intrebare

[dumdada]

1. Daca omul nu este convins de existenta lui Dumnezeu atunci de ce se mai roaga?Pentru a acoperi toate posibilitatile?

2.Omul este liber sa aleaga si poate fi judecat pentru decizia sa atunci cand nu are toate informatiile?Ar fi o greseala daca ar stii cu siguranta ca Dumnezeu exista si ar pacatui.Omul nu refuza sa creada din rea vointa ci pentru ca este rational sa o faca. Libertatea omului nu ar trebui sa se refere la a alege ce este adevarat.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de dumdada

1. Daca omul nu este convins de existenta lui Dumnezeu atunci de ce se mai roaga?Pentru a acoperi toate posibilitatile?

2.Omul este liber sa aleaga si poate fi judecat pentru decizia sa atunci cand nu are toate informatiile?Ar fi o greseala daca ar stii cu siguranta ca Dumnezeu exista si ar pacatui.Omul nu refuza sa creada din rea vointa ci pentru ca este rational sa o faca. Libertatea omului nu ar trebui sa se refere la a alege ce este adevarat.

1. Nu am întâlnit în viaţa mea pe cineva care să se roage şi să nu creadă în existenţa lui Dumnezeu. Nici nu am auzit de o asemenea anomalie.

2. Probabil vă referiţi la situaţiile în care ignoranţa exonerează de vină. Da, există asemenea situaţii: sunt, pe de o parte, cei care nu au auzit cuvântul Evangheliei, pe de altă parte cei care nu au în întregime discernământ şi sunt incapabili de deliberare suficientă. În primul caz vorbim de ignoranţă invincibilă, în al doilea de inocenţa minţii. În ambele cazuri, deşi fapta este păcătoasă, neexistând intenţie (respectiv deliberare) vorbim de "păcat material", adică de o faptă păcătoasă de care făptaşul nu este vinovat şi nu va fi judecat ca vinovat de Dumnezeu.
În cele mai multe cazuri, în zilele noastre, întâlnim nu ignoranţă invincibilă, ci ignoranţă vinovată. Una este neauzirea Evangheliei, altceva este rejetul Evangheliei. În acest al doilea caz, există vinovăţie şi vorbim de păcat formal.

Cum este posibil ca cineva care crede în Dumnezeu, în tot ceea ce El şi Biserica Sa ne-a spus, să păcătuiască totuşi ? Cel mai des este vorba de un mecanism psihologic: prin comiterea păcatului, păcătosul vizează o recompensă apropiată, care precumpăneşte în faţa unei pedepse îndepărtate. Sau invers, ca să evite o suferinţă apropiată, păcătosul alege păcatul în ciuda promisiunii unei recompense mai îndepărtate.
Alte mecanisme care mai pot apărea sunt:
-păcatul împotriva Spiritului Sfânt de a comite păcatul cu gândul la penitenţa şi absolvirea viitoare (adică un raţionament de tipul: "Dumnezeu e atât de bun încât îmi va da oricum o a doua şansă, aşa că de asta pot să-mi bat joc").
-cedarea faţă de dezorientarea diabolică, cu mai multe subtipuri. Principalul mod de acţiune al diavolului este inducerea ideii că un păcat pe care alegem să îl comitem nu este chiar păcat, că Isus sau Biserica nu s-au referit la circumstanţele noastre exacte, ori că au greşit referindu-se la ele. Să ne amintim de felul cum induce Ispititorul primul păcat al protopărinţilor noştri: "Oare a spus Dumnezeu....?"

[dumdada]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Una este neauzirea Evangheliei, altceva este rejetul Evangheliei. În acest al doilea caz, există vinovăţie şi vorbim de păcat formal.

Deci daca, fiind constient de existenta unui cult ortodox, decid sa nu cred este un pacat?Este decizia mea rationala pe baza informatiilor disponibile.Sunt atatea religii si idei.De unde sa stiu care este adevarul?Cred ca pacat ar fi sa cred orbeste fara sa-mi pun intrebari pentru ca asta ar inseamna ca nu cred cu adevarat ci sunt prea slab sa caut adevarul.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de dumdada

Deci daca, fiind constient de existenta unui cult ortodox, decid sa nu cred este un pacat?

Păcat este să nu credeţi ceea ce Dumnezeu a spus. Dumnezeu, prin persoana Fiului, i-a spus lui Petru şi celorlalţi apostoli că va întemeia o Biserică, pe care nici porţile iadului nu o vor birui. Prin urmare, este păcat să credeţi că Isus fie nu a spus acest lucru, fie l-a spus dar nu S-a ţinut de cuvânt.
Acuma, dacă credeţi acest lucru şi, în urma rugăciunilor şi cercetărilor, ajungeţi la concluzia că există identitate între Biserica întemeiată de Cristos şi Biserica Ortodoxă, TREBUIE să aderaţi la Biserica Ortodoxă, iar a nu face acest lucru vă primejduieşte sufletul, însemnând rejetul instrumentului pentru mântuire pe care Mântuitorul vi l-a pus la dispoziţie. Dacă, dimpotrivă, în urma rugăciunilor şi cercetării, Spiritul Sfânt vă arată că nu Biserica Ortodoxă este Biserica lui Cristos, atunci nu este un păcat să nu aderaţi şi acest lucru nu vă primejduieşte sufletul, fiind necesar în acest caz să cercetaţi mai departe care ar fi acea Biserică, din moment ce Isus a spus că urmează să întemeieze una.

De unde sa stiu care este adevarul?

Adevărul, sub forma credinţei, v-a fost deja infuzat în sufletul dv. Rămâne să îl descoperiţi acolo. Metodele sunt cele spirituale, de exemplu: rugăciunea pentru clarificare şi îndrumare, meditaţiile, postul.