Saracie vs bogatie

[veilur]

Pai da, imi place sa zic ce este important si de folos, chiar daca uneori provoaca "iritatii". Ce am scris eu acolo nu a fost din cunostintele mele, ci din cele citite despre credinta.

[veilur]

Dar trebuie sa recunosc imi si place ideea exprimata de mine atunci, de asta am si sustinut acel punct de vedere, adica intrun fel ma regasesc in cele spuse pentru ca asa simt eu, asa vreau sa fac.

[veilur]

De fapt pana la urma imi place ideea, ca de facut nu am facut nimica...

În prealabil postat de veilur

Ce am scris eu acolo nu a fost din cunostintele mele, ci din cele citite despre credinta.

:) bine, data viitoare astept un comentariu dinspre tine, ca din carti stiu si eu destule.

În prealabil postat de veilur

De fapt pana la urma imi place ideea, ca de facut nu am facut nimica...

:thumbsup: poate ar fi momentul sa treci de la idei la fapte... ma refer la credinta, bineinteles.

[dillema]

În prealabil postat de ory

Teorii,teorii...si iarasi teorii!!!
Aratati-mi si mie crestinul care-si dezbraca haina de pe el si o da saracului de pe strada sau de oriunde altundeva????Nu exista acest crestin,insa exista multi care umplu altarele cu pomelnice mai sarace sau mai bogate,depinde.Cam asa vede crestinul de astazi contributia sa materiala pentru spiritualitate.Dar poate ca biserica aceia are o situatie financiara mai buna decat boschetarii de pe strada muritori de foame...nu stiu,insa un lucru este cert,chiar si la acest capitol oamenii au tendinte egoiste,adica platesc pomelnice grase pentru sanatatea si mersul bun al lucrurilor in viata lor,iar in sinea lor "fac milostenie".
Am cunoscut destule persoane care se duceau repede cu bani la manastire,la episcop,cand mai degraba ar fi trebuit privit slujitorul de la grajd a carui incaltaminte era rupta de la un capat la altul,si-a carui personalitate era absolut total ignorata.
Viata se arata a fi tare fatarnica din multe puncte de vedere,si ce sa facem?,cand acest sentiment este mai puternic decat bunavointa in sine?!!!
Eu sunt o persoana cumpatata,si nu pot sa spun ca nu am strans ceva lucruri materiale,mai ales pentru faptul ca toata viata(pana la maturitate)am fost prigonita si am primit destule suturi in fund,suferind mereu pentru faptul ca nu aveam un loc al meu.Acum am nu unul,ci doua locuri,si masina si tot ce-i trebuie unei case,....Inainte de a-mi schimba aurul,sa fie de 18 kt,am dat absolut tot aurul de 14 kt de pomana,nimic din el nu am vandut.Stiu ca este putin,dar asta-i viata...si n-am incredere in "straiele negre"...
Intr-o zi,acum vre-o 8 ani,m-am dus la o preoteasa acasa(ea insistase),care avea vre-o 8 copii,si aflandu-se in pragul Craciunului m-am gandit ca este foarte bine sa ma duc sa le fac o bucurie.Asa,deci,m-am dus la ei acasa cu o sacosa de haine(noi)pentru copii,cu mancare,dulciuri,etc,si cu ceva bani ca sa aiba de Craciun,i-am dat Preotesei si lantul meu de aur de la gat....am facut poze impreuna,ne-am bucurat,apoi am plecat acasa,ca sa fiu la mine in oras de Craciun.Si stiti ce fel de multumire am avut din partea lor????Nici macar nu s-au sinchisit sa-mi ureze sarbatori fericite,ci m-au sunat de ajun(preoteasa)sa-mi spuna ca imi place de popa ei si ca as fi incercat sa-l seduc,si alte chestii atat de aberante si de neadevarate.Nici macar nu a incercat sa comunice cu mine,sa desluseasca aceasta nemultumire,a sarit in capul meu cu jicniri si cuvinte care mai de care mai josnice.Mi s-a facut sila,nici macar nu am incercat sa ma confrunt prea tare cu ea fiindca mi-am dat seama ca nu avea rost,nu ajungeam nicaieri.Era atat de needucata si cu principii atat de marginite,incat nu aveam nici o sansa sa comunic intr-un mod civilizat cu aceasta.
Am incercat sa ignor acemenea rautati,dar nu am reusit prea mult si astfel am cam plans acel Craciun...si uite cu se se poate solda o facere de bine.
Credinta are forme atat de complexe si atat de inselatoare,incat de multe ori cred ca este mare nevoie si de educatie pentru a o intelege in sensul ei real desavarsit.
Chestia asta cu bogatia si saracia in virtutea credintei a devenit un lucru pe cale de disparitie,din dorinta perpetua de adaptare la societatea mereu in schimbare,strangem si iar strangem lucruri pentru mai tarziu,pentru a putea face face cadrului in care traim,competitiei,si din instinctul supravietuirii.Dar ma intreb,ce sa mai strangem cu salariile atat de mici cu care ne confruntam noi romanii,si preturile mari???!!!!(ex;ieri mi-am pus o plomba la o masea si m-a costat 2,62 mil...incredibil de scump pentru o economie ca a noastra)
Nu am sa generalizez aspectul pe care l-am intampinat cu preoteasa si Parintele acela,si nu m-am smintit de tot,dar incerc sa nu ma mai complic cu astfel de oameni,pentru a face bine nu este neaparat nevoie sa mergi departe sa cauti oameni nevoiasi,exista intotdeauna si in jurul nostru,aproape de "ignoranta"noastra,fiindca constat cu parere de rau ca suntem tare ignoranti si nepasatori la nevoia semenilor nostri,si asta este dureros,mai ales cand suntem si nelipsiti de la biserica.
Chestia cu materialismul in sanul spiritualitatii este una foarte delicata,mai ales in plan contemporan...

