Ortodoxie=catolicism=crestinism=fratie=iubire

[ioanna]

În prealabil postat de izmenuzza

buna seara tuturor.lucrez in Italia de un pic de timp si ca orice crestin am nevoie de dumnezeu. as vrea sa stiu daca gresesc intrand in biserica catolica si i-mi fac rugaciunile ,daca pot asculta slujbele lor fara sa ma simt vinovata ca tradez biserica ortodoxa,daca pot avea incredere in sfintenia statuilor din biserica lor sau trebuie sa le vad doar ca simple sclupturi,daca as putea sa visez ca pot pot vizita Lurdes din Franta si sa ma emotionez ca si ei de minunile Maicii Domnului.nu stiu cum sa fac sa traiesc si sa simt emotiile alaturi de ei in ceea ce priveste biserica sau tot ce vad trebuie sa ignor si sa o privesc ca si cum ar fi muzeu...cand intru in biserica ortodoxa mi se ridica parul pe maini de emotie dar aici in Italia tot ce am vizitat mi-am reprimat impulsul de frica sa nu tradez religia.cum sa fac?Am vizitat biserica Sf.Petru din Vatican si l-am privit ca un muzeu nu cu piosenie ma simt vinovata pentru asta....

Nu aveti nicio biserica ortodoxa in apropiere, de aceea frecventati bisericile romano-catolice?

[antiecumenism]

Arhim. Haralambie Vasilopoulos – DATORIA ORTODOCŞILOR pentru demascarea ecumenismului satanist

http://carteromaneasca.wordpress.com...ului-satanist/


"Toţi creştinii ortodocşi din lume, toţi episcopii şi păstorii, preoţii şi teologii, tot poporul credincios, Ortodoxia de pretutindeni în mod unanim, trebuie să se opună vitejeşte planurilor unioniste ale ecumenismului.



noi ortodocşii să ne ţinem departe de ecumenism. într-adevăr e de neînţeles să luăm parte la congrese, unde se huleşte Sfânta Treime. Este păcat înfricoşător ca noi, ortodocşii, să mergem la consilii ecumenice unde se străduiesc să zădărnicească Ortodoxia. Ce căutăm noi în acest noian al mării bătut de valuri al anarhiei ecumenismului? Ce avem noi în comun cu acei rebeli perfizi ce caută să surpe Ortodoxia? Chiar nu vedem întunericul ce se ascunde în spatele strălucirii false? Nu vedem deznădejdea şi haosul ce se cască după aceste zâmbete ale făţărniciei? Nu ne dăm seama de pumnalul lor ucigaş?



„Biserica” CMB-ului nu este Biserica întemeiată de Hristos. Este un produs idolatru al oamenilor. Iar a merge acolo noi ortodocşii, este cutremurătoare blasfemie faţă de Adevărul Evangheliei. Pentru că Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească îşi are existenţa continuă şi neîntreruptă de la întemeierea ei. Cei ce au lepădat-o, n-au lepădat Biserica. Ei s-au îndepărtat şi s*au rupt de ea, nu ca Biserică, ci ca eretici. Prin urmare, ei nu formează Biserică, ci erezie.




Biserica noastră este toată numai lumină, un cer fără nori, viu. Noi avem ADEVĂRUL ÎNTREG. Suntem plini de lumina Evangheliei. Peste noi se revarsă bucuria, credinţa, dragostea, nădejdea.
Prin urmare, ce căutăm noi acolo unde aleargă confesiunile eretice, care neagă Tainele, Preoţia, Tradiţia Bisericii, şi care nu cinstesc pe Maica Domnului şi pe sfinţi? Mergem deci ca să pierdem acolo şi noi lumina şi să cădem în întuneric şi să devenim ca ei? Dar, în sfârşit, chiar nu pricepem ce vrea, mai exact, acest ecumenism? Vrea să ne facă după chipul şi asemănarea lui!
Ecumenismul este „Biserică” născocită de oameni. Este adunarea idolilor. Ortodoxia este însă singura Ecumenică. N-are nevoie de ecumenism. Noi ortodocşii n-avem nicio tangenţa cu această învălmăşeală de eresuri şi idoli. Trebuie să ne ţinem departe de ecumenism, departe de CMB.



