Despre post

În prealabil postat de culianul

E dezlegare la peste pentru ca pestele e un simbol, a fost un cod al crestinilor din primele secole. In greaca (engleza de atunci) peste se spunea ihtis (am transliterat)

ΙΗΣΟΥΣ - Iisus
ΧΡΙΣΤΟΣ - Hristos
ΘΕΟΥ - Theou (al lui Dumnezeu)
ΥΙΟΣ - Fiu
ΣΩΤΗΡ - Sotir (Mantuitor)

Primele litere din propozitia de mai sus, tradusa liber - Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu Mantuitor
puse una langa alta dau IXΘYΣ - care inseamna peste.

E unul din primele simboluri crestine. Neputand afisa crucea (ca erau ucisi), crestinii se recunosteau dupa acest simbol, pestele.

De aceea acum avem dezlegari la peste.

Motivul pentru care se dau dezlegarile e alta poveste, care tine foarte mult de o apoftegma a Sf Antonie cel Mare (vanatorul care il surprinde pe Antonie spunandu-le bancuri calugarilor)

Binevenita precizare! Cu multumiri, Doamne ajuta! +

[vsovivi]

Peştele este tot carne, carnea cea mai dulce, şi undelemnul este cea mai dulce grăsime şi vinul este cea mai dulce băutură, iar pîinea şi apa sunt cele mai plăcute omului, şi mierea şi toate celelalte bunătăţi culinare pe care unii şi le îngăduie în post... deci nu-i mai plângeţi pe cei ce le mănâncă de parcă cineştie la ce cazne ar fi ei puşi, mirându-vă de ei şi dându-le slavă omenească de parcă cineştie ce mari postitori ar fi ei, sau crezând că sunt privaţi de hrană sau băutură şi sunt puşi la muncile cele mai grele... nu le tot plângeţi de milă... că astea sunt dezlegate cu binecuvântare şi se pot folosi până la saţiu cu folos...

...însă nu ăsta este postul ci asta este doar rânduiala binecuvântată care nu ar trebui să mire pe nimeni.

Deci astea nu sunt cele mai sărace mâncăruri ci cele mai bune şi cele mai plăcute şi cele mai dulci...

Postul cel adevărat este defapt fără ulei, fără vin, fără pâine şi fără apă, şi mai ales fără peşte totdeauna... şi întotdeauna buna pregătire duhovnicească şi paza şi apoi doar anaforă şi apă sfinţită şi împărtăşenie... dimineaţa şi seara ca mereu să fii întru ascultare şi întru Cuvânt.

Dar la fel de importantă este taina, adică să nu te smoleşti pentru slavă deşartă şi omenească, deci nimeni nu trebuie să afle cum ţii tu postul şi rugăciunea şi pregătirea, nimeni, iar Domnul ştie.

Şi când eşti în public, atunci fără probleme poţi mânca absolut tot ceea ce ţi se pune înainte cu înţelepciune astfel ca să nu atragi atenţia asupra ta ca beţiv sau nesăţios sau pervers în artele culinare.

Marţi, Joi, Sâmbătă şi Duminică, după mâncarea duhovnicească şi cerească este liber ca omul să-şi hrănească şi trupul după rânduială iar oricând la nevoie mare, la tulburări, la spasme sau pericole el poate să calce postul şi să folosească aşezarea pe un scaun, întinderea pe ceva plan, pe un pat, consumarea unor sucuri calmante şi întăritoare, dulciuri, medicamente sau alte tonice care l-ar putea linişti în astfel de cazuri nefaste căci Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului sau ispitirea lui Dumnezeu ci vrea pocăinţa păcătosului şi îndreptarea lui... spre dragoste curată şi spre veşnicie întru dreptate cu Dumnezeu.

Şi este interzis în posturi mai ales: necredinţa, mândria, slava de la oameni, hula, gLumea, mânia, răutatea, viclenia, bârfa, judecăţile, pisma, întărâtările, umilirile apropiaţilor, bătăile şi frica exagerată de şefi, de profesori, de stăpâni, de părinţi... îngâmfarea sau răzbunarea, curvia şi lenea, desfrânarea, perversiunile, poftele oculare, poftele stradale, închipuielile, oglindirile ispititoare, goliciunile, flirturile, lăudările poftelor lumeşti şi toate trădările şi delăsările, beţia, prostia, nepăsare, uitarea, ispitirea... şi grija de orice afară de Hristos.

