Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Biserica Ortodoxa in relatia cu alte confesiuni
Subiect închis
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #651  
Vechi 14.05.2008, 13:10:20
emanuel2007
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

trezitiva fratilor din BOR ca vati papistasit dea binelea !!!
voi credeti ca biserica depinde numai de un patriarh , cel de la constantinopol ? pai asta este aceeasi erezie ca si a papei , ca toata biserica depinde numai de el
biserica nu depinde numai de un patriarh oricare ar fi el , ba nici de sinoade nu depinde in mod obligatoriu
sa stiti una si buna : biserica nu depinde decat de cele 7 sinoade ecumenice , numite infailibile , iar toate sinoadele care contrazic aceste 7 sinoade sunt numite talharesti
asa cum a fost si cel din 1924
este demonstrat acest lucru : ca acel sinod a fost talharesc ...
si de atunci bisericile ortodoxe de stil nou , care sunt stiliste , sau despartit de Una Sfanta , Soborniceasca si Apostoleasca Biserica , care acuma continua sa existe in BOSV ...
deci aceste biserici stiliste , creatoare de stil nou , care au facut schisma pentru a asculta de lume si nu de cele 7 sinoade ecumenice , sunt schismatice ...
ele sunt creatoare de stil , deoarece considera ca miscarea soarelui pe cer este mai presus de celel 7 sinoade ecumenice
ele sunt creatoare de stil nou , deoarece fac idol din miscarea soarelui de pe cer , si au parasit traditia sfintilor parinti , care a consfintit calens=darul iulian ca singurul calendar bisericesc valid
ele sunt creatoare de stil nou , deoarece cred mai mult in miscarea soarelui pe cer decat in Dumnezeu , adica deoarece considera ca calendarul ar trebui in mod obligatoriu sa urmeze perfect miscarea soarelui de pe cer , si nu asculta de sfintii parinti care au fixat ca , calendarul bisericesc sa urmeze atat miscarea lunii cat si pe cea a soarelui , ba chiar si a stelelor , asa cum face numai cal iulian ...
ele sunt creatoare de stil nouy , schismatic , deoarece fac un idol din miscarea soarelui pe bolta cereasca , si se inchina la soare ca si paganii
deci nu cei din BOSV au facut idol din calendarul iulian , caci ei au urmat cele fixate prin anateme de sfintii parinti , ci cei din BOR au facut idol din miscarea soarelui sidin voile acestei lumi trecatoare care vrea sa tina cont numai de miscarea soarelui ... cei din BOr fac idoli si se inchina la ei , idoli promovati de masonerie si de catolicism ...
anatema celor care se inchina idolilor ! spun sfintii parinti , si eu impreuna cu ei
anatema celor care fac galceava si sminteala din pricina miscarilor lucrurilor din natura in biserica lui Hristos ...
anatema tuturor certaretilor si pizmaretilor din falsa biserica a BOR si din falsul si neascultatorul de sfintii parinti sinod din BOR
asa au spus sfintii parinti si asa trebuie sa fie si sa ramana pana la sfarsitul acestei lumi ...
  #652  
Vechi 14.05.2008, 13:20:48
emanuel2007
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

biserica nu a corectat absolut niciodata metoda de calcul a cal iulian ci numai a adus cal iulian inapoi cu cateva zile atunci cand considera necesar ( din timp in timp ) metoda de calcul a cal iulian va ramane vesnic in biserica lui Hristos deoarece este fixata de sinoadele ecumenice
ea nu poate fi indrepata caci prin asta se cade sub anatema sfintilor parinti
nu se poate indrepta decat acest lucru : intarzierea cal iulian fata de soare , si asta numai uneori , nu permanent , pentru a se urmari si miscarea lunii
deci una este sa indrepti metoda de calcul a cal iulian ( inlocuindo cu cea gregoriana ) si altceva este sa aduci inapoi cal iulian , din timp in timp , cu acele zile cu care a ramas in urma fata de soare , fara insa a schimba pentru viitor metoda de calcul , lucru care inevitabil va duce iarasi la o intarziere fata de soare si la o apropiere fata de luna ; acest lucru lau urmarit sfintii parinti cand au amenintat cu anatema pe cei care ar indrazni sa schimbe cal iulian cu altul mai solar ...
  #653  
Vechi 14.05.2008, 13:50:03
tonylee tonylee is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 22.03.2008
Mesaje: 22
Implicit