De aceea nici un dialog cu ecumeniştii, nici o comuniune. Nici „bun venit”, nici „buna-ziua” cu aceşti eretici, după cum Apostolul iubirii, Evanghelistul Ioan, ne-o spune răspicat. Sunt eretici. Iar Biserica ne interzice împreună-rugăciunile cu ereticii. Astfel suntem siguri şi la adăpost.



Să opunem rezistenţă. Dar ce vom face când, din nefericire capii Bisericii şi străjerii credinţei se fac vânzători? Ce vom face când ei vor uita că sunt păstori şi leapădă Credinţa Sfinţilor Părinţi? Ce vom face când ei calcă în picioare Sfintele Canoane şi când, cu ajutorul stăpânitorilor lumeşti şi a ecumeniştilor, ajung patriarhi, arhiepiscopi şi episcopi, făcându-se „cozi de topor” ale ecumenismului? Vai! Pe unii ca aceştia avem datoria impusă de Dumnezeu să îi ignorăm. Şi nu doar să nu îi luăm în seamă, ci şi să-i punem în rândurile vrăjmaşilor Bisericii. Fiindcă ei nu sunt păstori. Ei sunt lupi. Sunt demnitari lumeşti, iar nu învăţători duhovniceşti. Pe aceştia nu-i alege Dumnezeu, ci viclenia unor arhonţi lumeşti, ce-i vor unelte oarbe ale lor, ca să lovească în Sfânta noastră Biserică. Ei nu sunt limanuri dumnezeieşti, ci sataniceşti. Mare-i păcatul lor. Ei trebuie caterisiţi.




Este război sfânt. Şi în acest război ce are loc, trebuie să ştim poziţiile de luptă şi mişcările inamicului. Sfinţiţi arhierei, preoţi, monahi, predicatori, teologi, profesori, bărbaţi, femei şi toţi ortodocşii pe picior de război. Este timpul. Acel cuvânt: „cel ce nu este cu noi, este împotriva noastră” pe care l-a spus Hristos se potriveşte mai mult ca niciodată, conjuncturii istorice bisericeşti în care ne aflăm. Ori cu Hristos, ori cu vrăjmaşii lui Hristos. De vrem să fim cu Hristos, trebuie să demascam ecumenismul antihristic. Este neapărată nevoie să ridicăm proteste şi să înfierăm orice acţiune, orice mişcare sau faptă, ce nu e în conformitate cu calea Credinţei Ortodoxe. Avem obligaţia să războim pe potrivnicii Credinţei noastre. Avem datoria să deconspirăm orice obscur plan de acţiune al lor şi orice activitate perfidă a unor teologi ecumenişti, a unor purtători de rasă unionişti şi a unor monahi influenţi, cât şi a puterilor întunecate ce se ascund în spatele lor. Avem obligaţia să cunoaştem adevărul, să luminăm şi pe fraţii noştri, poporul creştin-ortodox, ca să nu cadă în înşelare.

[antiecumenism]

