INVIEREA DOMNULUI

[iosif]

HRISTOS A INVIAT si ne-a bucurat! Bucuria aceasta nu tresalta decat intr-o inima credincioasa si curata!


INVIEREA DOMNULUI - http://www.iosifcristian.blog.com/

[georgeval]

Invierea lui Hristos nu se explica, ci se traieste. Ratiunea trebuie ajutata de credinta, Sfantul Maxim spune ca Petru-simbol al credintei, a alergat impreuna cu Ioanla mormant, Ioan -simbol al ratiunii sau al mintii induhovnicite. Ioan a juns cel dintai dar n-a intrat, ca semn ca taina se traieste nu, se rationalizeaza.

[costel]

Invierea lui Hristos nu constituie un amanunt biografic al vietii Lui, ci un eveniment ontologic care deschide o noua perspectiva neamului omenesc. Astfel, Invierea lui Hristos este invierea noastra. Deci, ea nu apartine lui Hristos ci intregii omeniri. De aceea marturisim in Crez "si S-a rastignit pentru noi...", caci moartea si invierea lui Hristos nu au sens pentru persoana Cuvantului, ci pentru firea omeneasca. Invierea lui Hristos este invierea omului, iar invierea omului este intrarea lui in viata vesnica.

În prealabil postat de georgeval

taina se traieste, nu se rationalizeaza.

f. frumos spus

[AndreiB]

costel, ma gindesc ca Invierea Lui Hristos chiar ii apartine, in schimb a daruit-o omenirii, ca si ea sa se ridice la nivelul Dumnezeirii. Invierea lui Hristos inseamna victoria Omului asupra pacatului si a mortii.

[georgeval]

În prealabil postat de AndreiB

costel, ma gindesc ca Invierea Lui Hristos chiar ii apartine, in schimb a daruit-o omenirii, ca si ea sa se ridice la nivelul Dumnezeirii. Invierea lui Hristos inseamna victoria Omului asupra pacatului si a mortii.

Invierea lui Hristos Dumnezeu-omul ca dar dat omenirii.

[Ekaterina]

"Temeiul cel mai adânc al nădejdii, al bucuriei care străbate tot cultul ortodox şi caracterizează Ortodoxia este Învierea. Sărbătoarea Paştilor, care stă în centrul cultului ortodox, este o explozie de bucurie, asemenea celei trăite de ucenici când au văzut pe Domnul înviat. Este explozia bucuriei cosmice pentru biruinţa vieţii, după tristeţea intensă pentru moartea pe care a trebuit să o suporte chiar Stăpânul vieţii prin faptul că S-a făcut om. Cerurile să se veselească şi pământul să se bucure, şi să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută, că a înviat Hristos, veselia cea veşnică.

Totul s-a umplut de siguranţa vieţii, după ce totul înainta inexorabil spre moarte. Teologul Al. Schmemann spune că aceasta e vestea cu adevărat bună, sau evanghelia pe care a adus-o şi pe care o propovăduieşte creştinismul lumii: bucuria Învierii. Dacă creştinismul n-ar mai da lumii această bucurie unică, raţiunea lui de a fi ar înceta. Bucuria Învierii este vestită de creştinism în fiecare duminică. Căci fiecare duminică este închinată Învierii. Dar tot cultul vibrează de bucuria Învierii şi e străbătut prin aceasta de tensiunea eshatologică a nădejdii în înviere. Acum toate s-au umplut de lumină, şi cerul şi pământul, proclamă Biserica în noaptea Învierii.

În noaptea lipsei de sens a lumii supuse morţii, acoperită de un cer a cărui intenţie nu se cunoştea, a timpului care purta totul spre moarte, având imprimată în sine pecetea nonsensului, a izbucnit viaţa din mormânt, care umple de lumina sensului întreaga lume şi timpul ei, care ne-a descoperit intenţia binevoitoare a cerului faţă de lume şi a descoperit chiar şi îngerilor sensul creaţiei. Timpul a devenit acum din timp spre moarte, din timp ce se desfăşura în întunericul lipsei de sens, un timp spre înviere, o desfăşurare luminoasă, o continuă sărbătoare.

Toate zilele timpului, toate zilele anului au devenit sărbători, asigurându-ne că ne duc spre înviere, cum au dus spre viaţa de slavă pe sfinţii pe care-i fericim în ele. Mai bine zis, au devenit un ajun al duminicii veşnice, cum zilele săptămânii sunt ajunuri ale duminicii, căci ele ne obligă încă la un efort, asemănător efortului de pe pământ al sfinţilor, pentru a ajunge la fericita lor odihnă." ( Parintele Dumitru Stăniloae)

[Ekaterina]

"Oamenii L-au condamnat pe Dumnezeu la moarte, Dumnezeu insa, prin invierea Lui, ii condamna pe oameni la nemurire, in locul loviturilor pe care I le-au dat oamenii, El ii imbratiseaza; in locul ocarilor, El le impartaseste binecuvantari; in locul mor*tii, El le da nemurirea. Nicicand oamenii n-au aratat ura fata de Dumnezeu ca atunci cand L-au rastignit, si niciodata Dumnezeu n-a aratat iubire fata de oameni ca atunci cand a inviat. Oamenii au vrut sa-L faca pe Dumnezeu muritor, El insa, prin invierea Lui, i-a facut pe oameni nemuritori." (Sfantul Iustin Popovici)

[Marius22]

În prealabil postat de Ekaterina

"Oamenii L-au condamnat pe Dumnezeu la moarte, Dumnezeu insa, prin invierea Lui, ii condamna pe oameni la nemurire, in locul loviturilor pe care I le-au dat oamenii, El ii imbratiseaza; in locul ocarilor, El le impartaseste binecuvantari; in locul mor*tii, El le da nemurirea. Nicicand oamenii n-au aratat ura fata de Dumnezeu ca atunci cand L-au rastignit, si niciodata Dumnezeu n-a aratat iubire fata de oameni ca atunci cand a inviat. Oamenii au vrut sa-L faca pe Dumnezeu muritor, El insa, prin invierea Lui, i-a facut pe oameni nemuritori." (Sfantul Iustin Popovici)

Aceste cuvinte minunate nu isi puteau afla izvorul decat intr-o minunata vietuire intru Hristos. Sfinte Cuvioase Iustin, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

[Ekaterina]

"Invierea lui Hristos este cel mai mare eveniment din istorie. Este ceea ce deosebeste crestinismul de orice alta religie. Celelalte religii au capi muritori, in vreme ce Capul Bisericii este Hristos, Care a inviat din morti.

Deoarece invierea lui Hristos are o mare insemnatate pentru viata credinciosului, in Biserica se vorbeste in permanenta despre ea. Noi nu credem in revolutii sociale, pentru ca cel mai mare bine de pe lume a venit prin Inviere, nu prin vreo razvratire a masselor.

Daca intelegem ca Invierea este adevarata revolutie, atunci am ajuns la adevar, caci prin Invierea lui Hristos omul si-a recapatat locul pe care il avusese odinioara, urcand inca si mai sus. Cuvantul „epanástasi” (revolutie) provine din verbul „epanístimi”, ce inseamna „intoarcere la starea de dinainte”. Indreptarea si reasezarea omului pe locul avut mai inainte s-au facut prin Invierea lui Hristos." (IPS Ierotheos Vlahos)