Cititi in Vietile Sfintilor pe 14 Aprilie la pomenirea mucenicilor Antonie ,Ioan si Eustatie ca 14 ian. + 24 Apr + 13 dec= 14 apr si putea fi orice zi. Timpul din Imparatia Cerului este etern, adica se serbeaza Pastele ori de cate ori te impartasesti cu vrednicie. Dupa cum zicea cineva, care s-ar putea sa fi fost banat crisanat de pe forum ,nici un "ortodox" nu se impartaseste caci daca n-ai lacrimi te violeaza Cra Cau in gura cand se atinge lingurita de buzele tale. Cand te-ai impartasit ultima data?
  #654  
Vechi 14.05.2008, 15:22:40
tonylee tonylee is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 22.03.2008
Mesaje: 22
Implicit

Postul Sfintilor Apostoli n-ar trebui sa tina mai mult ca al Adormirii Maicii Domnului caci nu sunt ei mai mari ca ea. Daca o sa tina in viitor 12 sau 13 zile precis mai apare un eretic care zice ca nu exista post mai mic de 15 zile cum zic acuma ca de 8 nu are voie si inainte de 7 zile.Postul Apostolilor trebuie sa fie ca al Pastelui adica incepe si se termina cu data schimbatoare .Bine ca nu le-a venit ideea aceasta ingustilor la minte "romani" de pe vechi.
  #655  
Vechi 14.05.2008, 20:24:26
silviu.pintilie silviu.pintilie is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 29.03.2008
Mesaje: 18
Implicit

:dozingoff::dozingoff::dozingoff:as dori sa mentionez si eu ceva. daca tot vad ca se leaga lumea atat de Biserica Ortodoxa De Stil Vechi, vad ca pe acest site la rubrica "BISERICI SI MANASTIRI" la mitropolia moldovei si bucovinei este prezentata o manastire. mai exact titlul acelei prezentari este "MINA-SFANTUL SECOLULUI" care face referire la manastirea Sfantul Mina din comuna Forasti,Sat Rosiori. vreau sa stiti ca defapt faceti prezentarea unei biserici de stil vechi. va pot asigura 100% ca ea este pe vechi, pentru ca eu sunt din comuna vecina a acelei manastiri, Comuna Vadu-Moldovei, sat Ciumulesti. pentru cei care au ajuns in zona este vorba despre satul de dupa padurea din dreapta manastirii. eu insumi am participat la foarte multe slujbe oficiate de catre P.S. Vlasie, Mitropolitul BO de Stil Vechi din Romania. asa ca va rog nu mai criticati crestinii de pe stil vechi, ca dupa cum puteti observa din prezentarea domnului Razvan Bucuroiu (pe care il felicit pt. frumoasa prezentare)si ei pot sa-i inchine lui Dumnezeu un frumos lacas de cult. sa stiti ca multi oameni si-au sters sudorile muncind la aceasta sfanta manastire si va rog respectati-le truda. sunt si ei oameni ca si noi, se inchina si ei lui Dumnezeu, cinstesc si ei aceiasi sfinti,de ce sa-i hulim? ca doar pana la urma sunt tot fratii nostri. va rog mai bine ne-am concentra pe alte probleme decat pe aceasta;););)
  #656  
Vechi 14.05.2008, 22:11:55
silviu.pintilie silviu.pintilie is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 29.03.2008
Mesaje: 18
Implicit


iatacateva informatii despre biserica ortodoxa de stil vechi.
astept pareri:|:|

În anul 1924, în urma conferinței pan-ortodoxe de la Constantinopol din 1923, Biserica Ortodoxă Română (BOR) hotăra înlocuirea calendarului iulian declarat nu fără de lipsuri, cu calendarul gregorian. Hotărârile conferinței de la Constantinopol au provocat disensiuni în urma cărora lumea ortodoxă s-a împărțit în două, pe de o parte - Biserica Ortodoxă Greacă, Română, Bulgară, Patriarhia Constantinopolului, a Alexandriei și mai târziu a Antiohiei, care au acceptat noul calendar gregorian, și, pe de altă parte - Biserica Ortodoxă Rusă, Sârbă și părți din Biserica Ortodoxă Greacă, Bulgară și Română, Sf. Munte Athos și Patriarhia Ierusalimului, care au păstrat calendarul iulian până astăzi.



În România, din cauza divergențelor de ordin canonic privind trecerea de la calendarul iulian la cel gregorian, în BOR s-a produs o schismă, care persistă și astăzi după opt decenii. Ierarhii și clerul Bisericii n-au căzut de acord, la vremea aceea, asupra canonicității schimbării calendarului bisericesc și, ca urmare, o parte din ei au părăsit Biserica oficială, continuând să urmeze calendarul iulian. Între cele două Biserici Ortodoxe din România, au existat și există încă disensiuni grave, rezultate din neînțelegerile din 1924, dar care în timp au căpătat noi dimensiuni, mult mai acute. Ne întrebăm cum este privită astăzi schisma care a provocat atâta durere și suferință ? Ce știe poporul român despre cei care și astăzi păstrează calendarul iulian, numiți cel mai adesea vechi calendariști, de stil vechi, sau stiliști ? Ce cunoaște lumea de azi despre Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România?



