si tu esti o persoana severa in credinta...
Nu stiu ce sa cred.
Nu ma simt bine sa discut asa ceva pe un forum crestin.

Nu cred sa fi citit postare mai trista decat aceasta pe forumul asta.
Cred ca incep sa se vada rezultatele muncii celor care fac in mod necontenit "lobby" unei ortodoxii "severe", stricte, in care nu se zambeste, nu se iubeste si in care se poarta numai haine cernite.
E un fel de grupare emo numai ca extremista...

Cum sa fie necrestina exprimarea dragostei fata de sot / sotie?
Ia uite ce spune "Cantarea cantarilor":

"CAPITOLUL 1
Iubirea între mire şi mireasă

l. Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul.
2. Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc.
3. Răpeşte-mă, ia-mă cu tine! Hai să fugim! - Regele m-a dus în cămările sale: ne vom veseli şi ne vom bucura de tine. Îţi vom preamări dragostea mai mult decât vinul. Cine te iubeşte, după dreptate te iubeşte!
4. Neagră sunt, fete din Ierusalim, dar frumoasă, ca sălaşurile lui Chedar, ca şi corturile lui Solomon.
5. Nu vă uitaţi că sunt negricioasă că doar soarele m-a ars. Fiii maicii mele s-au mâniat, trimisu-m-au să le păzesc viile, dar via mea nu mi-am păzit-o!
6. Spune-mi dar, iubitul meu, unde-ţi paşti tu oile? Unde poposeşti tu la amiază? De ce oare să rătăcesc zadarnic pe la turmele tovarăşilor tăi?
7. Dacă nu ştii unde, tu cea mai frumoasă între femei, ţine atunci mereu urmele oilor, paşte-ti mieii în preajma colibelor, iezii în preajma ciobanilor!
8. Cu un telegar înhămat la carul lui Faraon te aseamăn eu, draga mea!
9. Frumoşi se văd obrajii tăi, aşezaţi intre cercei şi gâtul tău împodobit cu şire de mărgăritare.
10. Făuri-vom pentru tine lănţişoare aurite, cu picături şi crestături de argint.
11. Cât regele a stat la masă, nardul meu a revărsat mireasmă.
12. Periniţă de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei.
13. Iubitul meu e ciorchinele de ienupăr, din Enghedi, de la vii cules.
14. Cât de frumoasă eşti tu, draga mea! Cât de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă sunt ochii tăi.
15. Cât de frumos eşti dragul meu! Şi cît de drăgălaş eşti tu! Pajiştea de iarbă verde ne este al nostru pat.
16. Cedrii ne sunt acoperiş sălăşluirii şi adăpost ne sunt chiparoşii. "

[sophia]

Asta este in Biblie?
E f.frumos, dar nu-mi vine sa cred ca este ceva crestin...

[glykys]

În prealabil postat de sophia

Pai si era poezie de dragoste sau nu?
Cum adica nu stia parintele ca este poezie de dragoste?
Este o poezie f.frumoasa, dar am capatat o frica: daca e vorba pana la urma tot de dragoste de Dumnezeu, sau crestina.
Nu mai am curajul sa mai spun de iubire omeneasca pe forum crestin, ca se considera pacat si desfranare.

Sophia, parintele spune asa:
"Stimati ascultatori, poezia aceasta am spus-o candva la Iasi, ca raspuns la intrebarea: Cum poate cineva sa isi arate iubirea fata de persoana iubita? Dupa ce am spus poezia aceasta, am primit un bilet pe care era scris asa: "parinte, ne-ati spus o poezie de dragoste". Va puteti inchipui: un calugar spune o poezie de dragoste! Adevarul e ca, de fapt, eu nu am categorisit-o ca poezie de dragoste... si chiar daca ar fi o poezie de dragoste, e faina si impodobeste mintea. Dar pe bilet mai scria ceva: "Va rog sa ne mai spuneti vreo doua." Insa nu am stiut altele doua si le-am spus ca nu stiu. Dar mi-am pus mintea cu studentii si m-am dus acasa si am invatat doua poezii de dragoste, anume le-am invatat, sa le spun cand ma mai duc la Iasi. Si am invatat o poezie gingasa, delicata, a lui Eminescu, "Somnoaroase pasarele" si "Epitalam" de Zorica Latcu."

Asta este o declaratie de dragoste care am facut-o mai demult:

Frumoasa ca un luceafar

Esti frumoasa ca un luceafar,
care domenste in a mea bolta cereasca,
acolo unde tu ma luminezi cu razele tale si ziua si noaptea.

Alte stele deja pierd palirea,
in ultimele ore ale noptii si primele ore ale diminetii.
Dar tu vesnic emani frumusete si blandete
care imi lumineaza sufletul de amar si chin.

Sa sti draga,ca acestea toate iti zic,
din inima si apoi in cuget,
asa cum si noi ne vom iubi din inima,
si din inima in cuget sa ne marturisim.

[coralina]

În prealabil postat de sophia

Asta este in Biblie?
E f.frumos, dar nu-mi vine sa cred ca este ceva crestin...

Sigur ca e in Biblie, aici gasesti "Cantarea Cantarilor" din Vechiul Testament: http://www.bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament.php

Te apreciez Mihnea pentru efervescenta pe care o emani!
Felicitari pentru majorat!:-) Va dedic aceste randuri, tie si sotiei tale:

Cântec în doi

Şi vine toamna iar’
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutăm
brinduşile ardorii
să înflorească iar’ în noi
şi-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi –
nu stim, dar suntem doi.


Lucian Blaga

[nutucutu]

Eu te-am iubit, dar dragostea in suflet inca nu s-a stins de tot,
Dar nici neliniste si nici tristeti ea nu iti va mai da; asa socot.
Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde,
De gelozie, de sfiala chinuit.
Dea Domnul sa mai fii asa iubita!
Asa gingas, asa de pur, cum te-am iubit.

Aleksandr Sergheevici Pușkin

[I.Calin]

Nichita Stănescu:

POEM

Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi
și ți-aș săruta talpa piciorului,
nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea,
de teamă să nu-mi strivești sărutul?

CÂNTEC

Inima se varsă printre coaste,
sufletul cădea în fluturare.
Se țineau de inelare, mâinile noastre,
într-o veche, grea înserare.
Eu mă rugam la umărul tău,
mă rugam cu un fel de cuvinte albastre.
Mă rugam astfel, mereu,
pâna se-năspreau secundele noastre.
Tu erai piatra, tu erai norul,
tu erai vulturul, tu erai ora
din care-și curmau asupră-ne zborul
secundele dându-se tuturora.
Astfel ne trecea viața, astfel muream,
deveneam transparenți, de gheață.
Priveliștea lumii trecea ca prin geam
prin lipsa noastră verticală de viață.
Numai păsările lovindu-se, foarte mirate,
în noi își vărsau zborul.
Eu mă rugam în cuvinte ciudate.
Tu erai piatra, tu erai norul.

[calator prin ploaie]

Unde sfarsesc eu incepi tu...Ritm inimii mele , respiro surprins tresaririi ca de cate ori imi esti, izorasc sufletului meu aripi...Oriunde as cauta privirii....rasar cuvinte asternute urmelor pasilor tai ducand spre mine...(zbor sublim).Ferestrele ochilor sunt spatii intre doua rostiri, eu propozitie , tu sens...Si toata povestea rimeaza mereu cu consacratul Te iubesc !