Masacrele Papismului în Serbia

"Ca să vedem cine sunt papistaşii care ne vorbesc într-una de dragoste, să ne aducem aminte de cei 800.000 de ortodocşi (da! chiar optsute de mii), măcelăriţi de uniţii papistaşi (numiţi Ustashi) în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, în Iugoslavia, Slovenia şi Croaţia. Iată ce a scos la lumină în noiembrie 1961, ziarul anti-eretic Orthodoxos Typos (Presa Ortodoxa):
„In 1940 se observă o acţiune energică a «Ustachi»-lor în Croaţia ce se continuă. In Italia se formează divizii militare de croaţi şi sloveni în vederea «Eliberării».
Bărbaţii poartă uniforme italiene şi-şi au sediul în zona Terghesti şi Istria.
în 1941 germano-italienii atacă Iugoslavia. Croaţii se revolta şi aleg ca şef al statului – cu «binecuvântarea» Vaticanului şi acordul lui Mussolini – pe Ante Pavelic. Sunt introduse imediat în Croaţia şi Slovenia regimente militare speciale şi încep «epurările». Toţi preoţii ortodocşi aflaţi acolo sunt executaţi! Apoi detaşamentele speciale cutreieră Croaţia şi Slovenia şi întreabă pe ortodocşii împrăştiaţi prin ţară dacă vor să se facă papistaşi, ca să scape teferi. Răspunsul este unul: «Nu! Noi vrem să murim în Credinţa Ortodoxă a strămoşilor noştri!». Asta o zic şi copii mici, de şcoală. Răspunsul lor e acelaşi. Atunci se dă semnalul masacrării în masă. 800.000 de ortodocşi sunt căsăpiţi, după multe chinuri şi sub supravegherea militarilor catolici. Acesta este cel mai mare măcel al ortodocşilor, de la venirea Domnului nostru Iisus Hristos, de care profită papismul.
In 1945, Ante Pavelic şi şeful Securităţii Statului dau bir cu fugiţii şi vin la Vatican şi se fac călugări! Mai pe urmă, după ce au aşteptat acolo ascunşi multă vreme, trec în Argentina, cu ajutorul Vaticanului, unde îşi scapă pielea amândoi. Acolo dobândesc cetăţenia americană cu sprijinul direct al cardinalului Spelman.
Pentru că Tito este evreu (iosif Broz) şi nu-i pasă în nici un fel de ortodocşi şi pentru că papistaşii şi-au pus în mişcare toate forţele şi influenţa ca să nu se scoată vreo vorbă despre masacrarea celor 800.000 de ortodocşi, toată ches*tiunea e în primejdie să fie uitată.
Există informaţii cutremurătoare în arhivele marilor puteri referitoare la acest scandal de notorietate mondială. Vaticanul dintotdeauna s-a servit în mod eficace de interesele politice. Din fericire, multe din documentele originale secrete, au încăput pe mâna unor oameni influenţi şi care la momentul oportun ni le-au pus la dispoziţie”.
In 1963 revista Orthodoxos Typos scria de asemenea următoarele: „In timpul celui de-al II-lea război mondial (1942-1944) a avut loc cel mai mare măcel în masă a ortodocşilor, din istoria Creştinismului, la ordinul Vaticanului!
Măcelul mai vechi al papistaşilor împotriva celor ce cugetau diferit din noaptea sfântului Bartolomeu, păleşte neîndoielnic, în faţa uciderii în masă a 800.000 (da! exact cum citiţi, opt sute de mii) de ortodocşi sârbi în timpul celui de-al II-lea război mondial. Astăzi credem că a sosit deja clipa să fie date pe faţă acţiunile ascunse ale călăilor Vaticanului în faţa opiniei publice mondiale. Şi cea mai bună adeverire este publicarea – pentru prima oară – a fotografiilor apocaliptice a acelor masacre.
Iată, deci, o descriere scurtă a acestei tragedii a Istoriei:
In aprilie 1941 germano-italienii atacă Iugoslavia, iar croaţii papistaşi întorc armele împotriva patriei lor ortodoxe aliindu-se cu invadatorii. Conducător al lor este desemnat Ante Pavelic. Imediat detaşamente speciale de croaţi papistaşi din Italia, purtând uniforme italiene, ajung în nord-vestul Iugoslaviei şi încep uciderea în masă a 800.000 de ortodocşi. Toţi preoţii ortodocşi găsiţi acolo sunt executaţi prin lapidare, după ce mai întâi au fost legaţi cu sârmă pe cruci improvizate. 800.000 de ortodocşi de la copii de clasa întâi până la bătrâni au dat doar un singur răspuns preoţilor catolici prezenţi, care le promiteau să le salveze vieţile, cu o singură condiţie însă, să se facă catolici: «Vrem să murim creştini ortodocşi!». Iar mâinile preoţilor catolici au dat semnalul executării lor imediate“.
Despre acea masacrare odioasă a celor 800.000 de ortodocşi sârbi, la ordinul Vaticanului, le-a reamintit, de asemenea, ierarhilor sârbi în 1963 şi înalt preasfinţitul Arhiepiscop al Athenei, Hrisostom al II-lea. Acesta, explicând de ce Biserica Greacă nu acceptă propunerile de a trimite observatori la Consiliul Vaticanului, le-a reamintit delegaţilor sârbi prigoanele sângeroase, din timpul celui de-al II-lea război mondial, comise sub stricta supraveghere a Bisericii papale din Croaţia.
Ca atare, ăştia ne sunt papistaşii care ne vorbesc de dragoste şi unire! Şi cu ei vor ecumeniştii, în primă fază, să ne unească. Cu aceşti lupi papişti, ce sfâşie oile, cu uniţii care cu ură lovesc în Ortodoxie, atunci când o află neîntărită, neapărată şi persecutată."