Ce s-a intamplat este rasplata care ai meritat-o si care o asteptai cu nerabdare...dupa cum am spus de multe ori, D-zeu nu bate cu paru. Faptele bune nu se insira ca pe margele sa arati bai "frate cine-s eu" ce darnica sunt," mi-am dat aurul din casa si cui crezi? unei sarantoace de preotese care nici macar educata nu e". Ai demonstrat ca esti mai rau ca acea preoteasa. Oare tu ai asteptat ca ea sa isi explice atitudinea?
Crezi ca un forum este sa iti speli rufele murdare? Ce ai facut tu se numeste barfa, sa iti traduc: sa vorbesti de rau o persoana care nu este de fata...si tot ce ai zis sa fie doar imaginatia... ( care e cum doresti tu sa fie). Daca stiai ca preoteasa e needucata (sau ca atat i s-a dat de sus) ce mai astepti. Si de obicei cand o persoana daruieste si asteapta si rasplata...nu mai rasplata in ceruri, drept dovada ai primit rasplata care ai meritat-o. Pe de alta parte...avem doar versiunea ta. Pentru a face o judecata avem nevoie de marturia ambelor parti, de nu...ce ai spus se limiteaza doar la barfa.

[dillema]

În prealabil postat de ory

Teorii,teorii...si iarasi teorii!!!
Aratati-mi si mie crestinul care-si dezbraca haina de pe el si o da saracului de pe strada sau de oriunde altundeva????Nu exista acest crestin,insa exista multi care umplu altarele cu pomelnice mai sarace sau mai bogate,depinde.