În octombrie 1924, calendarul gregorian a fost introdus în uzul BOR de către primatul ei, Mitropolitul Miron Cristea, fiind primit de aproape întreaga comunitate ortodoxă. Cu toate acestea, preoții și călugării de la mănăstirile Neamț, Secu, Sihăstria și schiturile afiliate lor, precum și maicile de la mănăstirile din Moldova, ca și o parte dintre credincioși, n-au vrut să primească schimbarea calendarului.

Dintre aceștia s-a remarcat ieromonahul Glicherie Tănase, starețul schitului Pocrov, care, împreună cu obștea sa, a refuzat să primească noul calendar, continuând să slujească după calendarul iulian. Timp de mai bine de un an de zile, lui și călugărilor săi li s-a permis să rămână în schitul lor, după care au fost alungați. Ca urmare a prigonirii lor și a interdicției de a urma calendarul iulian, cei care s-au împotrivit schimbării calendarului, în frunte cu ieromonahul Glicherie, au inițiat o mișcare de rezistență, pentru a păstra rânduiala și predania Sf. Părinți, pe care o primiseră moștenire de la predecesorii lor.



Urmând calendarul gregorian, Patriarhia Română, atât în 1926 cât și în 1929, a sărbătorit Învierea Domnului, odată cu Biserica Catolică, rupând ciclul liturgic neîntrerupt de secole al tradiției ortodoxe. În anul 1929, patriarhul Miron (fost cleric greco-catolic), căruia i s-au alăturat alți clerici, având sprijinul susținut al prim-ministrului de atunci Iuliu Maniu (de religie greco-catolică), a determinat toate mitropoliile române să sărbătorească Paștele cu Biserica Catolică, fapt care a provocat o reacție puternică în rândurile clerului român. Mitropolitul Gurie al Basarabiei l-a criticat deschis pe patriarhul Miron și, ignorând hotărârea acestuia, a ordonat ca bisericile din jurisdicția sa să sărbătorească Învierea Domnului odată cu celelalte Biserici Ortodoxe autocefale (de fapt cu întreaga lume ortodoxă, cu excepția modernistei Biserici Ortodoxe a Finlandei).



Acțiunea patriarhului Miron a scandalizat și celelalte Biserici Ortodoxe, multe dintre acestea luând o poziție dură față de acesta și protestând. De asemenea, clerul ortodox rus din București, a luat o poziție puternic protestatară, ignorând hotărârea patriarhală și sărbătorind Paștele potrivit rânduielilor canonice tradiționale. Sărbătorirea necanonică și neortodoxă a Învierii Domnului odată cu latinii a întristat profund clerul și credincioșii români, mulți dintre ei întorcându-se la calendarul iulian.
  #657  
Vechi 14.05.2008, 22:14:46
silviu.pintilie silviu.pintilie is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 29.03.2008
Mesaje: 18
Implicit

MAREA SCHISMA ORTODOXA

Facem aceasta precizare referitoare la schisma tocmai pentru a convinge cititorii de natura adevarului. Daca ar fi sa acceptam falsa ipoteza sustinuta de Biserica Ortodoxa Româna (de stil nou) cum ca schisma apartine Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi, în aceasta situatie trebuie sa acceptam o alta ipoteza gresita, aceea ca întreaga Biserica din cele mai vechi timpuri si pâna în momentul schimbarii calendarului (1924) se afla în schisma, ceea ce nu este posibil. Biserica din început a fost mântuitoare, dreptslavitoare, fondata pe credinta si marturisirea de credinta a Sf. Apostoli, a Sf. Parinti, a Sf. Mucenici si Cuviosi, care au predat omenirii legi si canoane insuflate de Duhul Sfânt. Dupa ce omul insuflat de duhul luciferic a denaturat aceste legi dumnezeiesti a luat fiinta schisma si erezia. Asa s-a întâmplat si în Biserica Româneasca. Atât timp cât omul nu a îndraznit sa denatureze legea divina, rânduielile sfintelor canoane predate noua de la Sf. Duh prin Sf. Apostoli si Sf. Parinti, Biserica a fost UNA, SFÂNTA si SOBORNICEASCA. Dar în momentul în care omul a introdus noi scornituri (anul 1924- schimbarea calendarului) corpul Bisericii sobornicesti pastrat de-a atâtea veacuri, s-a dezbinat în doua fractiuni religioase. Una a ramas pastratoare a vechilor traditii ortodoxe, neacceptând introducerea calendarului gregorian, si care de fapt era Biserica Oficiala din România pâna în 1924. Aceasta se numeste astazi Biserica Ortodoxa de Stil Vechi. Cealalta fractiune religioasa, mai numeroasa numeric, reprezinta acea grupare, care prin acceptarea si introducerea calendarului gregorian în cadrul Bisericii, a încalcat în mod abuziv rânduielile Sf. Canoane, cât si Pravila Bisericeasca pastrata cu sfintenie si evlavie de atâtea veacuri. Aceasta grupare poarta denumirea de Biserica Oficiala. În 1924 Biserica Oficiala (cea de stil nou) devine schismatica (separata, rupta) prin îndepartarea ei de la corpul initial, traditional al Bisericii stramosesti, pastratoare a vechiului calendar si recunoscuta în mod oficial pâna la aceasta data.
Cine sustine ipoteza ca schisma apartine Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi, care este continuatoare a Bisericii, ce a functionat oficial pâna în 1924 si este pastratoare a vechiului calendar, învinuieste Biserica de schisma, înca din cele mai vechi timpuri, ceea ce nu este adevarat. În aceasta situatie cum am putea justifica existenta sfintilor?
Adevarul a fost relevat de-a lungul acestei lucrari, prin principii canonice si bisericesti. Deci schisma a fost introdusa în cadrul Bisericii Românesti în anul 1924 de catre cei care au primit schimbarea calendarului. Altfel zis, Biserica Oficiala Româna (de stil nou) a devenit schismatica din data de 1 octombrie 1924.