[antiecumenism]

Arhim. Haralambie Vasilopoulos-Ecumenismul duşmanul de moarte al Bisericii Ortodoxe Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească



Mişcarea ecumenică este interesată de a pune la cale o împreună vieţuire şi lucrare a oamenilor care se găseşte departe de Evanghelie. Ea vorbeşte de îmbunătăţirea societăţii chiar dacă în acest vis adevărul se pierde. Urmăreşte şi cultivă un amalgam. Ca atare, astăzi vedem cum mişcarea ecumenică îşi face loc printre creştini şi evrei. Vrea să-i facă pe creştini ca masonii care, cu aceeaşi uşurinţă, spun „Domnul nostru Iisus Hristos” şi „Domnul nostru Buda”.
La una din întâlnirile pe plan local ale Consiliului Bisericilor, ce a avut loc la Boston, pastorul unitarian ce a fost prezent acolo a cerut ca numele lui Iisus Hristos să nu mai fie pomenit nici măcar o singură dată la astfel de întâlniri, pentru a nu se simţi jigniţi membrii „Bisericii” lui care sunt deişti.
Adică participanţii la mişcarea ecumenică au ajuns să-1 renege pe Hristos prin tăcere şi să accepte că sunt lipsiţi cu desăvârşire de lumina adevărului!
Atunci care este Dumnezeul în care cred ecumeniştii? Evanghelistul Ioan spune că „Tot cel care îl neagă pe Fiul, nu-1 are nici pe Tatăl” (1 Ioan 2,23)
Cel care îl respinge pe Tatăl şi pe Fiul, acesta este antihristul(loan 2,22).
Prin ce se deosebeşte atunci ecumenismul de evreo-masonerie? Amândouă au, în cele din urmă, aceeaşi învăţătură. Toată învăţătura evreo-masoneriei ne este altceva decât o respingere a lui Iisus Hristos, ca Dumnezeu şi Mântuitor al lumii.

[antiecumenism]

Arhim. Haralambie Vasilopoulos -ISTORIA ECUMENISMULUI. Ecumenismul antihristic,papal,protestant,sionist.Masoneria

Biserica Lui Hristos, Biserica Ortodoxă „vrea ca tot omul să se mântuiască”, îi vrea uniţi pe toţi cu Trupul Celui ce o conduce. Vrea să-i călăuzească pe toţi, din toate neamurile, din toată lumea, la adevărata pace şi la fericirea cea veşnică ce se găseşte numai aproape de Dumnezeu.
Vrea să-i unească pe oameni, nu în întunecatele şi sataniceştile plăsmuiri mincinoase ale ecumenismului, ci în unitatea veşnică şi neclintită cu Dumnezeu

Papa, prin egoismul său luciferic, a vrut să domine religios şi politic întreaga lume. El a vrut să cucerească împărăţiile lumii pe care să le conducă în numele creştinismului.
Papalitatea 1-a substituit pe Hristos, Dumnezeu-omul, cu omul papă!

ecumenismul actual, în profunzime, nu este o mişcare creştină, ci una politică, având o faţadă creştină, dar un scop antihristic.”

