Farmecul Psaltirei lui Dosoftei

[Mihnea Dragomir]

Recitesc cu placere nebuna Psaltirea in versuri. In liceu, mi se parea un limbaj greoi, cronicaresc, cu un parfum vetust. Azi, mi se pare o varianta geniala. Sa fie din cauza ca trecut-au anii ?

Iata un fragment spre exemplificare. Cum traduce genialul mitropolit Psalmul al VI-lea ?

"Să nu mă-nfruntezi, Doamne, la ceas de mânie, când îmi vei lua seama cu a ta urgie
Ci-ţi fie, Doamne, milă de-a mea sângerare, oasele mi le-adună spre vindecare
Mi-e sufletu-n groază şi-n grea tulburare de ziua cea de seamă şi de sârguială
Până când, milostive, vei face zăbavă să mă-ntorci din pierzare la sfânta Ta slavă
Ci te milostiveşte şi mă izbăveşte cu a Ta bunătate ce ţi se vesteşte
Că în moarte nu-i nimeni să te pomenească, iară-n iad cine poate să-ţi mărturisească?"

[Mihnea Dragomir]

Sa luam fragmentul cel mai cunoscut din Psalmul 50:

Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.


Sa urmarim metamorfoza lui sub pana lui Dosoftei:

Iacă-s zămislit în strâmbătate,
Aplecat de maică-mea-n păcate.
Dar tu, Doamne, iubeşti dereptatea,
De-ţi arăţi spre mine bunătatea,

Şi cu taine ce nu să pot spune
Mi-ai arătat a ta-nţelepciune.
Cu isopul tu mă ocropeşte
Şi mă scaldă de mă curăţeşte.

Să fiu spălat şi alb ca omeţii,
Să mă bucur şi eu cu direpţii
De veşti bune şi preacuvioase,
Şi să-mi bucuri mişelele oase.