Postul înseamnă ca nu cumva de frica greşelii să te arăţi negreşitor şi să te ţii aşa mare şi pe sus cu semeţie ca să primeşti slavă de la alţii sau să întri în panică şi deznădejde prea mare din pricina că pierţi privilegiul tocmai ca de frica răspunderii sau băgării în lumina interogatoriilor sau mărturisirilor publice să greşeşti mai tare crezând că greşind şi acolo vei scăpa de frica greşelii pe care ai făcut-o. Păcatul nu se poate ascunde după alt păcat şi soluţia în faţa greşelilor făcute este de a-ţi duce crucea fără frică mai departe acceptând că poţi fi oricând dat afară pentru ce declari şi pentru felul în care vorbeşti şi te comporţi oriunde sau chiar poţi fi umilit public la modul cel mai penibil sau poţi chiar muri... de frică.

Cui cu cui dacă se scoate atunci sigur se va lărgi gaura... din scândură făcută cu acul prin care ar intra mai degrabă camila marinărească în împărăţia cerurilor decât bogatul alipit de averea gLumii. ''Iată că cei în haine moi se află în casele împăraţilor.'' (Moi vine de la Moise dar e lipsa literei s şi e, deci e lipsa oricărei ispite...)

Postul înseamnă să-ţi laşi toată viaţa şi averea în mâna Domnului ascultând pentru slava dreaptă a Lui.

Dar trebuie să te şi rogi, nu spre a lumina tu cu lumea ta din tine cât eşti de deştept sau înţelept sau descurcăreţ ci spre a lumina Domnul din tine cu Cerul cel Tainic.

Deci a posti înseamnă să nu-ţi mai faci niciogrijă copleşitoare care să-ţi capteze atenţia şi să te ia de la grija de Dumnezeu, de Iisus Hristos, de Cuvântul Lui din tine.

Când te-ai speriat de alte probleme să ştii că eşti făţarnic, vremelnic, păcălit şi smintit. Atunci te-ai rătăcit în deşert. Iar dacă crezi că tu singur poţi ieşi şi că ţi le vei rezolva... spre slava ta furată de la Dumnezeu atunci poţi să te priveşti în goglindă aidoma şerpilor din puştiu. Atunci chiar ai devenit nu savant ci un sapant, un comerciant, un ştiinţific, un tâlhar, un criminal şi vicios, un curihoţ nesăţios şi mincinos... atunci ţi-ai născocit pofta de chipul tău cioplit... iar dalta e păcatul şi materia pe care o ciopleşti e viaţa ta... aia veşnică.

Postul e definit nu din lungimea zilelor de post ci din clipele de veşnicie trăite împreună cu Dumnezeu dealungul postului. Şi nu rugăciunile lungi şi istovitoare sunt bune ci cele lungi şi uşoare când nu încerci să păcăleşti pe nimeni cu greutatea ta, cu sarcina ta, cu cât e de greu ca să fii vedetă, cât e de greu ca să fii în bătaia privirilor şi reflectoarelor, cu cît e de greu ca să nu greşeşti acolo... pe scenă. Păi nu asta caută Domnul ca să te arăţi negreşitor sub reflector ci ca să trăieşti curat momentul, oricare ar fi el. Nu te arăta nici smerit că smerenia nu aparţine oamenilor... şi nici sfinţenia... dar ea se poate primi şi lucra de la Dumnezeu.

Postul înseamnă a-L dori şi a-L cere pe Dumnezeu mereu în viaţa ta pregătindu-te prin umilinţă, răbdare, slujire, curăţie (neviclenie) şi dragoste duioasă şi multă şi din toată inima şi virtutea.

Deci rugaţi-vă neâncetat ca să vină şi momentul când chiar o să vă rugaţi din adâncul inimii... când o să ziceţi cu adevărat către Domnul cele două cuvinte: Te rog...