Arhim. Haralambie Vasilopoulos – Stadiile ecumenismului

Cine se ascunde în spatele ecumenismului?
Aceste organizaţii sunt văzute. In spatele acestora însă şi al mişcării ecumenice în general se află cineva mai puternic care organizează şi le dirijează. In spatele lor, după cum vom vedea în continuare, acţionează masoneria şi, în ultimă instanţă, sionismul internaţional. Nu uitaţi că masoneria este creaţia sionismului şi slujeşte lucrării lui. De aceasta ne încredinţează sioniştii înşişi care spun: „E firesc să fim noi şi nu altcineva, cei care vom conduce afacerile francmasoneriei, pentru că ştim unde mergem şi cunoaştem scopul final al fiecărei lucrări”. (Protocoalele înţelepţilor Sionului, cap. alXV-lea).
Masoneria, aşadar, ca instrument al sionismului internaţional, coordonează prin firele nevăzute ale ecumenismului desfăşurarea şi ducerea la capăt a acestui plan ce este potrivnic Bisericii Lui Hristos.



Faptul că masoneria direcţionează din umbră şi cu viclenie ecumenismul n-o spunem pur şi simplu la întâmplare, ci reiese din lucrurile petrecute, iar asta o spun chiar masonii înşişi. Iată: Revista „Templul” ce apare la Paris ca organ oficial de presă al Masoneriei de rit scoţian, a publicat în 1946 un articol cu privire la „unirea Bisericilor”, în care este lăudată contribuţia masoneriei la mişcarea ecumenică. Altfel spus, masonii declară cu mândrie că planul „unirii Bisericilor” provoacă un viu interes organizaţiei lor. Ne spun într-o manieră revelatoare şi brutală, următoarele: faptul că această unire se află pe calea cea bună se datorează masoneriei.




Patronii ecumenismului sunt duşmanii Lui Hristos
Dar cine sunt masonii sau sioniştii ce se arată atât de interesaţi de „unirea Bisericilor”? Sunt oare creştini credincioşi? Sunt mădulare devotate ale Bisericii? Dimpotrivă, ei sunt duşmanii lui Hristos.
Atunci de ce atâta entuziasm nestăpânit din partea lor? De ce sunt interesaţi atât de mult de „unirea Bisericilor” aceşti duşmani neînduplecaţi ai Bisericii? Nu cumva din dragoste pentru Biserica lui Hristos? Cu siguranţă că nu, ci interesul lor vine din faptul că masoneria este o organizaţie secretă internaţională, revoluţionară al cărui scop este războiul împotriva creştinismului, împotriva Bisericii. Din elementele pe care le-am menţionat deja, reiese clar că în spatele YMCA, YWCA, organizaţiei cercetaşilor ş.a.m.d. este masoneria. Aşadar, duşmanul Bisericii, masoneria este interesată de mişcarea ecumenică şi în „unirea Bisericilor”?!
In „Protocoalele Sionului” (cap. 17) se vede clar furia sioniştilor împotriva Bisericii. Iată ce zic: „Dar, atâta timp cât nu vom fi crescut tineretul în noile credinţe de tranziţie, şi apoi în a noastră, nu ne vom atinge pe faţă de Bisericile existente, ci vom lupta împotriva lor prin critică şi provocare de neînţelegeri”. „Ne-am îngrijit deja să nimicim puterea de influenţă a tagmei preoţilor creştini şi să provocăm astfel eşecul misiunii lor, fiindcă altminteri ne-ar fi putut pune beţe-n roate. înrâurirea ei asupra poporului scade din zi în zi. Astăzi libertatea conştiinţei e pretutindeni proclamată. în consecinţă, foarte puţini ani au mai rămas până la căderea desăvârşită a religiei creştine. Celelalte religii le vom dărâma şi mai uşor, dar încă nu e timpul să ne ocupăm de ele. Vom aşeza puterea bisericească şi preoţimea, în nişte cadre atât de strâmte, încât înrâurirea lor va fi nulă faţă de aceea pe care au avut-o altădată”.
Aceştia sunt deci cei ce sunt interesaţi de „unirea Bisericilor”: Vrăjmaşii înverşunaţi ai Bisericii! Cei ce cultivă seminţele discordiei.
In cadrul acestei organizaţii internaţionale a masoneriei cea mai mare influenţă o exercită desigur sionismul. Masoneria serveşte deci scopurilor sionismului. Prin urmare ea sprijină ura acestuia împotriva lui Hristos, ură care este principala sa trăsătură din ziua răstignirii Domnului.