Daca nu ai face tu asta sau ca in mediul care il frecventezi nu ai gasit nici o persoana de acest gen....asta nu inseamna ca nu exista. Poate nu calci pe cararea care trebuie:)
Din fericire am intalnit astfel de oameni carora le multumesc si sa lea D-zeu viata lunga, sanatate si mantuire!

draga ory, nu te supara pentru ce ti-a scris dillema, asa e ea mai acida uneori.

eu te inteleg ce ai vrut sa spui in povestea cu preoteasa si nu cred ca e barfa ceea ce ai facut, ci pur si simplu e un studiu de caz. cred ca multora ni s-a intamplat sa ni se intoarca binele cu rau si sa fim raniti sufleteste in urma unei astfel de experiente. nu e vorba ca asteptam laude sau ceva in genul asta, dar ne surprinde cand lucrurile iau o turnura neplacuta, dezolanta, mai ales in preajma unor sarbatori mari ar trebui sa ne bucuram si nu sa plangem.

re: pomelnicele grase. fratilor, eu una cand dau pomelnic si acatist dau si eu cat imi permit, cat am in buzunar. insa nici prin cap nu-mi trece ca daca dau "gras" o sa imi mearga bine, si viceversa. :dozingoff:

În prealabil postat de ory

Inainte de a-mi schimba aurul,sa fie de 18 kt,am dat absolut tot aurul de 14 kt de pomana,nimic din el nu am vandut.Stiu ca este putin,dar asta-i viata...

asta e ceva nou pentru mine, n-am mai auzit pana acum... sa iti schimbi aurul pe unul mai bun.

eu toate bijuteriile de aur pe care le am - in afara de verighete, pe care le-a cumparat sotul meu - sunt de la mama si de la bunica, de aceea pentru mine ele au mai mult valoare sentimentala decat valoare in sine. si nu cred ca le-as schimba nici pe unele din platina cu diamante!

[quasar]

Aratati-mi un om care s-a realizat din pct de vedere material si mai are si grija sufletului.Asta e si ideea ca banii multi tot mai multi de fac sa te gandesti numai la ei,ca sufletul se poate mantui si la batranete,cand lasi afacerile copiilor(zic unii).Nu zic acum ca trebuie sa fim saraci.Fiecare stie limita sa dar cum dorinta de a a vea bani este nelimitata...cam greu sa te opresti la o bariera.Banii schimba omul enorm,enorm de mult.Am destule exemple pe langa mine,oameni care dupa ce s-au imbogatit au uitat aproape ,repet apropape cu desavarsire de suflet,si singurul lucru care trebuia implinit era stomacul si portofelul,oameni care au uitat sa isi creasca proprii copii ajungand pana la a a firma ca "daca ii dau copilului bani cat sa faca ce vrea in ziua aia,nu mai are nevoie de nimic,nu ii mai port grija"..Asa ca sa nu ne amagim o sa ma opresc la un salar de 20 mil si la o masina second hand...daca ai intrat in jocul banilor...joci dupa melodia lor.Pana si o cunostinta de a familiei mele,preoteaza zicea"In primii ani de slujire ai sotului stateam in garsoniera apoi peste ani ne-am mutat la 2 camere,la 3 camere,la 4,apoi la casa si tot nu ma mai multumeam parca voiam mai mult ,mai frumos,mai mare,mai...,mai...mai..."Ca sa nu mai zic de altcineva care zicea"Am bani,am masini cat pt fiecare membru al familiei,am copii,dar...nu sunt fericit,as prefera sa ma trezesc intr-o dimineata ca traiesc cu familia undeva la tara,ca duc un trai modest,obisnuit,dar sa fiu fericit chiar daca stomacul nu plesneste"
sa va zic si un alt exemplu.Am cunoscut la biserica de la noi din cartier o femeie.CAm la 30 de ani.Oameni buni atata fericire si multumire ce se citeste pe fata acestei femei nu va inchipuiti.O stiu ca este necajita.Se si vede.E imbracata modest,dar multumirea ei vine din alta parte,are 4 baietei(si mai vine unul in burtica),cam slabuti dar frumusei,cuminti si voiosi in acelasi timp,vin mereu la biserica si stau cuminti si asculta toata "povestea".
Eu spun ca mai degraba din situatii de acest gen(ultimul) vine fericirea.Dar...cam pt noi toti e greu de inteles...si daca intelegem e greu de facut.dar NU SUNTEM SINGURI.
Doamne ajuta!