[vsovivi]

Teoria-i multă, dar practic trebuie să fii pe fază şi când ''peştele'' te progreamază la plăceri sexuale adulterin entuziasmante şi perverse doar flirtând din ochi tu repede trebuie să te reprogramezi pe altă dată: pe niciodată!

Peştele nu e cineva anume ci e carnea aia dulce de peşte din tine pe care ai păpat-o cu nesaţ şi acum ea aşteaptă icre proaspete şi ademenitoare ca să se îngâmfe ca un rechin.

Deci reprogramează-te cât mai repede pe niciodată ca nu cumva să-i faci jocurile de culise ''peştelui'' sau nu cumva să joci rolul din sceneta asta fără să-ţi dai seama... doar pentru că ai fost îmbătat de privelişte... aia care va fi.

Ştii cum te programează de nu-ţi dai seama şi nu te poţi opune? Te programează din superstiţ... cu mită... te laudă că cică tu ai fi cel mai mare mitokaain din lume... că mitocâineala e acum la modă şi în vogă.

[vsovivi]

Adică priviţi aici cum se ţine ''postul care îmi place Mie''...

Au judecat-o şi au condamnat-o ziarele că cică s-a sinucis din motive de frumuseţe sau că era supusă unei boli infailibile... păi aşa urâtă era de 16 ani... şi nimeni nu poate spune că anorexia te face frumoasă dar toţi se întrec să susţină că cică e o boală, gravă, fiindcă omului îi place gâsculiţele grase sau slabanorexicele perverse, iar alea pe bune pe care nu le poate pofti zice că sunt bolnave, că nu le poate el corupe, deci altul era motivul pentru care persista ea în post, cu voie sau fără voie... era gustul morţii, căci cine nu gustă din moarte nu va crede cu adevărat şi nu se va putea mântui cu niciunchip.

Dar fără rugăciune cu oricechip slăbeşti şi mori repede, după 3-4 zile. Eu abea rezist ca să nu mânc o zi jumate... şi mor, abea abea rabdă Domnul 30 de ore că eu nu pot răbda câteva minute dacă încerc eu... şi nu slăbesc orice aş face din pricina, am impresia, că mânc prea multe scârbe cu gurochiul... şi de aia nu slăbesc, mă spurcă pofta de le mai vrei, mai vrei.

Fata asta sigur a învins lăcomia... şi nu era încăpăţânată căci s-a lăsat pe mîna şerpilor medicali dar n-au putut-o salva deci nu ea era sinucigaşe ci ei impotenţi... aşa a fost voia Domnului ca s-o dea nouă exemplu de post adevărat ca să vedem noi cu ochii noştrii cum arată ''postul acela care îmi place Mie''.

Ea a biruit moartea căci 16 ani a trăit cu ea la masă. A sfărâmat Domnul prin ea jugul gLumii şi precis s-a mântuit... cine o laudă pe ea? Care om îi zice ei bine, bine? Fără slava oamenilor se intră în Împărăţie... numai aşa.

[DragosP]

Hai măi nene, las-o aşa cum a picat!
Dacă şi ce-a păţit fătuca aia se poate numi post, şi mai ales, CU FOLOS...

[vsovivi]

În prealabil postat de DragosP

Hai măi nene, las-o aşa cum a picat!
Dacă şi ce-a păţit fătuca aia se poate numi post, şi mai ales, CU FOLOS...

Păi ce-a păţit? Curvă nu era că de la 12 ani a păţit postul ăsta, ispită nu era, a rezistat 16 ani, i-a dovedit pe serpilienii oameni mari medici nişte naivi impotenţi... tu zici că dacă a murit tânără e de rău... păi ea e îngeraş acuma, noi suntem nişte scroafe... şi nu ştiu care e mai mare dintre noi doi... tu zici că eu, că te vezi tânăr şi frumuşel în goglindă... păcat că nu vezi în interiorul tău... că atunci mi-ai da dreptate, la ce am scris despre ea.

[Yasmina]

Ba sa ne fereasca Domnul!