Iată ce lucruri înfricoşătoare şi blasfemiatoare scria în 1881 masonul Fieri: „Să terminăm odată pentru totdeauna cu Răstignitul. Tu care ţii deja de 18 veacuri lumea sub jugul tău, trebuie să ştii că împărăţia Ta a apus. Dumnezeu nu ne este necesar”.
Un alt mason pe nume Sicard de Plozol spunea în 1913 următoarele: «Dacă există o pace cu care nu putem fi de acord, o dezarmare pe care n-o putem semna, un război pe care suntem datori să ducem fără încetare până la biruinţă sau moarte; este războiul împotriva tuturor soiurilor de duşmani ai libertăţii de conştiinţă, a raţiunii, a ştiinţei şi dreptăţii omeneşti, care se regăsesc în toate dogmele tuturor Bisericilor”.
Congresul masonic din 1900 a hotărât distrugerea religiei. „Nu este suficient să zdrobim influenţa clerului şi să lipsim Biserica de autoritatea ei… Este necesar să distrugem religia însăşi”.
Un membru al Marii Loji din Franţa spune răspicat: „Să lucrăm, să ţesem cu dibăcie la acel giulgiu care într-o bună zi va înfăşură toate religiile, şi atunci vom putea provoca zdrobirea în toată lumea a puterii clericale şi a superstiţiei pe care aceasta o cultivă de veacuri”.
Acestea sunt aşadar cele pe care masonii le doresc şi le susţin. Asta cred şi urmăresc să realizeze. Să distrugă cu orice preţ religia, nu doar să priveze Biserica de autoritatea ei. Ţinta lor este ţeserea acelui giulgiu peste toate religiile. Aceştia sunt cei care, chipurile, ar fi atât de interesaţi de „unirea Bisericilor”! Oare chiar atât de proşti ne cred?
Prin urmare, pentru ce se bucură, bat atât de mult din palme şi iau parte activă la „unirea Bisericilor”, de vreme ce în realitate sunt duşmanii Lui Hristos şi ai Bisericii? Pur şi simplu, pentru că sunt siguri că prin aceasta visul lor se va împlini. Sunt siguri că în mijlocul unei babilonii a unirii, unde toate religiile vor fi amestecate, nu va mai exista credinţă şi adevăr. Iar aceasta înseamnă zdrobirea şi anihilarea Bisericii care deţine adevărul.
Aceasta, însă, ar însemna şi altceva, foarte important pentru masonerie: proiectarea unui dumnezeu propriu, care nu va fi altul decât antihristul.

[tigerAvalo9]

Mi-as dori mult ca viitorul Papa sa fie un francez sau un italian!.Eu sunt un tip mai ''liberal'' mai ''tolerant'' si apreciez pe TOTI care au slujit lui HRISTOS!SI AU CREZUT IN EL CU ADEVARAT,CU DRAGOSTE ADEVARATA!Il apreciez pe Papa Benedict si pe Papa Ioan Paul al II-lea pentru tot ce au facut pentru CRESTINISM!Imi pare rau sincer ca pleaca,mi se parea un Papa bun!Sa dea DUMNEZEU sa-l tina sanatos si sa-i slujeasca Lui Hristos oriunde va fi chiar daca e catolic!!!RESPECT!
__________________

[dobrin7m]

În prealabil postat de tigerAvalo9

Mi-as dori mult ca viitorul Papa sa fie un francez sau un italian!.Eu sunt un tip mai ''liberal'' mai ''tolerant'' si apreciez pe TOTI care au slujit lui HRISTOS!SI AU CREZUT IN EL CU ADEVARAT,CU DRAGOSTE ADEVARATA!Il apreciez pe Papa Benedict si pe Papa Ioan Paul al II-lea pentru tot ce au facut pentru CRESTINISM!Imi pare rau sincer ca pleaca,mi se parea un Papa bun!Sa dea DUMNEZEU sa-l tina sanatos si sa-i slujeasca Lui Hristos oriunde va fi chiar daca e catolic!!!RESPECT!
__________________

Eu zic sa te mai informezi un pic. Cauta un picut sa vezi daca acest Benedict este sau nu mason.