  #658  
Vechi 14.05.2008, 22:17:06
silviu.pintilie silviu.pintilie is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 29.03.2008
Mesaje: 18
Implicit

6.3 Sfântul Botez


Taina Sfântului Botez reprezintă o altă controversă pentru credincioșii celor două Biserici. Deseori clericii Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi sunt învinuiți a boteza a doua oară, ceea ce nu este adevărat. Ținem rânduiala sfintelor canoane și împreună cu Sf. Ap. Pavel mărturisim „un botez”, dar un botez întru dreapta credință și săvârșit de către cleric dreptslăvitor.
Canonul 50 al Sfinților Apostoli caterisește pe episcopul sau preotul care nu va săvârși cele trei afundări la taina sfântului botez, după porunca dată de Mântuitorul Sf. Apostoli zicându-le: „Mergând învățați toate neamurile botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28,19).
Însăși denumirea de botez derivă din latinescul „baptizare” care se traduce prin cufundare, deci botezul presupune noțiunea de cufundare, în Biserica Ortodoxă ele fiind trei la număr, după cele trei fețe ale Sfintei Treimi.
Din tâlcuirea celui de-al 50-lea canon al Sf. Apostoli se poate deduce că trei lucruri sunt necesare în mod obligatoriu la săvârșirea tainei sfântului botez : apă sfințită, afundare în apă și scoaterea, amândouă întreite și chemarea celor trei ipostasuri ale Dumnezeirii, Tatăl, Fiul și Sf. Duh.
Moartea lui Iisus Hristos a reprezentat singurul mijloc necesar mântuirii întregului neam omenesc, cât și a împăcării omului cu Dumnezeu. Fără de acesta era cu neputință a se împăca omul cu Dumnezeu și ar fi fost de nevoie să rămână în veac vrăjmaș al Lui neîmpăcat. Și aceasta însemnând-o Pavel zicea : „ Vrăjmași fiind noi, ne-am împăcat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său”(Rom 5,10). Drept aceea și pentru a se lucra totdeauna pomenirea negrăitei acestei faceri de bine a lui Dumnezeu către om, dar și pentru a se lucra de aici înainte totdeauna mântuirea oamenilor prin moartea Acestuia, atât însuși Cel ce cu trupul a suferit moartea, Iisus Hristos, cât și dumnezeieștii săi ucenici și toți purtătorii de Dumnezeu Părinți au rânduit ca în mod obligatoriu la toată taina să se facă închipuirea morții Lui și implicit la toată sfințita lucrare. Dar închipuirea stăpâneștii morți la taina botezului se lucrează prin cele trei afundări, ce întru dânsa se săvârșesc. La toate celelalte din afară de om se face închipuirea stăpâneștii morți, iar la sfântul botez însuși omul întru sine-și lucrează moartea Domnului, adică însuși cel ce se botează cu închipuire moare și împreună se îngroapă cu Iisus în apa botezului. Și martor la aceasta este Sf. Ap. Pavel zicând : „Câți în Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat, așadar împreună ne-am îngropat cu Dânsul întru moarte” (Rom. 6,4). Deci pentru ca să se facă întru noi asemănarea morții lui Hristos și îngropării Sale celei de trei zile, în mod imperativ se cuvine să se facă cele trei afundări, iar altminteri este cu neputință. Deci cel ce cu sfințenie se botează prin cele trei afundări în apă, pe dumnezeiasca și începătoare moarte și îngropare cea de trei zile și trei nopți a lui Hristos dătătorul de viață o urmează.
Sf. Ioan Damaschin zice că „prin cele trei afundări botezul însemnează pe cele trei zile ale îngropării Domnului”. De aceea aduce spre mărturie pe Părinții noștri cei vechi către întărirea mărturisirii celor trei afundări ale adevăratului botez.
Însuși Corderie, teologul latinilor, în cuvântul lui „Despre Botez” surpă ipoteza greșită a lui Toma Achinatul, care zice că ar fi lucru indiferent, dacă se face botezul ori în trei afundări, ori nu. Și chiar Corderie povățuiește a se păzi cu neschimbare cele trei afundări în trei ieșiri, după rânduiala botezului Bisericii noastre de Răsărit. Din acest motiv în Biserica Sf. Marcu din Veneția se afla o colimvitră (cristelniță) din marmură spre rușinarea papistașilor, care săvârșeau botezul prin stropire. Încă și papa Pelaghie într-un glas cu Corderie afirmă: „Neapărat trebuie ca cele trei afundări să se facă la Sf. Botez”.
De vreme ce cele trei afundări și ieșirile sunt obligatorii într-un botez, pentru a se închipui prin ele moartea cea de trei zile și de trei nopți, îngropare și învierea Mântuitorului, prin care se dă de la Dumnezeu oamenilor mântuirea, lăsarea păcatelor și împăcarea cu Dumnezeu, în aceste condiții botezul prin stropire a celor din Apus (catolicii), lipsit fiind de afundări și scoateri, prin urmare este lipsit și de închipuirea morții celei de trei zile și trei nopți, cât și de închipuirea îngropării și a învierii Domnului. Iar, dacă botezul prin stropire este lipsit de acestea, atunci este lipsit de tot darul și sfințenia, cât și de lăsarea păcatelor . Și, dacă se împotrivesc latinii (catolicii) zicând că botezul lor prin stropire, la care se adaugă cele trei chemări ale Sfintei Treimi, este dătător de Sfințenie și de Dar, învață-se ei că botezul nu se săvârșește prin singurele chemări ale Sfintei Treimi, ci are trebuință neapărat de închipuirea morții, a îngropării și a învierii Domnului. Că nici singură credința cea în Sfânta Treime nu mântuiește pe cel ce se botează, ci împreună cu dânsa de nevoie este și credința cea întru moartea lui Hristos. Că zice marele Vasile : „ În trei afundări și în trei chemări se săvârșește taina botezului, pentru ca și chipul morții Domnului să se închipuiască, iar cu predanisirea cunoștinței de Dumnezeu să ne luminăm la suflet cei ce ne botezăm”.
Deci dacă botezul apusenilor (catolicilor) este eretic și neprimit pentru cele ce s-au zis mai sus, se cade ca și noi dreptslăvitorii să luăm aminte la al nostru, a nu săvârși această sfântă taină în ligheane sau covățele întru care abia se afundă partea picioarelor copiilor ce se boteză.
Urmând rânduielilor Sfintelor canoane, și noi împreună cu Sfinții Apostoli, conform celui de-al 46 canon al lor, mărturisim: : „Episcopul sau clericul care va primi ereticescul botez să se caterisească, căci ce conglăsuire este lui Hristos cu Veliar sau credinciosului cu necredinciosul.
În nota 83 din tâlcuirea acestui canon aflăm despre „Sfântul Sfințit Mucenic Chiprian, episcop al Calcedonului și întreg soborul cel împreună cu el, 84 de episcopi care leapădă botezul ereticilor, urmând apostolescului canon de mai sus, cât și canonului 68 apostolesc, care zice că cei de eretici botezați este cu neputință a fi creștini sau clerici. Urmând ei aceste canoane, la rândul lor, Sfântul Sfințit Mucenic Chiprian și cei 84 de episcopi au întărit canon prin care leapădă, atât botezul ereticilor, cât și pe cel al schismaticilor, dovedind acest lucru din scrierile Sf. Scripturi, mai ales din cele ale Sf. Ap. Pavel, care zice: „Un Domn, o Credință și un Botez” (Efeseni 4). Căci dacă, zic ei, una este Soborniceasca Biserică și unul este Botezul adevărat, cum poate fi adevărat botezul ereticilor și al schismaticilor, de vreme ce ei nu sunt înlăuntru în Biserica cea Sobornicească, ci s-au rupt prin eres sau schismă? Iar de este adevărat Botezul ereticilor și al schismaticilor și este adevărat și cel al dreptslăvitoarei și soborniceștii Biserici, atunci nu este un botez, precum strigă Pavel, ci două, ceea ce este prea cu necuviință. Adaugă ei încă și aceasta, că socoteala aceasta de a nu primi botezul ereticilor, nu ne este nouă proaspătă, adică a lor, ci este veche și de cei mai dinainte a lor cercată. Canonul acestui Sobor și sfântul a toată lumea al 6-lea Sobor prin canonul al 2-lea, l-au pecetluit. Și de unde mai înainte era canon localnic, acum este canon al Soborului a toată lumea . Într-un glas cu Sf. Chiprian și cu Soborul cel de pe lângă el, și Sf. Firmilian, cel ce a stătut exarh al Soborului celui din Iconia, strică și leapădă mai ales botezul ereticilor. Că scriind către Sf. Chiprian, zice acesta: „Dar cine, măcar să fi ajuns la vârful desăvârșirii și al înțelepciunii, poate a se întări și a crede că singură suprachemarea celor trei nume ale Sf. Treimi, este destulă spre iertarea păcatelor și sfințenia botezului, dacă nu este dreptslăvitor și cel care botează?”
Se unește la aceasta și marele Vasile, pe ale cărui canoane așijderea le-a pecetluit cel de-al 6-lea Sobor a toată lumea. Căci în întâiul său canon zice acesta (Sf. Vasile) care botezuri sunt primite și care neprimite și în două le împarte pe acestea, zicând că:


botezul ereticilor, adică a celor cu totul despărțiți de Biserică și care după însăși credința lor, sunt despărțiți de cei dreptslăvitori, și a căror credință privește de-a dreptul credința cea întru Dumnezeu, s-a părut binecuvântată pricină celor din început ca acest botez al lor cu totul a se lepăda. botezul schismaticilor s-a socotit a fi de cuviință, de către Soborul cel de pe lângă Chiprian și Firmilian, să se lepede și acesta. Fiindcă schismaticii s-au despărțit de Biserică și despărțindu-se nu mai au în sine Darul Sf. Duh, fiindcă darea Acestuia s-a tăiat prin despărțirea lor de Biserică. Pentru aceasta ca niște mireni s-au făcut, nici Dar duhovnicesc nu mai au și nici stăpânire (putere) de a mai boteza sau hirotonisi. Și după urmare, cei care s-au botezat de dânșii, ca de niște mireni s-au botezat; și au poruncit aceștia (Sf. Chiprian și Firmilian) să se boteze cu botezul cel adevărat al Bisericii Sobornicești. Dar pentru că s-a socotit de cuviință de către oarecare Sfinți Părinți ai Asiei (din motivul că nu erau destui clerici în vremea persecuțiilor contra creștinilor) să fie primit botezul schismaticilor, pentru oarecare iconomie a multora, fie primit.


…Dar pentru ca să se facă mai lesne înțeleasă dezlegarea acestei nedumeriri este de trebuință a ști că două feluri de chivernisire și îndreptare se păzesc în Biserica lui Hristos. Unul se numește scumpătate, iar celălalt iconomie (sau pogorământ). Deci Sfinții Apostoli și mulți alți Sfinți în canoanele lor au întrebuințat scumpătatea și pentru aceasta cu desăvârșire leapădă botezul ereticilor și al schismaticilor. Iar unele Soboare au întrebuințat iconomia și pentru aceasta, botezul schismaticilor l-au primit și chiar și pe al unor eretici, precum arienii și macedonienii, în vremea celui de-al doilea Sobor, când aceștia erau în putere, nu numai că erau mulți la număr, dar aveau și mari puteri pe lângă împărați și stăpânitori. Drept aceea mai întâi ca să-i tragă la dreapta slăvire și să-i îndepărteze de la eres mai cu lesnire, iar mai apoi pentru ca să nu-i sălbăticească asupra Bisericii și asupra creștinilor, și răul să-l facă și mai rău, au iconomisit așa Sf. Părinți și s-au pogorât a primi botezul lor.
…Dar pe lângă cuvântul iconomie au stătut și o a doua pricină, pentru care au făcut așa. Iar acea pricină este că botezul ereticilor, pe care l-au primit aceste Soboare păzeau neschimbat felul și materia botezului ortodox și se botezau după forma soborniceștii Biserici, iar ereticii, al căror botez nu l-au primit au schimbat săvârșirea botezului și o a stricat, adică chipul felului, chemarea și întrebuințarea materiei, adică a afundărilor și a ieșirii din apă.
…Însă acum, când ereticii relele cele multe nu ni le mai pot face, când nimic asupra noastră nu mai poate tulburarea lor, ce mai trebuie iconomie? Că iconomia are măsuri și hotare și nu este veșnică și nehotărâtă. Pentru aceasta și Sf. Teofilact al Bulgariei zice: „cel care face ceva după iconomie, nu chiar ca un lucru bun face aceasta, ci ca un lucru trebuincios la o vreme” (Tâlcuire la cap.5, vers.11, Ep.către Gal.). la aceasta și Sf. Grigorie Teologul zice că „a iconomisi se cuvine unde nu se face călcare de lege” ,…drept aceea după ce a trecut iconomia trebuie să-și aibă loc scumpătatea și apostoleștile canoane.
Prin prisma acestor motive canonice, și noi reprezentanții Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România respingem botezul prin stropire, iar în ceea ce privește botezul schismaticilor (a celor care au primit schimbarea calendarului) nu repetăm botezul, ci, conform canoanelor Sf. Părinți săvârșim mirungerea.