"Pe data de 29 iunie Papa Benedict a semnat enciclica sociala “Caritas in veritate”, in care apar cateva afirmatii socante pentru progresismul lor. Astfel, Papa crede ca…

“Pentru gestionarea economiei mondiale, pentru asanarea economiilor lovite de criza, pentru prevenirea agravarii crizei si a adancirii deze*chilibrelor, este urgenta infiintarea unei reale Autoritati politice mondiale“. In opinia Suveranului Pontif, aceasta entitate, care ar constitui “un grad superior de organizatie la scara internationala, pentru gestionarea globalizarii”, ar trebui “sa procedeze la o dezirabila dezarmare integrala, la asigurarea securitatii alimentare, la protejarea mediului si la reglarea fluxurilor migratorii”. Totodata, enciclica papala, devenita o traditie in Biserica Catolica de peste un secol, solicita construirea unei ordini sociale care sa se conformeze ordinii morale, “interconectarii dintre sferele morale si sociale, legaturii dintre sferele civile, economice si politice, asa cum se prevede in Carta Natiunilor Unite”. Autoritatea “trebuie sa fie subordonata realizarii binelui comun”, “sa fie recunoscuta de toata lumea si sa se bucure de putere efectiva pentru a fi in masura sa ofere fiecaruia securitate, respect, justitie si drepturi”, se mai spune in text (Cf. Ziua).

Mai mult, pastrand populismul cu caracter religios observat si cu alte ocazii, Papa Benedict afirma ca aceste masuri trebuie luate pentru ca oamenii (de fapt, barbatii si femeile, ca sa fie corect politic) sa nu mai fie tratati ca parti oarecare ale masinariilor economice, ci ca fiinte de demnitate umana deplina si egala. Nobile deziderate! Dar, oare, nu voiau si Marx, Engels si chiar Lenin sa elibereze omul din exploatarea sa de catre om, de alienare, de angoasa de a nu se gasi in ordinea sociala dreapta? Evident, toate masurile preconizate mai sus au nevoie de o interventie statala masiva, si neaparat, organizata la nivel planetar.


Papa Benedict a recurs la un instrument pragmatic in a promova conceptiile masonice ale elitelor mondiale in structura Bisericii Catolice. Neriscand o pronuntare ex-cathedra, a ales forma unei enciclice, o forma de prestigiu si autoritate indeajuns de mare pentru a da greutate istorica acestui cuvant papal, lasand insa judecarea caracterului infailibil sa reiasa din tipul de adresare folosit. Asadar, prin Papa Benedict, Biserica Catolica si-a afirmat viziunea categorica a necesitatii instaurarii unei autoritati mondiale politice efective.


Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...tice-mondiale/ )

[Lucian008]

În prealabil postat de tigerAvalo9

Mi-as dori mult ca viitorul Papa sa fie un francez sau un italian!.Eu sunt un tip mai ''liberal'' mai ''tolerant'' si apreciez pe TOTI care au slujit lui HRISTOS!SI AU CREZUT IN EL CU ADEVARAT,CU DRAGOSTE ADEVARATA!Il apreciez pe Papa Benedict si pe Papa Ioan Paul al II-lea pentru tot ce au facut pentru CRESTINISM!Imi pare rau sincer ca pleaca,mi se parea un Papa bun!Sa dea DUMNEZEU sa-l tina sanatos si sa-i slujeasca Lui Hristos oriunde va fi chiar daca e catolic!!!RESPECT!
__________________

Copile, ar trebui sa te hotarasti. Ori esti ortodox, ori nu? Cu ce te va afecta pe tine cine va fi noul papa?
Hristos nu a fost nici liberal, nici tolerant. Hristos a spus "Cine nu este cu Mine este impotriva Mea", si a spus ca nu putem sa ii slujim si lui Dumnezeu si lui mamona. Cineva care se declara capul Bisericii si ii uzurba locul lui Hristos nu poate sa ii slujeaca acestuia. Papa poate sa ii slujasca lui Hristos cand va renunta la ereziile catolicismului si se va intoarce la ortodoxie.
Slujirea lui Dumnezeu se face marturisind adevarul revelat. Papii actuali nu fac asta. Deci "mi se parea un papa bun", e doar o parere personala. Si atat.