????????????:D:D
  #659  
Vechi 14.05.2008, 22:37:38
silviu.pintilie silviu.pintilie is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 29.03.2008
Mesaje: 18
Implicit

Calendarul Iulian


Calendarul utilizat de romani înainte de reforma lui Iuliu Cezar avea la bază anul egiptean de 365 de zile. Spre deosebire de anul tropic - solar (intervalul de timp între două treceri succesive a soarelui prin același echinocțiu) care determină adevărata lungime a anului solar, anul calendaristic era mai mic cu aproximativ 6h. Deci la un interval de patru ani, anul măsurat după metoda calendaristică întârzia cu o zi, ceea ce a determinat pe Iuliu Cezar și consilierii lui, în frunte cu astronomul Sosigene, să introducă reforma calendarului în anul 46 î.H. Aceștia considerând anul tropic (solar) de 365 de zile și 6 h. au dispus ca din sferturile de zi (cele 6 h) din decursul a patru ani, să se constituie o zi, care să se adauge la cel de-al patrulea an. Astfel la un interval de patru ani, primii trei ani consecutivi erau de 365 de zile și se numeau comuni, iar al patrulea an număra 366 de zile, ziua suplimentară adăugându-se la luna Februarie. Deci anul bisect număra 366 de zile, luna Februarie a acestui an număra 29 de zile, iar aceasta se repeta o dată la patru ani. În aceste condiții anul tropic, real (timpul unei întregi revoluții a pământului în jurul soarelui) era perfect sincronizat cu anul calendaristic (măsurat după metoda calendarului constituit din zile, săptămâni și luni). La romani începutul anului tropic era considerată ziua de 1 Ianuarie, iar anii se numărau de la zidirea Romei (754 î.H.). Reforma lui Cezar nu a fost înțeleasă, nici chiar de cei care erau însărcinați cu aplicarea ei, ceea ce a determinat pe împăratul August, ca după o perioadă de numai 36 de ani, să realizeze o altă reformă a aceluiași calendar. Astfel se stabilește ca patru luni din an să numere 30 de zile, altele șapte să numere 31 de zile, iar luna Februarie a rămas neschimbată, 28 de zile, iar când anul este bisect 29 de zile.

În anul 325 d.H. Sf. Sinod de la Niceea, care a stabilit și principalele dogme ale Ortodoxiei, a adoptat calendarul iulian, drept calendar ecleziastic (bisericesc), introducând în sub-diviziunile acestui calendar și periodul de șapte zile ale vechii săptămâni a iudeilor. Începutul anului bisericesc s-a considerat a fi ziua de 1 septembrie, iar anii se numărau de la zidirea lumii, adică 5508 î.H. Tot la acest Sinod s-a stabilit și regulile determinării datei Paștelui, hotărându-se ca Sf. Paști să nu se serbeze mai devreme de a doua zi, de după echinocțiu de primăvară, care se consideră a fi la 21 Martie și nici mai târziu de 25 Aprilie. De aici putem constata că data Paștelui nu poate avea loc decât între intervalul de timp cuprins între 22 Martie și 25 Aprilie.

În 325 data echinocțiului de primăvară era 21 Martie. În 1582, deci peste 1257 de ani s-a observat că echinocțiu de primăvară coborâse cu 10 zile, adică la 11 Martie, ceea ce a determinat o nouă reformă numită "reforma gregoriană". Calcule astronomice efectuate în anul 1582, nu mai corespundeau cu cele efectuate în anul 46 Î.H., care s-au dovedit viabile vreme de 1257 de ani. În 1582 calculele noilor astronomi, voiau să dovedească că anul calendaristic (măsurat după calendarul iulian), la un interval de 400, rămâne în urmă cu trei zile, față de anul tropic (solar), ceea ce nu era adevărat.




Însă, introducerea calendarului gregorian în uzul Bisericii, avea să genereze o greșeală fatală raportată la data Sf. Paști. Astfel erau denaturate condițiile sobornicești de la Niceea în vederea serbării Sf. Paști, după cum le vom prezenta:



Anii



2065, 2076 precum a fost și în 1970, 1981, Paștele cade la 26 Aprilie s.n.(stil nou)

2087, 2098, 2008, 2092 precum a fost și în 1997, 2003, Paștele cade la 27 Aprilie s.n.

2019, 2030, 2103, 2114 Paștele cade la 28 Aprilie s.n.

2035, 2057, 2068, 2646 precum a fost și în 1962, 1963 Paștele cade la 29 Aprilie s.n.

2062, 2073, 2084 precum a fost și în 1967, 1978, 2000 Paștele cade la 30 Aprilie s.n.

2098, 2016, 2100 precum a fost și în 1994, 2005 Paștele cade la 1 Mai s.n.

2021, 2027, 2032, 2111, 2116 Paștele cade la 2 Mai s.n.

2043, 2054, precum a fost și în 1964, Paștele cade la 3 Mai s.n.

2059, 2070, 2081 precum a fost și în 1975, Paștele cade la 4 Mai s.n.

2013, 2097, 2024, 2108 precum a fost și în 2002, Paștele cade la 5 Mai s.n.

2040, Paștele cade la 6 Mai s.n.

2051, Paștele cade la 7 Mai s.n.

2070, precum a fost și în 1983, Paștele cade la 8 Mai s.n.



A nu recunoaște necesitatea corectării calendarului iulian, ar fi o notă de ignoranță, dar pe de altă parte, a introduce în Biserică calendarul gregorian, lipsit de orice suport solid, care știrbește orânduiala serviciilor bisericești, (data Paștelui, Postul Sf. Apostoli, sărbătorile cu dată variabilă, etc) aceasta ar fi cea mai grosieră indiferență la adresa Bisericii strămoșești clădită pe sânge de mucenici.


:thumbsup::thumbsup::thumbsup::thumbsup:
  #660  
Vechi 14.05.2008, 22:44:05
silviu.pintilie silviu.pintilie is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 29.03.2008
Mesaje: 18
Implicit

Cum se putea corecta decalajul calendaristic?


Calendarul care se apropia cel mai mult de valoarea corectă era cel egiptean folosit pentru stabilirea sărbătorilor religioase.

În calendarul solar, anul avea 12 luni a câte 30 de zile, la care se adăugau la sfârșitul anului încă 5 zile, rezultând un număr de 365 de zile. Între calendarul egiptean și cel solar, diferența era de un sfert de zi, în 1460 de ani această diferență ajungând la un an. Pentru corectarea acestei diferențe, în vremea lui Ptolomeu al III-lea, s-a decretat introducerea unei zile suplimentare epogomena la fiecare 4 ani, precum și la noi în cazul anilor bisecți, ziua de 29 februarie.

La romani, până la reforma lui Cezar, exista un calendar arbitrar. Cel dintâi avea 10 luni, a câte 30 de zile fiecare, creat de Romulus, iar succesorul său, Numa, a mai introdus 2 luni. În secolul I î.H., egipteanul Sosigene din Alexandria, colaboratorul lui Iuliu Cezar la reforma calendaristică, propune anul solar de 365 de zile, cu adăugarea de 1 zi la fiecare 4 ani. Acest calendar este cunoscut sub numele de calendarul Iulian și intră în vigoare în anul 46 î.H. sau 708 de la întemeierea Romei, și s-a menținut până la 15 octombrie 1582 în Apusul catolic, când a fost substituit cu cel gregorian. Calendarul iulian a fost folosit în Franța până în 1582, în Polonia până în1586, în Ungaria până în 1587, în Germania protestantă până în1700, în Anglia până în 1752, Japonia până în 1873, Turcia până în1916 etc. În țările ortodoxe, reforma a întârziat aproape 3 secole, fiind considerată erezie catolică. Astfel în Bulgaria ortodoxă reforma are loc în anul 1916, în Rusia reforma are loc la 30 ianuarie 1918, în România la 1 Octombrie 1924, iar în Grecia în anul 1924.

Decalajul calendarului iulian față de timpul astronomic real a determinat trecerea la calendarul gregorian. Instituirea calendarului gregorian nu era cea mai potrivită soluție de rezolvare a acestei probleme astronomice. Diferența dintre anul calendarului iulian și cel solar putea fi anulată datorită anului bisect. O zi în plus la 4 ani, realiza legătura perfectă între cer și pământ. Reforma impusă de papa Grigorie al 13-lea se baza numai pe argumente științifice, ignorând hotărârile sinodale ale celor 7 Sfinte Sinoade Ecumenice, deoarece sărbătoarea Paștelui nu mai cădea în zilele impuse de hotărârile sinodale ale Sfinților Părinți.

Subiect închis

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
biserica ortodoxa de stil vechi silviu.pintilie Secte si culte 6 12.11.2010 15:03:30
BISERICA ORTODOXA RUSA DE RIT VECHI Nosam Biserica Ortodoxa in relatia cu alte confesiuni 30 27.02.2008 15:30:37
Biserica Ortodoxa de Rasarit( Stil vechi) teogtf Biserica Ortodoxa in relatia cu alte confesiuni 43 06.11.2006 11:37:07